(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Pr. Gheorghios Metallinos - Marturisesc un botez"

Imaginea de pe copertă: 
Vechi baptisteriu din Caitagina (actualul Tunis) 



Părintele Gheqrghe Metallinos 



Mărturisesc un Botez 

Interpretarea ţi aplicarea canonului al şaptelea 

al Sinodului al ll-lea Ecumenic 

de către călugării Colivazi ji de către Constantin Iconomu 

(O contribuţie la o viziune istorico-canonică asupra 
chestiunii validităţii botezului confesiunilor apusene) 



Sprefericitapomenire a Părinţilor 
Colivazi şi a tuturor Părinţilor şi 
fraţilor noştri cei întru acelaşi 
duh mai înainte adormiţi 



Titlul în original: 
n. redic»Y L0 ^ MCToMnvâţ 

\ .v pânTia\ia EPMHNEIA KAI E<î>APMOrH 

MM /■ KANONOETHEB'OKOYMENIKHE 
un \riO TOTE KOAATBAAEE KAI TON 
KUN/NO OIKONOMO 
. ', , 1 . 1 1 i']v itiTOQLicoKavovLKti 0£(î)Qricrr| 

li ,| I U 05 neoi iov Ktigouc TOU &UTIKOU 
1 1 , , 1 "EK&ocm. B' £îrriu4r|h lăvr l- "ExWaeu; 
.11 1NOL» AGîyva 1996 



Traducere de Caliopie Papacioc 






Editura Evanghelismos 
Bucureşti, 2011 



Protoiereul Gheorghe Metallinos 



Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
METALLINOS, GHEORGHIOS 

Mărturisesc un botez / părintele Gheoighios 
MH.iIlmos ; trad.: Caliopie Papacioc. - Bucureşti : 
Evanghelismos, 2011 
v , rM 978-973-7812-89-6 

| i'apacioc, Caliopie (trad.) 

a 



Născut în insula Kerkyra (Corfu) din Marea 
Ionică în 1940, părintele Gheorghe Metallinos 
creşte cărturăreşte studiind teologia şi filologia 
la Universităţile din Atena, Bonn şi Koln şi du- 
hovniceşte în sînul Bisericii Ortodoxe ca ucenic 
a renumiţi părinţi ai vremurilor noastre. încă 
din timpul studiilor post universitare este numit 
asistent ştiinţific Ia catedra de Parrologie a Facul- 
tăţii de Teologie ateniene (1969), iar după acor- 
darea titlurilor de doctor în teologie (la Atena) 
şi în filozofie-istorie (la Koln) predă, din 1984, 
Istoria vieţii duhovniceşti în perioada postbizantină, 
Istoria şi teologia cultului şi Istorie bizantină. Din 
anul 2004 şi pînă la retragerea din activitatea 
didactică, în 2007, a fost Decan al Facultăţii de 
Teologie. în paralel desfăşoară o rodnică slujire 
pastorală în biserica universitară închinată Sfîn- 
tului Antipa. 

Este autorul a peste 40 de cărţi centrate în 
principal pe teme istorice şi teologice. între aces- 
tea amintim: Protopresbiterul loannis Romanidis, 
2003; Eseuri de mărturie ortodoxă, 2003; Izvoare de 
istorie bisericească, 2001; Biserica şi Statul în tradiţia 



6 PĂRINTELE GHECftGHE MeTALLINOS 

Şi politică, 2000. Unele dintre articolele sale teolo- 
gico-istorice au fost traduse şi în limba română: 
Elenism - creştinism şi taina îndumnezeirii omului, 
în Teologie şi Viaţă, X (2000), nr. 1-6, ian, - iun., 
p. 166-170; Credinţă şi ştiinţă în gnoseologia orto- 
doxă, în Glasul Bisericii, LVI (2000), nr. 5-8, mai 

- aug., p. 60-72; Ortodoxia ca terapie, în Omagiu 
profesorului Nicolae V. Dură la 60 de ani, Editura 
Arhiepiscopiei Tonusului, Constanţa, 2006, p. 
171-173; Gânduri preliminare despre prezenţa orto- 
docşilor în Uniunea Europeana, în Identitate creştină 
şi dialog în noul context european. Simpozion inter- 
naţional Alba Mia, 5-7 mai 2006, Alba Iulia, 2006, 
p. 164-173. La acestea se adaugă scrierea Parohia 

- Hristos în mijlocul nostru, tradusă şi publicată la 
Editura Deisis în 2004. 

A vizitat în mai multe rânduri România 
unde a conferenţiat şi a dialogat cu studenţii şi 
credincioşii ortodocşi la Constanţa, Bucureşti, 
Sibiu, Alba Iulia, Timişoara, Oradea, Arad, Tur- 
nu Severul. De asemenea, a vizitat ca pelerin nor- 
dul Moldovei şi alte vetre monahale româneşti. 

Editura Evanghelismos îi mulţumeşte părin- 
telui Gheorghe pentru bunăvoinţa încredinţării 
spre traducere a acestei scrieri precum şi spriji 
nului dat pentru definitivarea textului traduceri i 



I 



Canonul al şaptelea 

al Sinodului al ll-lea Ecumenic 

de la Constantinopole (381) 



Despre cum se cuvine a-i primi pe eretici: 
„Pe aceia dintre eretici care se întorc la Ortodo- 
xie şi la partea celor ce se mîntuiesc, îi primim 
după rînduiala mai jos arătată şi după obicei. Pe 
arieni şi pe macedonieni şi pe sabatinieni şi pe 
nova peni, cei ce-şi zic lor catari şi stîngaci, apoi 
|'<- patrusprezeceni (quartodecimani), adică pe 

-"curaşi (tetradiţi), şi pe apolinarişti îi primim 

ilară dau zapis (mărturisire de credinţă) şi dacă 

>l "i .maternei toată erezia care nu cugetă (înva- 

'"Mi cugetă (învaţă) Sfmta, Sobornicească şi 

i tul cască Biserică a lui Dumnezeu şi îi pe- 

• • H. uni, adică îi ungem mai întîi cu Sfînrul Mir 

unte şi pe ochi şi pe nări şi pe gură şi pe 

dll vi pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Da- 

Iftll I 'uliului Sfînt. Iar pe eunomieni, pe cei ce 

"•t'MAi .ti o singură afundare, şi pe monta 

' idlci pe cei ce se numesc aici frigieni, şi 

'l'< linii, care învaţă că Fiul este totuna cu 

' Miil'icarea Fiului cu Tatăl) şi care fac şi 

in» lucruri greu de îndurat (urîte), şi pe 

uluite erezii (căci multe se cuprind aici, 



8 



Părintele Gheowshe Metalunos 



mai cu seamă cele care pornesc din ţara Gala- 
tenilor), pe toţi dintre aceştia care doresc să se 
adaoge (să vină la) Ortodoxiei, îi primim ca pe 
elini (ca pe pagini): şi (adică) în prima zi îi facem 
pe ei creştini (le cercetăm dorinţa de a fi creştini), 
iar a doua zi îi facem catehumeni. Apoi, în a treia 
zi, le facem lepădările de Satana (îi exorcizăm) 
suflînd asupra lor de trei ori în faţă şi în urechi 
şi începem a-i catehiza, şi îi punem să petreacă 
timp îndelungat în biserică şi să asculte Scriptu- 
rile şi abia atunci îi botezăm. 1 " 



1 Vezi Emilios Alivizatos, Sfintele Canoane şi Legiuiri biseri- 
ceşti, Atena 1949, p. 38. 



Prolog la ediţia a doua ateniană 



Am scris studiul acesta cu un scop precis, 
legat de raporturile intercreştine şi ecumenis- 
te din zilele noastre aflate în evidentă opoziţie 
cu Tradiţia bisericească autentică a Proorocilor, 
a Apostolilor şi a Părinţilor şi Maicilor Bisericii 
Ortodoxe din toate veacurile. Trei studenţi ger- 
mani pe care i-am cunoscut în 1978 la Koln, ca- 
tehizaţi fiind în Tradiţia Ortodoxă, mi-au cerut 
să iau asupră-mi întregirea catehizării lor şi să-i 
„botez" ortodocşi. Asta însemna ca ei să fie pri- 
miţi în Biserica noastră prin unul şi autenticul 
Botez, cel săvîrşit în numele Sfintei Treimi prin 
întreita afundare în apă şi ridicare din ea. 

Cunoscut fiind că Latimi-catolici au fost ca- 
racterizaţi ca fiind eretici la al VEI-lea Sinod 
Ecumenic al Bisericii Ortodoxe (din anul 879 
de la Constantinopole) din pricina ereziei „FI- 
LIOQUE" şi că după sinodul de Ia Trident (sec. 
al XVT-lea şi urm.) Botezul canonic s-a pierdut 
cu totul în Apus, fiind înlocuit cu stropire ori 
cu turnare, am cerut de la Arhiepiscopia Ate- 
nei permisiunea ca ei să fie primiţi de Biserica 
Greciei „după acri vie". Permisiunea a fost dată 
fără ezitare (dat fiind că această practică n-a fost 



10 



Părintele Gheorghe Metallinos 



niciodată desfiinţată în Biserica Greciei), iar Bo- 
tezul lor a fost săvîrşit, potrivit practicii Bisericii 
primare, în noaptea Sîmbetei celei Mari a anului 
1979, în biserica „Sfîntului Antipa"dm incinta 
Universităţii. 

Cînd faptul a devenit cunoscut, am fost nevoit 
să suport atacuri vehemente din partea catolici- 
lor (din Grecia şi din Germania), dar şi din par- 
tea uniaţilor şi a filouniaţilor de cugetare latină 
din spaţiul elen. Aceasta a constituit pretextul 
declanşării unei bătălii epistolare în mijloacele 
de informare (presă, radio, televiziune) pe du- 
rata căreia am hotărît să scriu un studiu teologic 
legat de această chestiune, nu cu scopul de a-mi 
îndreptăţi fapta, care avea dealtfel consimţămîn- 
rul Bisericii mele şi care, în mod deosebit, era în 
acord cu Tradiţia Ortodoxă, ci pentru a înfăţişa 
învăţătura ortodoxă despre Botez aşa cum se re- 
flectă ea în însăşi practica Bisericii noastre. 

Astfel, am acceptat invitaţia Institutului Pa- 
triarhal de Studii Patristice de la Tesalonic de a 
participa la Congresul organizat în august 1981 
avînd ca temă Sinodul al II-lea Ecumenic, consi- 
derînd că aveam astfel ocazia să prezint interpre- 
tarea făcută canonului al 7-lea al acestui Sinod 
- canon de o deosebită importanţă împreună cu 
canonul 95 al Sinodului Quinisext, care-i este 
echivalent - de către mari personalităţi ale Bisr 
ricii Ortodoxe, care nu doar cunoşteau ca puţini 
alţii, dar şi trăiau Tradiţia Bisericii noastre. 



MĂmmsiscuNBoja 



11 



Am credinţa că studiul acesta care, după Con- 
gresul de la Tesalonic, a fost îmbogăţit cu date 
despre aplicarea canonului de-a lungul istoriei 
în hotarele Imperiului Roman, dă chestiunii un 
răspuns întărit pe tradiţia şi credinţa patristi- 
că. In vremea noastră este cu deosebire necesar 
sa cunoaştem bine această tradiţie, mai ales în 
urma vălului de întuneric pe care 1-a aşternut 
graba unor personalităţi bisericeşti angajate în 
problema Ecumenismului şi în principal a rela- 
ţiilor cu Confesiunea Catolică - care se identifică 
cu „Starul Vaticanului" - prin amestecarea (is- 
toria se repetă) în aşa-numitul „dialog ecume- 
nic" a unor criterii pur lumeşti. Urmînd această 
cale s-a ajuns la decizia nefastă a celei de-a VTI-a 
Adunări a Plenului Comisiei Mixte Internaţiona- 
li- de Dialog teologic între Catolici şi Ortodocşi 
(din 17-24 iunie 1993, de la Balamand, Liban). 
Nici mai mult nici mai puţin, trimişii a nouă 
i ici Ortodoxe care au fost reprezentate Ia 
istă întîlnire (au fost absente Bisericile Ieru- 
illmului, Georgiei, Greciei, Serbiei, Bulgariei 
ţi < Vhoslovaciei), propun Bisericilor lor recu- 
ri <-d reciprocă a Tainelor, desconsiderînd 
idele Ecumenice, dogmele şi istoria şi ce- 
l'rin aceasta unirea de facto cu papismul. 
ipare, aşadar, ca o curiozitate faptul ca 
Kll i -"logic de la Balamand, în paragraful al 
idaugă următoarele: „Este limpede că, în 
im, se exclude orice rebotezare"... De- 



12 



Părintele Gheorgke Metallinos 



sigur că răspunsul corect din punct de vedere 
teologic este acela că Biserica Ortodoxă, în baza 
conştiinţei propriei identităţi, nu-i rebotează pe 
cei de altă credinţă care vin la ea, ci-i botează ca- 
nonic, ca pe unii care nu au primit Botezul cel 
unul şi canonic al Bisericii, Aceasta este, dealtfel, 
şi mărturia autorilor pe care-i invocăm în stu- 
diul de faţă. Ln ciuda acestui fapt, eventuala re- 
cunoaştere directă din partea noastră a tainelor 
catolicilor (şi îndeosebi a preoţiei lor) conduce la 
respingerea întregii noastre eclesiologii, a Sinoa- 
delor Ecumenice şi teologiei patristice laolaltă, 
teologie în baza căreia la catolici nu există taine, 
mai ales pentru că ei spun că „harul este creat" 
- „gratia creata". De aceea dorim ca, aşezate pe 
această poziţie, Bisericile Ortodoxe locale, ajuta- 
te şi de pilda celor şase Biserici care nu au luat 
parte Ia Adunarea menţionată şi nu i-au semnat 
deciziile, să nu treacă la acceptarea propunerii 
celor care le-au reprezentat la Balamand, fiindcă 
în caz contrar se întrevăd evoluţii cu totul nefa- 
vorabile care vor aduce o atingere gravă unităţii 
ortodoxe. 

Părintele Gheorghe Metallinos, 
Sfintele Paşti 2996 



Părinţii Colivazi de la Sfîntul Munte 3 



Prin apariţia Părinţilor Colivazi la Sfîntul Munte 
şi în Grecia în general în veacul al XVUI-lea se pe- 
trece o întoarcere la rădăcinile Tradiţiei ortodoxe, 
la trăirea „filocalică" aflată în inima vieţii duhovni- 
ceşti a Bisericii Ortodoxe. Această „mişcare", după 
cum a fost numită, a fost regenerantă şi tradiţio- 
nalistă, progresistă, dar totodată patristică. Cu alte 
cuvinte, pur ortodoxă. Folosind metodele de şcoa- 
lă ale vremii (alcătuirea de scrieri), ei au descoperit 
întîi de toate continuitatea isihasmului la Sfîntul 
Munte Athos şi au rămas în acelaşi timp credin- 
cioşi nu doar formulării teoretice a teologiei isi- 
hast-palamite, ci şi aplicării ei practice, adică între- 
gului spectru de experienţă ascetică. Prin răspîndi- 
IM scrierilor lor şi prin lupta lor pentru apărarea 
it .i. liliei ei au constituit un contiabalans îndreptat 
HM|totriva „Burninismuliii'' european, devenind, 
I n 'i ii ru locul în care au trăit, luirunătorii propriului 
neam şi al Ortodoxiei în ansamblu. Pentru aceasta 
|U fost iubiţi de tradiţionalişti, însă urîţi şi atacaţi 
( ulcsea bîrfiţi) de cei impregnaţi de scolasticismul 



I latele oferite despre Părinţii Colivazi au fost culese în 
(«Miu iji.il din ediţia în limba engleză a acestei cărţi I Confess 
< Hnfp/i.sm, Pirst EngHsh edition, 1994, ediţie îngrijită de 
1 nea Athonită Sfîntul Pavel. 






14 



Părintele Gheokghe Mctallinos 



frandc ori de numirtismul anglo-francez şi rupţi în 
felul acesta de rădăcinile filocalice. 

Raţionalismul (metafizic) hipertrofiat al ocri- 
dentaliştilor, o ameninţare permanentă la adresa 
căii patristice a teologiei, s-a dovedit aşadar străin 
de calea experienţială şi duhovnicesc-sfmţitoare 
a teologiei pe care Părinţii Colivazi au întrupat-o 
şi au propovăduit-o. Dacă în zilele noastre am 
reuşit să refacem legătura cu tradiţia teologică 
curată a Părinţilor, lucrul acesta se datorează os- 
tenelilor premergătoare ale Colivazilor. 



în a doua jumătate a veacului al XVlIl-lea o 
grupare de monahi atoniţi, care trăiau în tradi- 
ţia „rugăciunii minţii" sau a „rugăciunii inimii", 
stîrniţi fiind de o întâmplare aparent fără însem- 
nătate, dar care are totuşi adînci rădăcini teolo- 
gice şi o lărgime de proporţii, va lumina mersul 
Bisericii şi va scoate în prim plan continuitatea 
în timp a plenitudinii Ortodoxiei, dar şi discon- 
tinuităţile apărute. 

Monahii Schitului Sfirita Ana de la Sfîntul 
Munte s-au pornit să construiască o biserică mai 
încăpătoare şi, voind să poată lucra şi în sîmbete 
pentru a o desăvîrşi, au hotărît să mute slujbele 
de pomenire a morţilor de sîmbăta după dum- 
nezeiasca Liturghie de duminică. 

Hotărîrea aceasta, care intra în conflict cu 
practica şi teologia Bisericii (fiind ziua învierii, 
Duminica este o zi de bucurie), 1-a revoltat pe di- 






MÂmmuctifiBoiu 



15 




aconul Neofit Peloponezianul de la Schitul Cav- 
socalivia din vecinătate, acesta fiind cel dintîi 
care a pornit lupta teologică împotriva hotărîrii 
monahilor de la Sfirita Ana. 

Un eveniment ulterior a ajutat la rîndul Iui la 
înteţirea focului deja aprins. In 1777 a fost publi- 
cată de către monahi din cercul isihaştilor atoniţi 
o carte care pleda pentru „deasa împărtăşire". 
Monahii cu pricina erau implicaţi în disputa pri- 
vitoare Ia „pomenirea morţilor", ei fiind numiţi 
în grup de către oponenţii lor „Colivazi" (de Ia 
„coliva" folosită Ia slujbele de pomenire). 

Cartea a fost condamnată de către Patriarhia 
Ecumenică în 1785, fiind bănuită că dă naştere 
la sminteală şi disensiuni. Pe lîngă faptul că evi- 
denţia atitudinea antifradiţională a monahilor 
de la Sfînta Ana, această acţiune a dezvăluit şi 
Mul în care criteriile ortodoxe au fost împinse în 
Umbră chiar în lumea greacă, ceea ce vrednicul 
de pomenire părinte G. Florovsky numea „pse- 
' " l« 'inorfoza teologiei răsăritene", o schimbare a 
III ului teologhisirii în Răsărit. Hotărîrea ulteri- 
i .i Patriarhiei de a ridica condamnarea cărţii 
icut decît să arate instabilitatea poziţiei teo- 
i' în chestiunea disputată. 
\ i > 'eaşi persoană care apăra savîrşirea canoni- 
1 1 i|l u?lor de pomenire sîmbăta, pleda totoda- 
i ii n i deasa împărtăşire (desigur atunci dnd 
' ' i "Miliţiile ortodoxe corecte, acelea ale unei 
iliihovniceşti permanente), opunînd astfel 
i I lisericii primare acţiunii lipsite de temei 



16 



PArihtele Gheorghe Metallinos 



a opozanţilor săi. Aceştia din urmă, arătîndu-se 
complet înstrăinaţi de tradiţia Sfinţilor Părinţi, 
îi acuzau pe Colivazi ca fiind inovatori exact în 
acelaşi fel în care scolasticii veacului al XlV-Iea 
(Nichifor Gregoras, Ioan Kyparissiotis ş.a) îi acu- 
zaseră pe isihaştii Sfintului Munte că erau „mo- 
dernişti". 

Are loc astfel, în cazul Colivazilor, o repetare 
a situaţiei isihaşnlor veacului al XlV-lea, pentru 
că ambele grupări s-au ridicat, fiecare în felul ei, 
împotriva spiritului Apusului înstrăinat şi împo- 
triva occidentalizării Răsăritului. 

Colivazii au pus accentul pe slujbele biseri- 
ceşti, ei diagnosticînd faptul că problema înstră- 
inării devenise perceptibilă tocmai în această arie 
duhovnicească care a păstrat unitatea poporului 
ortodox subjugat. Ei au încurajat participarea la 
Tainele Bisericii, participare însoţită de o luptă 
duhovnicească pe potrivă. Ei au depus strădanii 
înspre o dreapta respectare a tipicului Bisericii, 
care poate menţine echilibrul duhovnicesc, şi în- 
spre studiul operelor patristice, studiu care poate 
forma un fel patristic de gîndire, adică bisericesc. 

Colivazilor li se cuvine cinstea tocmai pentru 
că au păstrat continuitatea apostolico-patristică 
în Biserică: rugăciunea minţii şi practica isihastă, 
ascetismul şi trăirea, aceste elemente durabile şi 
nealterabile ale identităţii ortodoxe. 

Gruparea isihaştilor Colivazi atoniţi a avut 
printre conducătorii lor trei teologi cu care se 
ocupă studiul de faţă. Aceştia sînt următorii: 



MMwmsaiNBoTs 



17 



1. Neofit Cavsocalivitul 3 (1713-1784). A fost, 
din 1749, rector al Şcolii Athoniada a Sfintului 
Munte. El a fost iniţiatorul mişcării. însă după 
izgonirea lui de la Sfîntul Munte şi-a întrerupt 
din pricini rămase necunoscute participarea ac- 
tivă la „mişcarea" Colivazilor. El s-a ocupat în 
principal de educaţie, slujind ca rector în insula 
Hios, pe la 1760; la Adrianopole, în 1763; la Bu- 
cureşti, în România de astăzi, în 1767; la Bravsko, 
în 1770, iar din 1773 şi pînă la moartea sa din nou 
la Bucureşti. A lăsat în urma sa un important nu- 
măr de scrieri, între care unele pe teme de drept 
canonic. 

2. Sfîntul Macarie (1731-1805). Descendent 
al renumitei familii bizantine Notaras, s-a năs- 
cut în Corint şi a devenit mai tîrziu mitropolit 
al eparhiei Corintului (1765-1769). El se vrea a fi 
animatorul mişcării şi persoana care nu numai 
că 1-a încurajat pe Sfîntul Nicodim să scrie, dar 
i-a şi furnizat materialul necesar operei sale. A 
murit la 16 aprilie 1805 în insula Hios, unde trăia 
în acea vreme, poporul cinstindu-1 de îndată ca 
sfirit. 

3. Sfîntul Nicodim Aghioritul (1749-1809). 
Declarat oficial ca sfînt în 1955, el a fost „teo- 
logul" grupării Colivazilor. A fost un mare ne- 
voitor isihast şi un scriitor de calibru patristic 

3 Neofit Cavsocalivitul, Compendiul Sfintelor Canoane 
(nepublicat). 



18 



Părintele Gheorghe Metallwos 



deosebit de împlinit. A lăsat în urmă o mulţime 
de scrieri în care prelucrează întreaga tradiţie 
patristica. Cel care studiază operele Sfîntului 
Nicodim poate afirma fără rezerve că a parcurs 
teologia patristică în întregul ei. Manualul sfatu- 
rilor celor bune este pentru vremurile moderne 
opera reprezentativă a duhovniciei ortodoxe 4 . 
Publicarea în colaborare cu Sfîntul Ma carie a Fi- 
localiei Părinţilor neptici a contribuit la renaşterea 
duhovnicească din ţările ortodoxe. Lucrarea sa 
Pidalionul 5 constituie compilaţia Sfintelor Ca- 
noane care se bucură de cea mai mare autorita- 
te în Biserica Ortodoxă, canoanele fiind însoţite 
de explicarea lor pusa în legătură cu duhovnicia 
ortodoxă. 

4. Atanasie Farios 6 (1722-1813). A fost între 
Colivazi cel mai militant şi cel mai mucenicesc. 
între anii 17764813 a fost oprit de la slujire fiind 
considerat „eretic" din cauza împotrivirii sale vi- 
guroase faţă de denaturarea Tradiţiei. A combă- 
tut aprig Duminisrnul european, voltairianismul 
şi ateismul, fiind acuzat ca obscurantist de con- 
temporanii lui occidentalizaţi. El nu a luptat îm- 



4 Tradus şi publicat la Editura Anastasia, în 1999, sub ti- 
tlul Paza celor cinci simţuri. 

5 Pidalion... de Agapie ieromonahul şi Nicodim monahul, Ate- 
na, ediţia 1976. 

6 Atanasie Parios, Că aceia ce se întorc de la Latini trebuie 
ca fără tăgadă, neapărat şi cu silinţă a fi botezaţi şi Compendiu... 
al dumnezeieştilor dogme ale credinţei... LEÎpzig, Saxonia, 1806 
(fragmente, de monahul atonit Theodorit în Monahism gi ere- 
zie, Atena 1977, p. 263 şi.urm.). 



Mărturisesc un Bom 



19 



potriva educaţiei, pe care însuşi a slujit-o, şi nici a 
ştiinţelor exacte în sine, ci mai degrabă împotriva 
„literelor care-L exclud pe Dumnezeu" şi a trufiei 
înţelepciunii lumii acesteia. A fost un scriitor pro- 
lific, lăsînd în urma lui numeroase scrieri pline de 
înţelepciune şi duhovnicie patristică. 

Părinţii Colivazi au exercitat o nemaipomeni- 
tă influenţă asupra epocii lor. Această influenţă 
a fost mai mare în afara Sfîntului Munte decît 
în interiorul lui. Desigur că Sfîntul Munte con- 
ştientizează astăzi contribuţia acestora la renaş- 
terea vieţii duhovniceşti ortodoxe şi le urmează 
tradiţia. In ciuda faptului că „anti-colivazii" i-au 
depăşit numeric pe Colivazi şi s-au dedat la per- 
secutarea lor sistematică, nu numai că n-au re- 
uşit a le zădărnici strădaniile, dar au contribuit 
în fapt la răspîndirea duhului lor în Grecia şi în 
alte ţări ortodoxe (regiunile de la nord de Du- 
năre, Rusia etc). Colivazilor li se datorează re- 
naşterea isihasmului în veacul al XlX-lea. Pentru 
ortodocşi, părinţii Colivazi continuă şi astăzi să 
fie îndrumători duhovniceşti şi principala punte 
de refacere a legăturii cu Tradiţia Patristică. Re- 
descoperirea isihasmului veacului al XJV-lea, şi 
îndeosebi a apărătorului său principal - Sfîntul 
Grigorie Palama (tl357) - a fost împlinită dato- 
rită seminţelor semănate de Colivazi în veacul al 
XVIII-lea. 



Teologii principali ai studiului de faţă 

Constantin Iconomu cel dintre Iconomi 7 
(1 780-1 857) 

Socotit între cei mai de seamă clerici şi teologi 
ai veacului al XlX-lea, C. Iconomu a fost un slu- 
jitor al şcolii şi al educaţiei. A predat mai întâi 
la Smirna (1809-1819), în acelaşi timp predicînd 
şi luptînd împotriva propagandei misionarilor 
ne-ortodocşi. A fost numit Mare Iconom al Patri- 
arhiei Ecumenice şi Prim Predicator al Bisericii 
celei Mari a lui Hristos de către Sfîntul Mucenic 
şi Patriarh Ecumenic Grigorie al V-lea (+1821). 
După izbucnirea Revoluţiei Greceşti de la 1821 
a fugit la Odessa, în Rusia, unde exista o impor- 



7 Papaderos, Alexandros. Metakenosis: Griechenlands kul- 
turelle Herausforderung durch die Aufklărung in der Sicht des 
Korais und des Oikonomos. Meisenheim am Glan: 1970 (unde 
găsim şi o bibliografie mai veche). 

Patsavos, Lewis J. „Konstantinos Oikonomos of the Oi- 
konomoi." în Post-Byzantine Ecclesiastical Personalities, editată 
de Michael Vaporis, 69-85. Brookline, MA: 1978. 

ProtopresbiterGeorgeD. MetaAiinos.'EAAadtKovAvzoKEtfiâAGV 
IlapaÂeinoiiEva (Aspecte trecute cu vederea ale Autocefaliei greceşti), 
Athens, 1989 2 , (p. 123 şi urm.). 

Scrieri bisericeşti păstrate ale presbiterului şi iconomului Con- 
stantin cel dintre Iconomi, voi. A, Atena 1862, p. 398-515. 



I 



MĂRTVftlSBCVHBotH 



21 









tantă comunitate greacă. Ţarul 1-a onorat în mai 
multe rînduri cu decoraţii şi recompense băneşti, 
acordîndu-i în cele din urmă o pensie viageră 
de 700 de ruble pe an. Academia din Berlin 1-a 
declarat membru corespondent al ei, făcîndu-se 
cunoscut în Europa prin numeroasele şi impor- 
tantele lui scrieri. 

In octombrie 1834 s-a întors în nou constitui- 
tul Stat Grec stabilindu-se, în 1837, la Atena unde 
a activat pînă la moartea sa ca învăţător, scriitor, 
profesor particular şi orator bisericesc. Casa lui 
a devenit centru de întrunire pentru cei mai în- 
văţaţi oameni ai vremii. A fost învăţător pentru 
mulţi fii duhovniceşti care au ocupat poziţii im- 
portante în societatea greacă şi în Biserică. S-a 
străduit să contracareze acţiunile misionarilor 
occidentali îndreptate împotriva Bisericii, şi tot- 
odată acţiunile anti-bisericeşti ale Statului Grec. 

C. Iconomu a fost pricipalul oponent al „lovi- 
turii de stat" constituită de acordarea autocefaliei 
Bisericii Greciei în urma uneltirilor şi presiunilor 
dinastiei bavareze aflate la putere (1833), autoce- 
falie care a rupt cu forţa Biserica Greciei de Patri- 
arhia Ecumenică, de centrul conducător al ţărilor 
ortodoxe din Balcani. în contextul dat, Iconomu a 
fost nevoit să se pronunţe în favoarea proclamă- 
rii canonice a autocefaliei greceşti (iar nu exclusiv 
politice) - lucru dobîndit în anul 1850 prin impli- 
carea sa - astfel încît legăturile duhovniceşti ale 
popoarelor ortodoxe ale Imperiului Otoman cu 



22 



Pâriutre Gheorghe Metallinos 



Centrul lor duhovnicesc şi conducător sa poată fi 
păstrate. 

A întreţinut legaturi şi corespondenţă cu cele 
mai importante figuri ale timpului său din Gre- 
cia şi din afara ei şi a fost prieten al multor sa- 
vanţi din afara Ortodoxiei, precum germanul C. 
Tischendorf. 

A murit la 8 martie 1857 lăsînd în urma sa o 
operă bogată, atît teologică, cît şi filologică, la 
care se adaugă o voluminoasă corespondenţă. 
C. Iconomu a fost un cercetător şi un specialist 
de primă mărime al tradiţiei patristice pe care a 
apărat-o cu străşnicie în scrierile şi faptele sale, 
răspunzînd provocărilor epocii lui prin concen- 
trarea punctul de interes pe ordinea canonică pe 
care propaganda politică şi bisericească occiden- 
tală urmărea s-o distrugă. 

Chirii al V-lea, Patriarhul Constanţi nopolei 

(septembrie 1748 -iunie 1751; 
septembrie 1752 -ianuarie 1757) 



Patriarhul Chirii al V-lea, care a trăit în vre- 
muri deosebit de zbuciumate, ocupă un loc pro- 
eminent în istoria Patriarhiei Ecumenice. S-a 
născut în orăşelul Dimitsana din Peloponez spre 
sfîrşitul veacului al XVII-lea şi a vieţuit pentru 
o vreme la Sfîntul Munte şi în insula Patmos 
unde a studiat şi unde a fost tuns în monahism. 
în anul 1737 a fost ales mitropolit de Melenikon, 



MÂRTUmEKUuBoîEi 



23 



în Macedonia, iar în 1745 a fost mutat în eparhia 
Nicomidiei din Asia Mică. 

In 1748 a fost ales Patriarh Ecumenic, fiind însă 
coborît de pe tron în 1751 pe fondul unor tulbu- 
rări. Deja din prima sa perioadă de patriarhat a 
venit în conflict cu propaganda apuseană şi cea 
catolică. Ambasadorul francez i-a fost principalul 
oponent, dat fiind că Franţa a fost protectoarea 
catolicilor în Imperiul Otoman. 

în cele două perioade de patriarhat, Chirii s-a 
confruntat cu două chestiuni fundamentale în 
legătură cu care şi-a dobîndit mulţi prieteni, dar 
şi mulţi duşmani. 

Pentru a înlătura facţiunile pe care le for- 
mau episcopii rezidenţi la Constantinopole şi 
schimbările continue de Patriarhi, de care pro- 
fita propaganda străină, el i-a îndepărtat în 1751 
pe episcopii rezidenţi obligîndu-i să se întoarcă 
în eparhiile lor (măsura a fost repetată în 1755). 
Astfel el şi-a atras ura şi potrivnicia permanentă 
a multor ierarhi. Acest lucru urma să se vadă pe 
faţă în disputa asupra (re)botezării catolicilor. 

A acordat de asemenea atenţie situaţiei finan- 
ciare a Bisericii Constantinopolei, făcînd colecte 
de fonduri şi rînduind, în 1755, o Epitropie mix- 
tă alcătuită din oficialităţi laice şi din episcopi. A 
căutat să organizeze şi învăţămîntul, întemeind 
în acest scop şcoala Athoniada, în 1749. 

Chestiunea (re)botezării apusenilor care se 
convertesc este legată de strădaniile lui Chirii, 
începînd cu anul 1749, de a păzi Ortodoxia de 



24 



PARINlEtf GHEQRGHE MeTALUNOS 






MMurisbc un Botez 



25 



legăturile din ce în ce mai strînse cu Confesiu- 
nea Catolică şi de a respinge acţiunile prozeli- 
tiste ale Papei, precum şi încălcarea de către 
acesta a jurisdicţiei în Ţara Sfîntă şi în Patriarhia 
Alexandriei. 

El şi-a început campania antipapală avînd în- 
crederea şi conlucrarea unei mari părţi a mona- 
hilor şi a poporului. Din partea clerului superior 
şi educat a întîmpinat indiferenţă, iar din partea 
episcopilor sinodali împotrivire din cauza moti- 
velor pomenite mai înainte. 

La 28 aprilie 1755 episcopii sinodali au con- 
vocat un sinod la care au interzis cartea Con- 
damnarea stropirii, şi au condamnat (re)botezarea 
apusenilor. Contraatacul acesta a fost condus 
de principalul adversar al lui Chirii, Calinic al 
IV-lea, care i-a şi succedat. La rîndul său Chirii, 
îndrumat de gîndirea sa patristică şi în scopul de 
a pune sub control propaganda apuseană care 
devenise prea obraznică, n-a pregetat să se îm- 
potrivească corpului ierarhilor şi să le condamne 
acţiunea anticanonică. Astfel, în iunie 1755, el a 
publicat un răspuns, cunoscut sub titlul de „Ana- 
tema celor care primesc tainele papale", care a 
fost citit în biserici în auzul tuturor, fiind primit 
cu entuziasm de poporul ortodox credincios. 

Chirii a dat pe faţă presiunile Ia care a fost 
supus în scopul de a semna hotărîrea pro-apu- 
seană a ierarhilor, punîndu-şi în felul acesta în 
primejdie nu doar tronul, dar şi propria viaţă. 
Chirii a mers încă mai departe. El a dizolvat si- 



nodul care i se împotrivea şi i-a trimis pe epi- 
scopi în eparhiile lor. A semnat apoi, împreună 
cu Patriarhul Matei al Alexandriei şi cu Partenie 
al Ierusalimului, faimosul „Oros al Bisericii celei 
Mari a lui Hristos" care hotăra primirea celor ce 
vin la Ortodoxie prin „Sfîntul Botez cel de-Dum- 
nezeu-dat" nesocotind, pe de altă parte, „bote- 
zurile săvîrşite de eretici". 

Orosul acesta este, în problema aceasta, practica 
investită cu tărie a Marii Biserici a Constantinopolei 
valabilă oficial pînă astăzi. 

Patriarhul tradiţionalist 1-a avut ca însoţitor 
înflăcărat în luptele sale, între alţii, pe renumi- 
tul teolog al vremii Evstratie Argentis. în ciuda 
împotrivirii organizate, care a mers pînă la satiră 
şi calomnie, duşmanii săi n-au reuşit să răstoar- 
ne Orosul. Cu toate că reacţiile poporului rămas 
credincios Partriarhului isihast îi erau favorabi- 
le, atacurile împotriva lui Chirii au dus în cele 
din urmă la detronarea sa. împotriva sa au fost 
pronunţate două hotărîri sinodale de caterisire 
(ianuarie 1757 şi 1763), fapt care arată ura pe care 
i-o purtau potrivnicii lui. A murit Ia Sfîntul Mun- 
te, la 27 iulie 1775, unde se retrăsese în liniştire. 



Izvoare bibliografice generale 



Anuarul Societăţii de Studii Bizantine, Atena, 1924- 

Neofit Cavsocalivitul, Compendiul Sfintelor Canoane {nepublicat). 

Enciclopedia Religioasă şi Morală, Atena, 1965. 

Pidalion... de Agapie ieromonahul şi Nocodim monahul, Atena, 
1976. 

Atanasie Parios, Că aceia ce se întorc de la Latini trebuie ca fără 
tăgadă, neapărat şi cu silinţă a fi botezaţi şi Compeyidiu... 
al dumnezeieştilor dogme ale credinţei... Leipzig, Saxonia, 
1806 (fragmente, de monahul atonit Theodorit în Mo- 
nahism şi erezie, Atena, 1977). 

Scrierile bisericeşti păstrate ale presbiterului şi iconomului Con- 
stantin cel dintre Iconomi, voi. A, Atena 1862. 



Introducere 



Discuţia despre validitatea botezului celor 
de altă credinţă care vin Ia Ortodoxie, problemă 
foarte veche a Bisericii 8 , s-a acutizat pe la mijlo- 
cul veacului al XVIII-lea în atmosfera din jurul 
Patriarhiei Ecumenice, pe timpul patriarhatului 
Iui Chirii al V-lea 9 (de la 1750 încolo). Stîrnirea 



8 Vezi istoria problemei la; Ioannis Karmiris, „Cum se cuvine 
a-i primi pe eterodocşii care vin la Ortodoxie...", în Monumentele Dog- 
matice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Soborniceşti, voi. n, Atena 
1953, pp. 972-1050 (972-1025); Tim. Ware, Eustratios Argenti, A 
study on tke greek church under the Turkish mie, Oxford 1964, p. 65 
şi urm.; Eveque Piere l'Hulier, „Les divers modes de reception des 
Catiioliques-Rcmains dans l'Orthodexie" , în Le Messager Orthodoxe, 
1 (1962), pp. 15-23; lerom. I. Kotsonis, articol: „Botezul ereticilor", 
în Enciclopedia Religioasă şi Morală 1 (1962), col. 1092-1095; A. Hris- 
tofilopoulos, „Venirea la Ortodoxie a celor de altă religie şi a celor de 
alta credinţă", în rev. Theologm 27 (Atena 1956), pp. 53-60. în aceste 
lucrări se găseşte şi bibliografia suplimentară. Vezi de asemenea: 
Gerhard Podskalsky, Griechîshe Theologie in der Zeit dtr Tiirkenher- 
rschaft 1453-1821, p. 35 (bibliografia la art. %); vezi relativ: Vasili- 
os Gianopoulos, Primirea ereticilor după Sinodul al Vlî-lea Ecumenic, 
Atena, 1988 (din rev. Theologia 59 [1988], pp. 530-579); Dorothea 
Wendenburg, „Taufe und Oikonomia. Zur Frage der Wiedertaufe in 
der Orthodoxen Kirche", Kirchengemeinschafl - Anspruch und Wieldi- 
chhdt Festschrifi fur C. Kretschmar (Stuttgardt, 1986), pp. 93-116; 
Lothar Heiser, „Die Taufe in der Orthodoxen Kirche" (Geschichte, 
Spendung und Symbolik nach der Lehre der Vaier, Trier, 1987). 

9 Patriarhatul său s-a desfăşurat în două rînduri, între 
1745-1751 şi 1752-1757. Vezi: E. Skouvaras, „Texte polemice ale 



28 



Părintele Ghewghe Metallinos 



din nou a acestei dispute de către acest patri- 
arh, care a impus (re)botezarea pentru apuseni, 
a provocat discuţii intense care au rămas înscri- 
se într-o deosebit de bogată producţie literară 10 , 
astfel încît acest subiect, alături de „cearta pen- 
tru colive" care a izbucnit în aceeaşi epocă, îşi va 
pune pecetea teologică peste veacul al XVIII-lea, 
veac relativ sărac în dezbateri teologice. 

Deoarece chestiunea modului primirii eretici- 
lor din vechime a fost rezolvată în mod sinodal 
de Biserica veche - între altele şi prin canonul 
al şaptelea al Sinodului al Il-Iea Ecumenic 11 - pe 



veacului al XVIII-lea (împotriva celor ce rebotează)", Byzaniinis- 
ch-Neugriechiscke Jarhbucher, voi. 20 (1970), pp. 50-227 (şi în 
extras), pp. 58-60 unde se află şi bibliografia. Valoros este si 
articolul lui T. A. Gritsopoulos din Enciclopedia Religioasă şi 
Morală, voi. 7 (1965), col. 1193-1197. Vezi şi al aceluiaşi „Pa- 
triarhul Chirii al Constantinopolei" , Societatea Elenă de Studii 
Bizantine, voi. 28 (1959), p. 367-389. 

10 Literatura adunată în lucrarea de mai sus a lui E. Skou- 
varas. Pentru materialul referitor la sinoade şi cel teologic 
vezi J.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova ei amplissima col- 
lectio, val. 38, Graz 1961 (=Paris 1907), col. 367-389. 

11 Canonul 95 al Sinodului Quinisext nu este decît re- 
petarea acestuia. Textul lui este următorul: La început este 
repetat canonul al 7-lea al Sinodului al 11-lea Ecumenic, 
iar în continuare se adaugă: „Dar şi pe manihei, şi pe va- 
lentinieni, şi pe marrioniţi, şi pe cei veniţi de la erezii ase- 
mănătoare acestora, primindu-i ca pe elini (păgîni), îi re- 
botezăm. Iar pe nestorieni, pe eutihieni, şi pe severieni şi 
pe cei din erezii asemănătoare trebuie să-i punem să scrie 
zapis (libele de lepădare a ereziei) şi să-şi dea anatemei 
ereziile lor, şi pe Nestorie, şi pe Eurihie, şi pe Dioscor, şi 
pe Sever, şi pe toţi începătorii acestor erezii şi pe cei ce cu- 
getă cele ale acestora, şi toate ereziile mai înainte arătate şi 
aşa să se facă părtaşi sfintei Cuminecături". 






MmimEscwiBoiB 






29 



drept cuvînt s-a trecut, ca soluţii puse înainte în 
vederea reglementării chestiunii, Ia interpreta- 
rea acestui canon, aplicat acum în cazul noilor 
eretici, adică a apusenilor în general şi a latinilor 
catolici în special. 

în această perspectivă au privit canonul aces- 
ta - cu totul de temelie pentru problema în dis- 
cuţie, ca pe o necesitate de neînlăturat - şi călu- 
gării Colivazi de la Sfîntul Munte 12 , teologi cu o 
formare deosebită care, luînd parte de aproape 
Ia disputa asupra botezării celor de alta credinţă 
din vremea lor 13 , au luat poziţie faţă de aceas- 
tă chestiune în scrierile lor şi i-au dat răspuns 
potrivit principiilor lor teologice. Neofit Cavso- 
calivitul 14 , care se afla în fruntea mişcării Coli- 

12 Vezi Hr. S. Tzogas, Disputa despre pomenirea morţilor din 
Sfîntul Munte din veacul al XVIII-lea, Tesalonic, 1969 {cu' o bibli- 
ografie bogată); Const. Papoulidis, Mişcarea Colivazilor, Atena 
1971; Idem, „Nicodeme l'Hagiorite (1749-1809)", în rev. Theolo- 
gia, nr. 37 (1966), pp. 293-313, 390-41S, 576-590 şi nr. 38 (1967), 
pp. 95-118, 301-311; Idem, „Un caz de influenţă duhovnicească 
a Sfîntului Munte în spaţiul balcanic în veacul al XVIII-lea", în 
rev. Makedonika, nr. 9 (1969), p. 278 şi urm.; H. G. Sotiropoulos, 
Colivazi - Contracolivazi, Atena, 1981. 

13 Tălmăcind canonul 46 apostolic, după ce face o expune- 
re cuprinzătoare despre (in)validitatea botezului ereticilor, Sf. 
Nicodim face semnificativa însemnare: „Toată această teorie, 
pe care am desfăşurat-o pînă la acest punct aici, nu este de 
prisos, ci este chiar foarte de nevoie pentru toate vremurile 
în general, dar îndeosebi pentru cele de astăzi, din pricina 
certei puternice şi a multei împotriviri care se face pentru bo- 
tezul Latinilor nu numai între noi şi Latini, dar şi între noi şi 
cei de cugetare catolică din mijlocul nostru", Pkiaiianul, p. 55. 

14 A trăit între 1713 (aproximativ) şi 1784. Vezi H. Tzogas, 
op. cit, pp. 16-28, K. Papoulidis, op. cit., pp. 30-32; Monahul 



30 



PArinule Gheorghe Metallinos 



MArmaex uit Bonz 



31 



;i 



vazilor, Sf. Nicodim Aghioritul 15 şi Sf, Atanasie 
Parios 16 au fost cu toţii pe deplin într-un glas în 
favoarea hotărîrii Patriarhului Chirii şi a teologi- 
ei lui Evstratie Argentis (1687-1757) 17 , cel care a 
stabilit hotărîtor şi programatic cadrele teologice 
şi canonice ale problemei. Punctul de vedere şi 
soluţia pe care E. Argentis a dat-o problemei sînt 
afirmate cu tărie 18 şi formulate din nou în chip 
identic de fiecare din părinţii Colivazi de mai 
sus 19 , ca o continuare a vechii practici baptisma- 



Teodorit (= Ioannis Mavros), Ierodiac. Neofit Cavsocalivitul, 
Despre continua (deasa) cuminecare. Introducere - text inedit - 
comentarii. Atena, 1993*. 

15 A trăit între 1749-1809. Vezi H. Tzogas, op. cit, pp. 46-51, 
K. Papoulidis, op. cil., pp. 35-37 şi restul operelor de la nota 4. 
Deosebită este şi monografia părintelui monah Teoclit Dionisi- 
atul, Sfintul Nicodim Aghioritul, Alena, 1959. Vezi de asemenea 
George S. Bebis, „St. Nikodemos the Hagiorite", în Post-byzan- 
tine Ecclesiastkal Personalities, pp. 1-17; Podskaisky, op. cit, pp. 
377-382 (cu o extinsă bibliografie); C. Camavor, St. Nikodemos 
the Hagiorite: An Account in hi$ Life, Character and Message, to- 
gether with a Comprehensive List ofhis Writings and Stlections of 
Them. (Belmont, MA, 1974; ed. a doua 1979). 

16 A trăit între 1722-1813. Vezi H. Tzogas, op. cit, p. 29-34, 
K. Papoulidis, op. cit, pp. 37-39, Podskaisky, op. cit, pp 
358-365 (cu bibliografie). 

17 Timothy Ware, Oxford, 1964. Asupra chestiunii vezi 
pp. 37-39. 

18 Teologii au în vedere lucrarea lui Argentis, Manual des- 
pre botez..., prima ediţie la Constantinopole, 1756, şi a doua la 
Leipzig, 1757, la care şi fac trimitere: Nicodim, Pidalionul, pp. 
35-36, 55; A. Parios, Compendiu, p. 266 şi Iconomu, Scrieri, p. 
511. La rîndul său Neofit invocă hotărîrea lui Chirii al V-lea, 
Compendiu, p. 147 şi urm. 

19 Am avut în vedere următoarele scrieri ale acestora în 
care se află expusă învăţătura lor despre aceasta: 



le canonice bisericeşti stabilite de Sfinţii Ciprian 
de Cartagina şi Vasile cel Mare. Pe de altă parte, 
cred că nu trebuie să treacă neobservat faptul că 

a. Neofit Cavsocalivitul, Compendiu al Sfintelor Canoane, ope- 
ră caracterizată de Tzogas ca „vestită foarte" (p. 26) şi alcătuită 
din 1227 de coli de mărimi inegale. A rămas încă nepublicată în 
manuscrisul nr. 222 (-295) al Academiei Române, fol. 2a - 1227. 
Vezi C. Litzica, Catalogul Manuscriptelor Greceşti, Bucureşti, 1909, 
p. 150. Vezi şi Teodorit Monahul, Nomocanonul iui Neofit Cavsaca- 
livitulinTcv. Koinonia nr. 18 (1975), pp, 197-206. Monahul Teodo- 
rit ne-a oferit cu deosebită amabilitate o parte din ediţia critică pe 
care a pregătit-o şi care cuprinde capitolele: a, - „Despre cei care 
vin la Ortodoxie", pp. 126-147 (17) şi b. „Despre Canonul al şap- 
telea al Sinodului al H-Iea Ecumenic şi 95 al celui de-al VH-lea" 
(col. 147/20-147/25), fapt pentru care îi adresăm mulţumiri şi 
recunoştinţă. Părintele Teodorit acceptă faptul că această operă 
a fost scrisă în timpul petrecut de autor Ia Sfintul Munte, adică 
pînă îh 1759 (vezi legat de aceasta: Despre continua cuminecare, 
p. 33), şi a completat-o cu adăugiri mai noi pînă la moartea sa 
(1784). Din scrierea lui Neofit se vede limpede că acesta cunoştea 
bine argumentele opozanţilor Iui Chirii al V-lea. Noi urmăm nu- 
merota ţia manuscrisului aşa cum apare la ieromonahul Teodorit. 

b. Nicodim Monahul (Aghioritul), Pidalion, Ediţia prin- 
ceps, Leipzig, 1800. Noi folosim ediţia a opta. Atena, 1976. 
După cercetătorul profund al operelor Sfiritului, părintele 
Teoclit Dionisiatul, Pidalionul „îi aparţine în întregime Sfîntu- 
lui" (op. cit, p. 214-5). Sfintul Nicodim se referă în multe lo- 
curi din Pidalion la canonul 7 aj Sinodului al II-lea, îndeosebi 
în tălmăcirea ad hoc pe care t-o face, precum şi la canonul 95 
al Sinodului Quinisext. 

c. Atanasie Parios, Compendiu al dumnezeieştilor dogme alt 
credinţei, Leipzig, Saxonia, 1806. O mică secţiune a operei o 
găsim în cartea părintelui Teodorit Monahul, Monahism şi 
erezie, pp. 265-268. Atanasie Parios a scris şi un scurt studiu 
special cu titlul: „Că aceia ce se întorc de la Latini trebuie ca fard 
tăgadă, neapărat şi cu silinţă a fi botezaţi", care se păstrează în 
codicele nr. 88 al Mănăstirii Xenofont, pp. 394-7 şi care a fost 
publicat de monahul Teodorit, op. cil., pp. 263-265. 



32 



Părintele Gheorghe Metallinqs 



unu! din cei mai activi colaboratori ai Patriarhu- 
lui Chirii al V-lea la Constantinopole şi partizan 
al „rebotezării", ieromonahul Iona 20 , provenea 
de la Cavsocalivia, ceea ce înseamnă că ducea 
viaţa călugărească alături de Neofit. Se poate ca 
mediul atonit, şi în cazul de faţă Neofit să fi avut 
un amestec mai însemnat în această chestiune 
decît ne este cunoscut pînă astăzi. Pînă în mo- 
mentul de faţă faptul acesta nu constituie decît o 
simplă presupunere care merită o cercetare mai 
aprofundată. 

„ !* e la miezul ve acului al 19-lea a fost chemat 
să înfrunte de pe poziţii teologice aceeaşi pro- 
blemă Constantin Iconomu cel dintre Iconomi 21 , 

- motivul principal constituindu-1 cazul Palmer 

- care în trei disertaţii epistolare 22 a întreprins, 

20 Vezi E. Skouvaras, Texte polemice..., pp, 68-71. 

21 Iconomu a fost chemat de către Al. Sturza, care trăia în 
Rusia, să ia poziţie în problema stîmită de cazul diaconului 
scofian de tristă faimă William Palmer, care a dat atîta băta- 
ie de cap Bisericii Ruse, cît şi Patriarhiei Ecumenice. Acesta a 
constituit motivul pentru care Iconomu a scris cele trei studii 
amintite mai jos. Vezi Iconomu, Scrieri, I, pp. 498-494. Despre 
Palmer vezi T. Ware, op. cit., pp. 103-104 (bibliografie) şi Ceor- 
ge Florovsky fui trad. lui P. K. Pallis), Subiecte de Istorie Biserh 
ceaşcă, Tesalonk, 1979, pp. 263-276 (bibliografie). Vezi şi p. 354. 

22 Acestea sînt: a. Unele însemnări în tratatul anonim 
„despre chipul săvîrşirii Tainei SRntului Botez" (1,3.1850). 
b. Fragment dintr-o epistolă către Al. Sturza, asupra acele- 
iaşi teme (2.3.1847) şi c. Epistolă către un oarecare episcop 
(30.12.1852), Editate în C. Iconomu cel dintre Iconomi, Scri- 
ertle bisericeşti păstrate, editate de Sofocle K. Iconomu, voi, I, 
Atena 1862, pp, 398-485, 486-492 şi respectiv 493-515. C. Ico- 
nomu tratează despre subiectul botezului ereticilor şi în stu- 
diul său: Despre cele trei trepte preoţeşti ale Bisericii. Disertaţie 



Mărturisesc mBors 



33 



după cum îi era obiceiul, o analiză cuprinzătoare 
a problemei, înscriindu-se pe linia lui Chirii al 
V-lea, a lui Argentis şi, prin urmare, şi a Coli- 
yazilor 23 , interpretînd prin propriile-i premise, 
însă în acelaşi duh cu aceia, canonul 7 al Sino- 
dului al Il-lea, avînd în vedere a-1 aplica apuse- 
nilor care se întorceau la Ortodoxie. Cu alte cu- 
vinte, precum în cazul Colivazilor, tot astfel şi 
la Iconomu, interpretarea canonului nu se face 
fără temei, ci este strîns împletită cu aplicarea Iui 
la ereticii mai noi. în felul acesta, efortul depus 
de aceşti teologi este îndreptat înspre păstrarea 
continuităţii tradiţiei bisericeşti şi a exprimării 
conştiinţei ortodoxe în epoca lor. Mişcîndu-se în- 
tr-aceeaşi atmosferă duhovnicească şidispurund 
de o solidă armură teologică şi, în principal, ca- 
nonologică, ei ne lasă contribuţia lor importan- 
tă la abordarea acestei probleme care continuă 
să preocupe pînă astăzi Ortodoxia. Contribuţia 

epistolară a presbiterului Iconomu Constantin cel dintre Iconomi, 
în care se vorbeşte şi despre autenticitatea Canoanelor Apostoli- 
ce, Nafplio, 1835, pp. 131-139 şi 144-152 (despre Canoanele 
Apostolice 46, 47 şi 50), Cele spuse aici se cuprind însă şi în 
studiile lui consemnate mai sus. 

L. Iconomu avea cunoştinţă de existenţa Compendiului 
Iui Neofit şi îi laudă opera în voi IV aî lucrării Despre cei 70 de 
tălmăcitori ai dumnezeieştii Scripturi celei Vechi, p. 821, Vezi şi 
H. Tzogas, op. cit, p. 71. în aceeaşi operă îl laudă şi pe Atana- 
sre Parios şi pe Sfîntul Nicodim Aghioritul (p. 822). In textele 
Iui de mai sus foloseşte Pidalionul (ed. 1841 2 ) citîndu-i nume- 
le. De ex. la pp. 400, 417, 511: „Nicodim Aghioritul cel prea 
ostenitor (în Pidalion, p. 31)". Nu ezită însă să-1 şi critice. De 
ex. la p, 460 (notă) însemnează: „Vezi şi cele nesigure şi care 
înclină spre ambele părţi din Pidalion, p. 16" (ed. 1841). 



34 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTALLINOS 



lor nu constă atît în originalitatea interpretării - 
ei reluînd în esenţă teologia lui Argentis - ci în 
rostirea din nou a tradiţiei bisericeşti şi răspîndi- 
rea ei prin tiparele propriei lor personalităţi. Este 
imposibil ca răspunsul dat de ei - deşi acesta ia o 
formă impusă de nevoia de a face faţă în chip cu- 
prinzător argumentaţiei celor ce gîndeau altfel 24 
- să nu fie luat în seamă cu serozitate în orice 
reglementare sinodală a chestiunii, fapt care se 
impune în baza autorităţii pe care au dobîndit-o 
în Biserica noastră - dincolo de orice contesta- 
re 25 - atît părinţii Colivazi, cît şi Constantin Ico- 
nomu. în ciuda meticulozităţii lui, este firesc ca 
modul tratării problemei de către aceşti scriitori 
să se distanţeze pe zi ce trece de gîndirea teo- 
logică elenă contemporană care trece printr-un 



24 în ceea ce-i priveşte pe Colivazi, am constatat că ei au 
în vedere argumentaţia care este dezvoltată în textele unor 
mitropolit! (şi în altele) care au fost scrise împotriva hotărîrii 
Patriarhului Ecumenic Chirii al V-lea, Vezi Mansi, voi. 38, 
vezi mai sus, nota 12. 

25 Judecăţile asupra Colivazilor sînt uneori contradictorii. 
Lucru] acesta poate fi constatat studiind pe de o parte lucra- 
rea de mai sus a lui H. Tzogas şi, pe de alta, studiile monahu- 
lui Teoclit Dionisiatul şi ale Iui K. Papoulidis. Dar şi prof. P. 
Hristou îl prezintă pe Sf. Nicodim „căzînd uneori între con- 
servatorismul extrem şi modernismul extrem", accentuînd 
cu emfază: „Trecerea între sfinţi a Colivazilor nu a impus şi 
recunoaşterea părerilor acestora în chestiunile disputate". 
Vezi P. Hristou, Sfintul Munte în trecut şi în prezent, în Statul 
monahal Athonit, Tesaionic, 1963, pp. 64, 65. Considerăm că 
mai presus de opiniile ştiinţifice există conştiinţa pleromei 
bisericeşti care a recunoscut meritele Colivazilor şi, dimpo- 
trivă, i-a condamnat, cel puţin la uitare, pe adversarii lor. 



MAKimsacimBoiH 



35 



proces de lepădare de scolastică. Dacă, însă, mo- 
dul acesta este aşezat în cadrele epocii lor, el va 
fi mai lesne înţeles, şi ne va ajuta în acelaşi timp 
în confruntarea cu probleme asemănătoare din 
vremea noastră. Este de prisos să mai adăugăm 
că studiul de faţă are în principal un caracter is- 
torico-filologic şi canonologic, şi, în paralel, unul 
deontologic. 



A. Interpretarea canonului 



1 . Temeiurile eclesiologice 

Pentru a înţelege chipul în care autorii noştri 
văd canonul despre care vorbim trebuie să stă- 
ruim asupra temeiurilor lor care sînt rodul ni- 
velului duhovnicesc al vremii lor, pe de o parte, 
dar şi al teologiei lor, pe de alta. Aşadar, gîndirea 
teologică a acestora se mişcă în cadrul următoa- 
relor temeiuri eclesiologice şi canonice: 

a. Centrul absolut în jurul căruia ia formă 
conştiinţa lor teologică este locul de la Efeseni 
4, 5: „Un Domn, o credinţă, un botez" şi, prin 
urmare, o Biserică în care şi doar în care Tainele 
au tărie şi sînt răscumpărătoare. Biserica aceasta 
este cea Ortodoxă, Biserica lor 26 . Cu alte cuvinte, 
ei urmează desluşit eclesiologia Sf. Ciprian de 
Cartagina 27 pe care dealtfel a urmat-o, de regulă, 
întregul Răsărit Ortodox 28 , în opoziţie cu Apu- 
sul, care 1-a urmat şi în acest caz pe Sf. Augustin. 

26 Pidalionul, pp. 51, 57, Neofit, Compendiu, pp. 139, 142, 
147 13-14 (un Botez în Biserica cea una). Iconomu, Scrieri, pp. 
499, 4S5, 511. 

27 Epistola 73, 21 şi 69, 1.2, 10; 11. Vezi Tertulian, De baptis- 
mo, 15. 

28 Vezi Tim. Ware, op. cit., p. 82. 



I 



MMumtscuuBoiB 



37 



b. Canoanele Apostolice (46, 47, 50 şi 68) care 
rîhduiesc definitiv Taina Botezului au tărie covîr- 
şitoare şi de neclintit. Aceşti teologi acceptă nu 
doar caracterul bisericesc, dar şi autenticitatea 
canoanelor Apostolice 29 din care decurge şi înt- 
îietatea lor sporită în Biserică. De aceea ele sînt 
aşezate înaintea oricărui alt grup de canoane, dat 
fiind că atît canoanele Sinoadelor Ecumenice şi 
ale celor locale, cît şi cele ale Sf. Părinţi se află în 
acord cu aceste canoane 30 care au o însemnătate 
fundamentală pentru viaţa Bisericii. Legat de Bo- 
tez, spun aceştia, hotărîrea sinodului întrunit de 
Ciprian (258) s-a sprijinit pe canoanele Apostolice 
mai sus pomenite. Sinodul acesta a dobîndit au- 
toritate ecumenică prin „pecetluirea" lui prin ca- 
nonul 2 al Sinodului Quinisext 31 . Nu poate, deci, 
exista vreo hotărâre bisericească care să stea îm- 



29 Potrivit lui Neofit (Compendiu, p. 132) prin eîe „ne gră- 
ieşte adunarea Apostolilor"; vezi pp. 131, 132, 133, „sinodul 
Apostolilor, cel decît toate sinoadele mai înalt". Compendiu, 
p. 143/4. Vezi Pidalionul, p. XXIV, 53, 55. Iconomu, op. cit., 
pp. 399, 452(53), 480. în vremea lui Iconomu, E, Diogenides, 
protosinghelui episcopiei de Argus, a atacat autoritatea Ca- 
noanelor Apostolice. Vezi G. Metallinos, Chestiunea traducem 
Sfintei Scripturi în Neogreacă în veacul al XlX-lea, Atena, 1977, 
p. 394. Iconomu i s-a împotrivit printr-un studiu special: Di- 
sertaţie epistolara despre cele trei trepte preoţeşti ale Bisericii, în 
care ţi despre autenticitatea canoanelor apostolice, de presbiterul şi 
iconomu! Constantin cel dintre Iconomi, Nafplio, 1835. 

30 Pidalionul, p. 55. Iconomu, Scrieri..., p. 453(4). 

31 Compendiu, p. 128, 142. Pidalionul, pp. 51, 370(1). Icono- 
mu, op. cit., p. 453. Neofit declară: „căci mai degrabă m-aş 
despărţi de sufletul meu decît de hotărîrea de nebiruit pe 
care Sinodul de la Carhidon a aşezat-o" (p. 142). 



38 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTALLINOS 






MÂRiuRSEsajN Bote 



39 



potriva canoanelor Apostolice, a canonului Sf . Ci- 
prian, dar şi celor ale Sf. Vasile cel Mare (1 şi 47), 
care au dobîndit de asemenea autoritate ecume- 
nică prin acelaşi canon al Sinodului Quinisexr 32 , 

c. Privitor la Taina Botezului, în special, potri- 
vit cuvintelor de la Efeseni 4, 5 şi Sfînrului Crez, 
nu exista decît un singur Botez, Botezul unicei 
Biserici, adică a celei Ortodoxe 33 . Iar Botezul 
propriu-zis este acela care se săvîrşeşte prin trei 
cufundări şi ridicări din apa, întrucît termenul 
de „botez" doar acest lucru poate însemna 3 *. 
Botezul prin trei cufundări este „de Dumnezeu 
învăţat" şi „de Dumnezeu predat" 35 după cum 
este adeverit de canoanele Apostolice, de cele Si- 

32 Compendiu, p, 142, I47a/Î47b. Pidalionul, p, 52. Icono- 
mu, Scrieri, pp. 426, 451. Parios, Compendiu, p. 263. 

33 Pidalionul, p. 51. Potrivit lui Neofit: „Dacă Botezul nos- 
tru este deci unu) şi acelaşi cu cel al ereticilor, atunci şi cre- 
dinţa noastră este una cu a acelora, la fel şi unul Domn. Dar 
daca credinţa noastră nu este una eu a acelora, atunci nid Bo- 
tezul nu este una, precum nici Domnul nu este cu ei", Com- 
pendiu, p. 142. Vezi Iconomu, Scrieri, pp. 441, 454 şi urm., 485. 
(Iconomu vorbeşte despre un „botez ortodox"). Potrivit lui, 
tainele eretice sînt „nelucrătoare" (p. 459). 

34 Baptizo, de Ia vb. puntu = pouxti. Iconomu, Scrieri, p. 
402. Iconomu opune argumentelor celor ce cugetau împotri- 
vă o învăţătură cuprinzătoare (p. 398 şi urm.) Pidalionul, p. 63 
şi urm. Şi potrivit lui A. Parios (op. cit., p. 266) botez înseam- 
nă „a-I cufunda în apă pe cel ce se botează". 

35 Iconomu, Scrieri, pp. 399, 426. Vezi şi p. 413: „preasfînt 
şi adevărat", Potrivit Sinoadelor Ecumenice „întreita afunda- 
re şi ridicare constituie conformarea cu porunca Domnului şi 
exprimă natura treimică a lui Dumnezeu". loan Rinne (mi- 
tropolitul Helsinkului), Unitate şi miiformitate în Biserici po- 
trivit duhului Sinoadelor Ecumenice, Tesalonic, 1971, pp. 37/38. 






nodale şi de cele ale Părinţilor 36 . „în acest Botez 
credem - face observaţia Iconomu - şi pe acesta 
singur îl mărturisim, niciodată repetîndu-1" 37 , 

d. Ereticii de orice fel, după cum îi defineşte Sf. 
Vasile cel Mare (canonul 1), Sfînt pe care teologii 
noştri îl urmează în această privinţa 38 , se găsesc 
în afara Bisericii şi astfel „botezul" lor este cu to- 
tul lipsit de fundament, adică „pseudo-botez" şi 
„neadevărat" 39 , ca unul care este săvîrşit în afara 
Bisericii 40 . Prin urmare şi în cazul în care acesta 
este săvîrşit prin trei afundări, adică după tipul 
corect al Botezului Bisericii, el nu poate fi cu ni- 
ciun chip înţeles ca „luminare'', el fiind în esenţă 
„întinare" 41 . Ereticii nu pot avea botez fiindcă cre- 



36 Pidalionul, p. 63. Iconomu, Scrieri, p. 399. 

37 Iconomu, Scrieri, p, 426. Potrivit lui Neofit: „Biserica Iui 
Hristos mărturiseşte un Botez. Fiindcă nu numai că nu-l bo- 
tează pe cineva de două ori, ci îi botează pe toţi cu unul şi 
acelaşi Botez, şi nu pe unii cu un fel de botez, iar pe alţii cu 
alt fel", Compendiu, p. 142. 

38 Vezi Compendiu, p. 126; Pidalionul, p. 587; Iconomu, 
Scrieri, pp. 89, 420. 

39 Compendiu, p. 134; Pidalionul, pp. 51, 55, 370. Iconomu, 
Scrieri, p. 413. 

40 Vezi şi Ieronim Kotsonis, Despre validitatea preoţiei an- 
glicanilor din perspectiva Dreptului Canonic al Bisericii Ortodoxe, 
Atena, 1957, p. 18. Potrivit lui Neofit {Compendiu, p. 127): „pe 
de o parte, botezul ereticilor este cu desăvirşire nelegiuit; cel al 
celor rupţi de Biserică, pe de alfa", este primit „doar prin reîn- 
noirea cea prin ungerea cu Mir", pe temeiul canoanelor 47 şi 
68 Apostolice, întiiul al Sf . Ciprian şi 47 al Sf. Vasile cel Mare. 

" Compendiu, pp. 133, 147 şi urm. Neofit îi invocă aici pe 
Sf. Părinţi Ciprian, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, cano- 
nul 8 de la Laodiceea şi canoanele Apostolice. 



40 



PARINIBi Gheorghe Metawmos 



dinţa lor este bolnavă 42 şi astfel „botezul dat de ei 
este fără de folos, prin aceea că le lipseşte dreapta 
credinţă" 43 . După Neofit, credinţa ereticilor „este 
dată anatemei, iar a noastră se binecuvîntează. Deci 
nici Botezul nostru nu este una cu al lor" 44 . Aşadar, 
după cum observă Sf. Nicodim, chiar dacă chema- 
rea Sfintei Treimi şi săvîrşirea botezului se face în 
mod corect de către eretici „nelucrătoare şi fără de 
făptuire rămîn Numele cele mai presus de Dum- 
nezeire, rostite fiind Ele din gurile ereticilor" 45 . 

Mai mult, ereticii nu pot avea Botez fiindcă nu 
au Preoţie. Preoţia şi Botezul sîht legate una de 
alta 46 şi „trebuie a le primi pe toate: ori pe amîndo- 
uă, ori pe niciuna" 47 . Botezul ereticilor „nu e de na- 

42 Compendiu, pp. 142; 135(6), 

43 Pidalionui, pp. 52-53. 

44 Pidalionui, p. 137. 

45 Pidalionui, p. 56. Şi potrivit lui Neofit: „nici nu este de 
ajuns pentru dreapta săvîrşire a tainei doar întreita afundare 
ş .'. che J r,area (Sfîntului Duh)", Compendiu 147(14). Şi aceasta 
fiindcă „nu trebuie gîndit că Botezul cel după adevăr al (la 
care se referă) canonului 47 Apostolic înseamnă doar întreita 
afundare în numele Tatălui ţi al Fiului şi al Duhului Sflnt, d 
şi mărturisirea sănătoasă a Treimii...", Compendiu, p. 139, 

46 „Căci cuvîntul acesta priveşte atît Botezul, cît şi Hiro- 
tonia", Compendiu, p. 147(22). Vezi şi Iconomu, Scrieri, p. 459, 
492; Compendiu, p. 133 şi urm.: „Ereticii nici ortodocşi nu sînt, 
nici preoţi", Compendiu, p. 137. Vezi şi canonul 68 Apostolic 
şi Constituţiile Apostolice VI, 5. 

47 C°™P en f iu < P- 147(22) ... Potrivit canonului 68 Apostolic 
eretieh sînt lipsiţi de preoţie, prin urmare „şi cele săvîrşite 
de ei sînt de nimic şi nu au părtăşie cu harul şi cu sfinţirea", 
Pidalionui, pp, 50, 52. „Căci preoţi mincinoşi fiind ei potrivit 
canoanelor Apostolice, mincinos este şi botezul acestora ne- 
greşit", Compendiu, p. 147(13). 






MMTumsiscufiBoju 



41 









tură să dăruiască iertarea păcatelor" 48 şi de aceea 
toţi ereticii, când se întorc în Biserică, trebuie nea- 
părat să fie botezaţi 49 . Este limpede că aceste păreri 
se întemeiază pe canonul Sf . Ciprian şi pe canonul 
47 al Sf. Vasile cel Mare 50 , cei care au trasat calea 
acriviei 51 potrivit căreia nu se poate deloc vorbi 
despre validitatea tainelor ereticilor prin ele însele. 
e. Denaturarea chipului „de Dumnezeu pre- 
dat" în care se face Botezul cel unul al Bisericii - 
„săvîrşindu-se (denaturat) fără existenţa vreunei 
nevoi grabnice" 52 - constituie o încălcare „de ne- 
iertat a tradiţiei apostolice" 53 şi un „act îngrozitor 
şi urîcios" 54 . Botezul este, după Neofit, „întocmai 
(egal) cu dogmele" 55 , iar „întreita afundare" este 
şi ea „dogmă" 56 . Botezul nu este o simplă „legiuire 

48 Compendiu, p. 147(14). Iar Neofit completează după 
dreptate: „Căci dacă dăruieşte, atunci este lipsit de răpune 
ca ei să vină către Biserică, lucru pe care I vor auzi şi ereticii 
care nu vin (către Biserică)". 

49 Pidalionui, p. 370. 

50 Vezi Compendiu, p. 132. 

51 Acest lucru a fost „validat" de canonul al 2-lea al Sino- 
dului Quinisext. Iconomu, Scrieri, p. 491. 

52 Iconomu, Scrieri, p. 132. 
Bi Ibidem. 

54 Iconomu, Scrieri, p. 485. 

^ 5 Compendiu, p. 147(14). Şi, potrivit lui Iconomu, „inova- 
ţia" privitoare la forma Botezului „nu este erezie, adică erezie 
dogmatică în sensul cel mai propriu al cuvîntului... însă este 
un act îngrozitor şi urîcios şi care nicidecum nu curăţeşte de 
erezie pe oricare asupra căruia s-ar săvîrşi; este act al unor oa- 
meni eretici... născocire necuvioasă şi falsificare a tipului celui 
predat,.." Iconomu, Scrieri, p. 485. Adică este roadă a ereziei! 

56 Compendiu, p. 147(17). Vezi şi canonul 1 al Sf. Vasile cel 
Mare şi Despre Sfintul Duh, cap. 17, P.G. 32, 185C şi urm 



42 



PAR3K1ELE GHEOKHE METALLINOS 



I 



MiRTimsixmBoia 



43 



bisericească" care poate fi „judecată ca venind din 
obicei ori din tradiţie, ci aparţine credinţei înseşi" 57 . 
Aşadar, este de neîngăduit deosebirea mărturisirii 
(credinţei) de forma Botezului. La întrebarea „care 
din amîndouă este mai important şi mai esenţial, 
tipul exterior sau credinţa", Iconomu răspunde: 
„amîndouă" 58 . Şi-1 invocă pe Sf. Vasile cel Mare, 
după care „credinţa şi Botezul sînt două chipuri 
unite unul cu altul prin natură şi de nedespărţit: 
căci credinţa se desăvîrşeşte prin Botez, iar Bote- 
zul se întemeiază prin credinţă" 59 . Mărturisirea 
dreaptă a credinţei trebuie însoţită de Botezul „de- 
săvîrşit", fiindcă numai acest Botez „desăvîrşeşte 
credinţa în mod reciproc", potrivit lui Iconomu 60 . 
f. Necesitatea întreitei afundări pentru fiinţarea 
Tainei corespunde naturii ei dogmatice. Prin în- 
treita afundare „mărturisim dogma Treimii celei 
atotstăpînitoare, pe care o rostim cu mare glas în 
epicleze", dar şi „dogma iconomiei Dumnezeului 
şi Mîntuitorului nostru Hristos, a Cărui moarte 
dimpreună cu îngroparea şi cu învierea cea de a 
treia zi o închipuiesc simbolic" cele trei afundări 
şi ridicări din apă 51 . Potrivit Sf. Nicodim nu este 
vorba despre un simplu simbolism, ci despre rea- 
litate, deoarece omul care primeşte Botezul „face 

57 Compendiu, p. 147(14). 

58 Iconomu, Scrieri, p. 425. 

» Despre Sfîntul Duh, cap. 12. RG. 32, 117B şi urm. Vezi şi 
Compendiu, pp. 117(14), 147(17). 

60 Iconomu, Scrieri, p. 426. 

61 Iconomu, Scrieri, p. 398(99). Parios, Compendiu, p. 266. 
T. Ware, op. cit., p. 91 şi urm. 






să lucreze în şinele său moartea Domnului. In felul 
acesta, cel botezat moare şi se îngroapă cu Hristos 
în apa Botezului" (vezi şi Romani 6, 9). Fără afun- 
dări este „imposibil să ia naştere în noi asemănarea 
morţii lui Hristos şi a îngropării celei de trei zile". 
Insă Botezul ortodox este deopotrivă şi chip (tip) al 
„coborîrii la iad a sufletului" Domnului. De aceea, 
„pe de o parte, prin chipul îngropării lui Hristos" 
trupul celui botezat este modelat de Dumnezeu, 
„iar prin chipul coborîrii la iad, pe de altă parte", 
îi este îndumnezeit sufletul. în acest fel înţelege Sf. 
Nicodim învăţătura patristică privitoare la Botez 62 . 
Aceste premise ne ajută să apreciem corect po- 
ziţia teologică a Colivazilor şi a lui C. Iconomu, 
cel într-un cuget cu ei, faţă de canonul al 7-lea 
al Sinodului al E-lea şi faţă de modul primirii 
ereticilor mai vechi sau mai noi care se întorc la 
Ortodoxie, în general. 

2. Autenticitatea canonului 

In veacul al XVII-lea canonologul englez 
G. Beveridge (Beveregius) a ridicat problema 
autenticităţii canonului al 7-lea al Sinodului 
al Il-lea 63 exphrînd că acesta nu face parte din 



63 Pidalionul, p. 63 şi urm. 

63 „Ewo6lk6v SIVE PANDECTAE CANONUM SS. APOS- 
TOLORUM ET CONCILIORUM AB ECCLESIA GRAECA S.E- 
CEPTOEUM, NEC NON CANONICARUM SS. PATRUM EPIS- 
TOLARUM; UNA CUM SCHOLIIS ANTIQUORUM, SINGULIS 
EORUM ANNEXIS, ET SCRIPTIS ALIIS HUC SPECTANTIBUS; 



44 



PĂRINTELE GhEORCHE MeTALUNOS 



I 



MtenumstwBom 



45 



opera acestui Sinod, fiind un text din veacul al 
V-lea 64 . Desigur că pentru Biserica Ortodoxă do- 
vada neautenticităţii canonului 65 nu-i micşorea- 
ză deloc autoritatea, canonul nefiind niciodată 
pus la îndoială în spaţiul ortodox, întrueît con- 
ţinutul canonului a fost repetat literă cu literă 
în canonul 95 al Sinodului Quinisext dobândind 
astfel autoritate ecumenică şi veşnica 66 . 

Dintre teologii de faţă, doar unul 67 se ocupă 
de autenticitatea canonului, pe care o respinge, 
lucru îndrăzneţ pentru lumea ortodoxă a veacu- 
lui al XVIII-lea. Este vorba despre Neofit Cav- 



QUORUM PLURIMA E BIBLIOTHECAE BODLEIANAE ALI- 
ARUMQUE MSS. CODICIBUS NUNC PRJMUM EDITA; RE- 
LIQUA CUM J1SDEM MSS. SUMMA F1DE ET DILIGENTIA 
COLLATA. TOTUM OPUS IN DTJOS TOMOS DIVISUM, GUI- 
LIELMUS BEVEREGIUS ECCLESIAE ANGLICANAE PRES- 
BYTER, RECENSUTT, PROLEGOMENIS MUNIVIT, ET ANNO- 
TATIONIBUS AUX1T OXONIL E THEATRO SHELDONIANO 
SUMPTIBUS GUIL1ELMI WELLS ET ROBERTI SCOTT BIBLIOP 
LOND. MDCLXXI1." Vezi voi. n, p. 98 şi urm. Vezi şi MANSl, 
voi. III, col. 563/4, nota 2. KARLJOSEPH, Concilkngeschichte 
ED. II. FREIBURG i. Br. 1856, p. 12 şi utm., 27. 

64 S-a susţinut autenticitatea doar a primelor 4 canoane 
ale Sinodului. Vezi Anast. E Hristofilopouloş, Drept Bisericesc 
Elen, Atena, 1965 2 , p. 40. Vezi şi 1. N. Karmiris, Monumentele 
Dogmatice, voi. I, Atena, 1960 2 , p. 129, nota 2. Dim. Gheor- 
ghiadou, Botezul ereticilor, în Noul Sion, voi. 19 (1924), p. 104. 
T. Ware, op. cit., p. 72. 

65 Există desigur şi opinia contrară. Astfel, autenticitatea 
canonului a fost apărată între alţii de către Hrisostom Papa- 
dopoulos în studiul său Despre botezul eterodocşilor din Farul 
bisericesc, voi. 14 (1915), p. 474. 

66 Vezi I. Karmiris, op. cit., T. Ware, op. cit, p. 72, nota 1. 

67 Problema aceasta nu este atinsă deloc de Sf. Nicodim. 
Vezi de ex. Piddionul, pp. 154, 423, 590 ş.a. 



socalivitul 68 . Argumentaţia lui, care ocupă mul- 
te pagini ale lucrării sale manuscrise, se sprijină 
pe izvoare apusene ale epocii lui 69 şi cuprinde 
nu numai canonul 7 al Sinodului al Il-lea, ci şi 
pe „cel de acelaşi glas şi de aceeaşi putere cu 
cel de-al 7-lea al Sinodului al Il-lea", canonul 
95 al Sinodului Quinisext 70 . Neofit le consideră 
pe amîndouă ca provenind „nu de la Sinod", 
ci „din epistola" către Martirie al Antiohiei 71 , 
ele fiind prin urmare „introduse din afară" 
(inoculate) 72 , venind în contradicţie vădită cu 
Canoanele Apostolice şi cu cele ale Sf. Vasile cel 
Mare validate de Sinodul Quinisext 73 . Neofit nu 
stabileşte exact cînd au fost introduse aceste ca- 
noane în opera celor două Sinoade Ecumenice 74 
şi, potrivit Iui, nu este sigur că acest lucru 1-a f ă- 

68 El consacră acestei probleme un capitol special ai Compen- 
diului, intitulat „Despre canonul al 7-lea al Sinodului al Il-lea 
Ecumenic şi al 95-lea al celui de-al Vl-lea" (p. 147(20) - 147(25)). 

69 Face în mod repetat trimitere explicită la }us gmecoroma- 
mtm, cartea a 4-a, p. 290/91 şi la Sinoâiconul sau Pandecteh lui 
Beveridge. Compendiu, p. 147(20), 147(21), 147(22) (cu trimitere Ia 
voi. D, pp. 100, 501, 717, 748). Argumentele lui Neofit sînt: cano- 
nul nu se regăseşte în vechile traduceri (în latină, în arabă) nici în 
Compendiile lui Ioan Scholasticul şi Simeon Magistrul, lucruri pe 
care le extrage în mod evident din opera lui Beveridge. 

70 Compendiu, p. 147(20). 

71 Neofit citează întreaga Epistolă (Compendiu, p. 147-20, 
24), făcînd trimitere la Jus Craecommanum, cartea a 4-a, p. 
291-291 şi la Pandecte, voi. II, p. 100. [Compendiu, p. 147(20-21)). 

72 Compendiu, p. 147(21), 147(22). 

73 Compendiu, p. 147(20). 

74 Compendiu, p. 147(21). „Nu ştiu de cînd au fost 
introduse". 



46 



Părintele Gheorghe Metallinos 






MÂRmmsiscuuBoja 



47 



cut Sinodul Quinisext 75 . Oricum, aceasta trebuie 
să se fi întîmplat mai înainte de Sf. Fotie şi de 
monahul Arsenie care numără amîndouă canoa- 
nele de mai sus împreună cu celelalte canoane 
ale acestor Sinoade 76 . Prin aceasta, însă, nu este 
deloc întărită autenticitatea lor, deoarece există 
mărturii potrivnice ale unor scriitori mai vechi 
care se bucură de o credibilitate mai mare din 
cauza vechimii lor 77 . Aşadar, canonul al 7-lea al 
Sinodului al Il-lea (împreună cu al 95-lea al Sino- 
dului Quinisext) este pus de Neofit sub semnul 
îndoielii pentru a evita totodată şi acuzaţiile „lu- 
terano-calvinilor" îndreptate împotriva Bisericii 
Ortodoxe 78 . 



73 „Şi care este dovada de netăgăduit a reglementării 
lui (= a „obiceiului" Constantinopolei) de către Sinodul al 
Vl-lea?" Compendiu, p. 147(23). Canonul, „urmînd aceeaşi for- 
mulare", nu este nici al Sinodului al Il-lea, nici al celui deal 
Vl-lea. (Compendiu, p. 147-24). 

76 Fotie, Nomocanonul, titlul 4, cap. 14. Arsenie Mona- 
hul, Sinopsa canonică, cap. 35 şi 134. Compendiu, p. 147(20) şi 
147(25). 

77 „însă pe lîngă aceasta, (canoanele acestea) nu pot fi aşe- 
zate ca autentice în chip de netăgăduit doar pe baza unor mici 
semne, nefiind ele cunoscute de Ioan şi de Simeon, cei dinain- 
te de Arsenie şi de Fotie... Chiar dacă mai de crezare ar fi şi 
cel al lui Alexie, mai vechi este loan derit Arsenie şi Fotie... 
şi acesta (Ioan) mai degrabă decît aceia este mai apropiat de 
Sinodul al Il-lea". Compendiu, p, 147(20). 

™ „Aşadar pe cel de-al 7-lea (al Sinodului al Il-lea) şi pe al 
95-lea al Sinodului al Vl-lea, pe de altă parte.. . gîndesc că este 
mult mai bine să le îndepărtăm ca fiind introduse din afară 
mai degrabă decît să le primim între cele autentice, conştiinţa 
înseşi nesuferind starea aceasta a lucrurilor - neputînd uni la 
un loc cele de nepotrivit - şi mai ales luterano-cal vinii care 






Potrivit lui Neofit, acceptarea neautenticîtăţii 
acestor două canoane zguduie pe drept cu vîht şi 
autoritatea lor, fapt care-1 conduce pe monahul 
atonit spre o adevărată răspîntie, ca unul care ac- 
ceptă caracterul absolut şi de neclintit al princi- 
piului ciprianeic potrivit căruia botezul ereticilor 
este lipsit de temei, neputînd fi acceptat niciodată 
şi în nici un chip de Biserica Ortodoxă. Trebuia 
oferită aşadar o explicaţie credibilă afît privitoa- 
re la atestarea izvorului canonului de faţă, ât şi 
privitoare la motivul încadrării lui între canoane- 
le Sinodului al Il-lea Ecumenic. Legat de aceasta 
Neofit dezvoltă următoarea argumentaţie: 

Epistola „fără stăpîn" 79 a Bisericii Constanti- 
nopolei către Martirie de Antiohia, care repro- 
duce cu fidelitate canonul al 7-lea al Sinodului 
al Il-lea, „cu un oarecare adaos" 80 , nu se referă 
Ia practica generală care era ţinută în Biserică, ci 
„scoate în evidenţă obiceiul urmat la Constan- 
tinopole", avînd de aceea un caracter local, iar 
nu unul ecumenic-sobornicesc. Dealtfel - după 
cum logic observă el - dacă această rînduială a 
primirii ereticilor care se întorc ar fi fost impusă 
prin canonul al 7-lea al Sinodului al Il-lea, şi era 
aplicată în felul acesta de către întreaga Biserică, 
faptul acesta ar fi fost cunoscut celui care pune 

atacă Biserica sobornicească pentru că se contrazice, zice-se, 
pe sine." Compendiu, p. 147(20), 

7S Numită astfel deoarece nu-i este menţionat autorul. 
Compendiu, p. 147(20), 147(23) ş.a. 

80 Compendiu, p. 147(20). 



48 



Părintele Gheorgke Meiallinos 



MtimmtximBoiE 



49 



întrebarea, astfel încît acesta să nu mai trebuias- 
că să ceară părerea Patriarhului Constantinopo- 
lei 81 . Aşadar este vorba despre un „obicei" al Bi- 
sericii din Constantinopole, descris în epistolă, şi 
care nu poate dobîndi o autoritate universală şi 
un caracter obligatoriu 82 fiindcă „rangul cetăţii" 
nu poate impune un simplu obicei local întregii 
Biserici. Desigur, el acceptă faptul că obiceiul 
acesta se înstăpînise într-adevăr la Constantin- 
opole din vremea disputelor ariene (veacul al 
IV-lea) din pricina problemei celor ce se întor- 
ceau dintre „cei trecuţi la arieni" 83 şi pe care Bi- 
serica pe drept nu-i reboteza, ci-i „ungea doar 
cu Mir". Cu vremea însă, ştergîndu-se distincţia 
care se făcea între „arieni şi cei trecuţi la arieni" 
practica care era urmată în cazul celor dintîi a 
fost aplicată şi asupra celor din urmă, fapt anti- 
canonic, potrivit lui Neofit 84 . 

Aşa se explică de ce acest obicei este „în parte 
potrivnic canoanelor" şi, totodată / ^se contrazice 
pe sine" 85 . Primul fapt decurge din opoziţia aces- 



91 Op. cit. 

82 Compendiu, p. 147(21-22). Şi adaugă apoi cu oarece as- 
prime: „Se pare că epistola stăruie ca acelea pe care Constan- 
tLnopolea le săvîrşeşte, să fie urmate cu orice chip de cei de 
pretutindeni"! Compendiu, p. 147(23). Constanţi nopolitanii 
„dau hotărîrilor canoanelor sinodale locul al doilea, în urma 
oricărui obicei al lor". Şi încheie: „Căci puternic lucru este 
obiceiul şi cu anevoie de biruit"! 

83 Compendiu, p. 147(24). 

84 Compendiu, p. 147(24-25). 

85 Compendiu, p. 147(22). 






tui canon faţă de cel de-al 2-lea al Sinodului Qui- 
nisext, Sinod care „se pare că nu a desfiinţat ni- 
mic din cele de păreri nestatornice peste care şi-a 
pus pecetea" 86 . Al doilea fapt se arată din aceea 
că acest canon primeşte, pe de o parte, „botezul 
arienilor şi al macedonieniîor (care se întorc la Bi- 
serică), însă nu şi hirotonia lor", şi aceasta pentru 
că se opune canonului 47 Apostolic întărit de ase- 
menea de Sinodul Quinisexr 37 . Ca urmare, nu este 
deloc îndreptăţită afirmaţia că „obiceiul privitor 
la eretici înstăpînit la Constantinopole, nefiind 
ririduit canonic pînă atunci, a venit să-1 reglemen- 
teze Sinodul al Vl-lea", deoarece în cazul acesta 
Sinodul s-ar contrazice pe sine 88 . 

Mai departe, Neofit, din cauza neputinţei de 
a armoniza acest canon cu cele Apostolice, pune 
la îndoială autoritatea acestei epistole pentru a 
zdruncina în felul acesta încă mai mult credibili- 
tatea celor două canoane de mai sus provenite din 
ea. Astfel el consideră că această epistolă nu a fost 
scrisă de Patriarhul Ghenadie (458 - 471), după 
cum este acceptat, ci de către Acachie, „cel venit 
din eresul acefalilor" 89 . Sprijinindu-se pe fraza 
din epistolă: „al cărei (adică al Bisericii Soborni- 

86 Compendiu, p. 140(41). 

87 Compendiu, p. 140(22}: „Hirotonia ereticului şi o acceptă, 
şi nu o acceptă, ceea ce este o contradicţie". 

M Compendiu, p. 147 (22) - 147 (23). 

89 Compendiu, p. 140 (21): „în orice caz, epistola numită 
«fără stăpîn» ar putea fi socotită ca aparţinînd lui Acachie, cel 
care vine după Anatolie, pentru că nu-i pomeneşte pe seve- 
rienii acefali împreună cu aceia pe care cere să fie mirunşi"! 



50 



Părintele Gueorghe Metallinos 






MmwmxutiBonz 



51 



ceşti) întîistătător şi căpetenie eşti, Prea Fericite", 
el face observaţia: Epistola „nu este nicidecum 
patriarhală, întrurît îl numeşte cap al Bisericii so- 
borniceşti a lui Hristos pe (Patriarhul) Antiohiei", 
lucru care este „nelalocul lui şi necuvios", deoare- 
ce unul este capul Bisericii, Hristos 90 ! 

Concluzia lui Neofit în urma celor de mai sus 
e lesne de înţeles. Cele două canoane în discu- 
ţie nu pot fi considerate sinodale 91 , ci „false şi 
mincinoase" 92 . Şi exclamă el, plin de bucurie 
pentru că a putut înlătura contradicţia scanda- 
loasă a Sinodului Quinisext: „Şi slavă lui Dum- 
nezeu celui sfînt şi în Treime închinat că, pe cele 
ce Ie-a ascuns înţelepţilor şi învăţătorilor, le-a 
descoperit ucenicilor" 93 . Astfel că modul primi- 
rii ereticilor trebuie rînduit pe baza canoanelor 
special alcătuite pentru aceasta, adică: canoanele 
Apostolice 47 şi 68, 8 şi 19 ale Sinodului I, 7 şi 8 
ale celui de la Laodiceea, 1 al celui de la Cartagi- 
na şi 1 şi 47 ale Sf. Vasile cel Mare, canoane care 
dispun de autoritatea ecumenică cerută fiindcă 
au fost „întărite cu pecetea" canonului 1 al Sino- 
dului al IV-lea, 2 al Sinodului Quinisext şi 1 şi 11 
al Sinodului al VII-lea 94 . 



90 Compendiu, p. 140 (21): „Căci nu vine de la Patriarhul 
Constantinopolei, de vreme ce-1 numeşte pe cel al Antiohiei 
cap al Bisericii soborniceşti a lui Hristos". Op. cit 

91 Compendiu, p. 147 (24). 

92 Compendiu, p. 147 (22). 
S3 Compendiu, p. 147 (23). 
94 Op. cit. 



Neofit îşi încheie critica privitoare la auten- 
ticitatea canonului 7 al Sinodului al II-lea prin- 
tr-o declaraţie, adăugată în mod vădit în cele din 
urmă, care-i demonstrează, între altele, sincerita- 
tea şi obiectivitatea. Astfel el scrie că, „petrecînd 
un timp suficient în care a cercetat în compendi- 
Ue canonice cele privitoare la cele două canoane 
sus amintite", a observat în al 4-lea proces-verbal 
al Sinodului al VII-lea Ecumenic că Părinţii par- 
ticipanţi au citit canonul 82 (mai degrabă cano- 
nul 102) al Sinodului Quinisext din Actele origi- 
nale ale Sinodului, Iar în al 6-lea proces-verbal se 
declară categoric că Sinodul al Vl-Iea Ecumenic 
„a dat canoane. .. pînă la o sută două", în acord, 
dealtfel, şi cu mărturia lui Fotie. Neofit este ast- 
fel nevoit să mărturisească: „Prin urmare, cele 
privitoare la canonul 7 al Sinodului al II-lea, cer- 
cetate de noi mai înainte probabil din (izvoarele) 
cele vechi, apar acum a fi respinse învederat prin 
canonul 95 al Sinodului Qunisext"! Constată însă 
iarăşi că nu este înlăturată contradicţia pe care el 
o vede la Sinodul Quinisext. Deoarece, întrurît 
Sinodul al VII-lea Ecumenic aprobă canonul 95 
al Sinodului Quinisext, „rămîne ca cineva să cer- 
ceteze şi să formuleze o soluţie privitoare la apa- 
rentul dezacord parţial al acestui canon atît cu 
canoanele Apostolice, cît şi cu canonul întîi al Sf. 
Vasile cel Mare care au fost validate de Sinoadele 
al Vl-lea şi al VII-lea" 95 . 



' Compendiu, p. 147 (25). 



52 



Pabiktele Gheorghe Metallinos 



Pe de altă parte, contradicţia de mai sus con- 
tinuă să rămînă în vigoare, deoarece arienii, pe 
baza canoanelor Apostolice şi a celui al Sf. Va- 
sile cel Mare, sînt socotiţi ca avînd trebuinţă de 
botezare, însă pe baza canonului 95 al Sinodului 
Quinisext doar de mirungere, deşi potrivit Sino- 
dului al VU-lea (al 6-lea proces-verbal, voi. 2) ei 
nu sînt simpli eretici, ci „se spune că sînt la un 
loc cu elinii (cu păgînii)". 

Neofit nu mai continuă. Nu mai poate con- 
tinua. Semnul lui de întrebare rămîne fără răs- 
puns. Faptul acesta îşi are desigur explicaţia în 
aceea că Neofit nu îngăduia aplicarea iconomiei 
asupra ereticilor. După cum vom vedea mai jos, 
principiul iconomiei înlătură contradicţia văzută 
de el şi scoate la lumină unitatea sfintelor canoa- 
ne ale Bisericii Ortodoxe. 

Credincios tradiţiei Bisericii sale şi confrunt- 
îndu-se cu cei ce se sprijineau pe aceste două 
canoane pentru stabilirea modului primirii ere- 
ticilor mai noi, Neofit foloseşte canonul 7 al Si- 
nodului al Il-lea 96 - lăsînd la o parte problema 
autenticităţii lui - corelîndu-1 în mare măsură 
cu canonul 95 al Sinodului Quinisext, şi aceasta 
îndeosebi în formula: „Sinodul al Vl-lea împre- 
ună cu al Il-lea" 97 , sau „Sinodul al Il-lea şi cel 
de-al Vl-lea" 98 , fapt care arată că de canonul 95 

96 Vezi de pildă Compendiu, pp. 127, 131, 132, 139 şi urm. 

97 De pildă Compendiu,, p. 132. 

98 De pildă Compendiu, p. 139. 



1 






MtewmEKimBoTH 



53 



al Sinodului Quinisext depinde şi autoritatea ca- 
nonului 7 al Sinodului al Il-lea. Acest din urmă 
canon avea oricum în conştiinţa lui o valoare 
micşorată din pricina lipsei autenticităţii, dar şi 
a problemei pe care a creat-o, cum se va vedea în 
continuare. 



3. Interpretarea canonului 

Potrivit scriitorilor noştri, canonul 7 al Sino- 
dului al Il-lea dă un răspuns imediat la întreba- 
rea „cum trebuie a-i primi pe ereticii care vin la 
Ortodoxie" 99 . Cadrul canonic în care acesta poa- 
te fi corect interpretat este trasat de canoanele 
Apostolice 46, 47, 50 şi 68, 1 al sinodului de la 
Carhidon, 7 şi 8 ale celui de la.Laodiceea, 8 şi 
19 ale Sinodului I Ecumenic, 1, 5, 20 şi 47 ale Sf. 
Vasile cel Mare, 95 al Sinodului Quinisext şi 57 
şi 80 ale celui de la Cartagina 100 . Canonul supus 
discuţiei trebuie examinat împreună cu canonul 
95 al Sinodului Quinisext, care „nu este altceva 
decît o repetare a lui" 101 . 

In interpretarea lui, însă, canonul creează des- 
tule greutăţi, deoarece în litera lui el se opune 
vădit practicii bisericeşti 102 aşternute în formă 

99 Iconomu, Scrieri, p. 419; vezi şi Piialionul, p. 92. 

100 Piddionul, p. 165 ş.a. Compendiu, în diverse locuri. Ico- 
nomu. Scrieri, p, 419(20}, 453(4). 

101 Compendiu, p. 147 (20); Pidalitmul, p. 165; Iconomu, Sm- 
eri, p. 419/20. 

° m Vezi Ant. Hristofilopoulos, Drept bisericesc elin, Atena, 



54 



Părintele GheorgheMeîallinos 



I 



MJtnjmsBcimBojs 



55 



canonică de Sf. Ciprian şi de alţi Părinţi - pre- 
cum Sf. Vasile cel Mare, de pildă -> practică pe 
care, după cum vom vedea, teologii aceştia o 
acceptă ca fiind cea a Bisericii vechi şi în acord 
cu canoanele Apostolice şi, din această cauză, ca 
fiind singura canonică şi de neîncălcat. Astfel, 
Sf. Nficodim punea pe drept cuvînt întrebarea: 
De ce Sinodul al II-lea Ecumenic „nu a lepădat 
botezul tuturor ereticilor, pentru a fi în acord cu 
canoanele Apostolice şi cu Sinodul întrunit de 
Sf. Ciprian şi cu toţi ceilalţi mari şi de-Dumne- 
zeu-purtători Părinţi..., ci a primit botezul unor 
eretici, iar pe al altora nu?" 103 . Deosebirea ere- 
ticilor între cei care trebuie botezaţi şi cei care 
nu, constituie centrul problemei create de acest 
canon. In principiu, această distincţie este con- 
siderată de scriitorii noştri, pe baza canoanelor 
Sf. Ciprian şi ale Sf. Vasile cel Mare, „cu totul de 
lepădat". S-a spus deja mai sus că, potrivit lor, 
ereticii de orice natură, ca unii care se află în afa- 
ra Bisericii şi care nu au botez cîtuşi de puţin, 
trebuie botezaţi fără nici o excepţie 104 . Problema 
devine încă mai acută avînd în vedere că Sino- 
dul s-a arătat favorabil şi maleabil faţă de „cei 
mai rău-cinstitori" dintre ereticii de atunci, adi- 
că faţă de arieni şi macedonieni, „care tăgăduiau 
Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos" şi 

1965 2 , p, 119. Compendiu, p, 129 şi urm,, 135 şi urm,, şi Pidali- 
onul, p. 370. 

wpidalionuhy. 53. 

lm Pidaiionul, p. 55. 



care „aduceau blasfemie Duhului celui Sfmt" 105 . 
Astfel, apare la prima vedere o dizarmonie între 
canoanele Sfintelor Sinoade şi cele ale Părinţi- 
lor, deoarece două Sinoade Ecumenice (al II-lea, 
prin canonul 7, şi ce! Quinisext, prin canonul 95) 
se aşează în opoziţie nu numai cu Părinţii de mai 
sus, dar şi cu canoanele Apostolice (46, de pildă) 
peste care Sinodul Quinisext - şi prin el Biserica 
Sobornicească - şi-a pus pecetea şi care - potri- 
vit Sf. Nicodim - „propun contrariul" 106 . In felul 
acesta ni se-nfăţişează problema creată de aceste 
canoane. 

In încercarea de a se înlătura această dizarmo- 
nie s-a susţinut părerea că Sinoadele Ecumenice 
pot să revizuiască ori să anuleze hotărîrile cano- 
nice ale Părinţilor, fiindcă niciodată „nu s-a auzit 
ca părerile unuia oarecare să fie aşezate înaintea 
celor ecumenice ori ale celor locale" 107 . Valida- 
rea canoanelor Sfinţilor Părinţi de către Sinoa- 
dele Ecumenice nu înseamnă şi afirmarea posi- 
bilei opoziţii care s-ar ivi, deoarece, foarte sim- 
plu, Sinoadele prevalează potrivit cunoscutului 
principiu „cel mai mic de către cel mai mare se 
binecuvîntează" (Evrei 7, 7). In felul acesta Si- 
noadele prevalează făcînd oarecum nelucrătoa- 
re canoanele formulate în perioada dinaintea 
lor. Dealtfel, Zonaras însuşi, confruntîndu-se cu 



105 iconomu, Scrieri, p. 420. 
lK Pidalmmtl,-p. 55. 
107 Compendiu, p. 144. 



56 



PARWTELf GHEQA6HE MeTALLINOS 



„opoziţia" dintre canonul 7 al Sinodului al II-lea 
şi întîiul de la Carhidon - adică, în esenţă, cu ca- 
nonul Sf. Ciprian- scrie: „Aşadar, faţă de cele în- 
făţişate de cele doua Sinoade în acest capitol, au 
întîietate cele ale Sinodului al II-lea, atît fiindcă 
este mai din urmă, cît şi fiindcă este Ecumenic, 
căci la ele (la cele Ecumenice) negreşit s-au strîns 
împreună de la toate tronurile patriarhale fie pa- 
triarhii înşişi, fie locţiitorii lor" 108 . 

însă teologii noştri, trăind tradiţia Bisericii şi 
cunoscînd din experienţă nemijlocită poziţia pe 
care Sfinţii Părinţi o ocupă în viaţa ei, nu rămîn 
satisfăcuţi cu acest răspuns. Ei nu acceptă nici cel 
mai mic dezacord între Părinţi şi Sinoade 109 , Au- 
toritatea Sfinţilor Părinţi este acceptată cu toată 
deschiderea de către toţi aceşti scriitori. De un 
interes mai mare însă, legat de acest punct, ni se 
înfăţişează a fi analiza cuprinzătoare a lui Neofit 
Cavsocalivitul 110 . 

Potrivit lui Neofit, Sinoadele - şi în cazul 
nostru al II-lea Ecumenic şi cel Quinisext - nu-i 
anulează pe Sfinţii Părinţi, a căror autoritate în 
Biserică se vede în mod cu totul deosebit în chiar 



108 RG. 137, 1103. 

109 Compendiu, p. 144. „Şi cu toate acestea Vasile cel Mare 
şi Atanasie şi cei din jurul lor nu sînt aşezaţi înaintea lui 
Ciprian, ci mai degrabă au fost arătaţi a fi aşezaţi în acelaşi 
rînd, fiecare din aceştia, prin unitatea de părere a Sinoade- 
lor al Vl-lea şi al VTHea". Vezi şi Iconomu, Scrieri, p. 488. Sf. 
Nicodim face şi el însemnarea că: „Nu se vede între ei nici o 
contradicţie sau potrivnicie" (Pidalionul, p. 54), 

110 Compendiu, p. 144 şi urm. 



I 






Mtowiusisc un Bojcz 



57 



aceste Sinoade Ecumenice a căror „teologie şi 
hotărîri nu pot fi înţelese fără contribuţia teolo- 
gică a Părinţilor şi Dascălilor" 111 . în canonul 16 
al Sinodului Quinisext Sf. Ioan Gură de Aur „a 
fost aşezat mai sus" dedt Sinodul de la Neoce- 
zareea, Ia fel Sf. Grigorie Teologul în canonul 64 
al aceluiaşi Sinod. „Asemenea, pe Sf. Vasile cel 
Mare, Sinodul al VTI-lea, în canoanele 16 şi 18 şi 
20, rînduieşte a-1 primi ca pe unul care este măr- 
turisitor, şi astfel (Sinodul) într-un glas 1-a aşezat 
pe acesta mai presus de el. . ." 112 în mod deosebit, 
autoritatea Sf. Vasile cel Mare este recunoscută 
la toate „Sinoadele Ecumenice de după el" 113 . 
Astfel Neofit concluzionează: „Spunem că Si- 
noadele Ecumenice au rînduit a-i aşeza pe aceşti 
învăţători a toată lumea mai presus, sau mai de- 
grabă în acelaşi rînd cu ele, nu spre a Ie da la o 
parte. Nicidecum. Ci au voit să arate cît respect 
dobîndesc ele însele... Căci şi Sinoadele Ecume- 
nice pe Sfinţii şi înţelepţii Părinţi se sprijină" 114 . 
Concluzia Iui Neofit este aceea că Sinodul al 
II-lea Ecumenic nu i-a ignorat şi nu i-a îndepăr- 
tat deloc pe Sfinţii Părinţi de dinaintea lui (Ci- 
prian, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigo- 
rie Teologul etc.) „numind spurcăciune botezul 

111 S. G. Papadopoulos, Patrologia, voi. I, Atena, 1977, p. 68. 

112 Compendiu, p. 144. 

113 Op. cit. Sinodul al VU-lea Ecumenic îl numeşte pe Sf. 
Vasile cel Mare „părinte" al lui. Vezi şi canonul 20 al Sinodu- 
lui Quinisext. 

114 Compendiu, p. 145. 



58 



Părintele Gheorghe Moallinos 



1 



MârwusexiihBoih 



59 



ereticilor" şi respingînd ca fiind „de lepădat" 
în special botezul arienilor 115 . Faptul acesta este 
valabil cu atît mai mult cînd avem în vedere Si- 
nodul Quinisext, care nu este posibil ca, în con- 
tradicţie cu sine însuşi, „să-şi pună pecetea" pe 
de o parte, şi în acelaşi timp să anuleze canonul 
de la Carhidon. Fiindcă, în timp ce „Sinodul al 
Il-lea, în canonul 7, îl scapă din vedere (canonul 
acesta), mărginindu-1 la locul în care este ţinut 
(aplicat), peste el şi-a pus pecetea Sinodul al 
Vl-lea prin canonul 2, făcîndu-1 a fi recunoscut 
ca ecumenic" 116 . Dacă, aşadar, canonul 7 al Si- 
nodului al Il-lea şi 95 al Sinodului Quinisext par 
a acorda un caracter local canonului Sinodului 
întrunit de Sf. Ciprian, canonul 2 al acestuia din 
urmă (Quinisext) i-a dat acestuia o autoritate 
universală (ecumenică), fiindcă „şi canoanele lo- 
cale şi particulare, odată ce au fost pecetluite de 
Sinodul universal, au devenit universale" 117 . în- 
tre sfintele canoane ale Bisericii nu este permisă 
nici o deosebire axiologică 118 . 

Deci, întrucît este cu neputinţă ca un Sinod 
Ecumenic să se anuleze pe sine, Neofit rămîne pe 
drept cuvînt cu nedumerirea: „Nu voi înceta să 
cercetez - spune el - din ce motiv la un moment 
dat (Sinodul) i-a primit pe cei caterisiţi sinodal 
şi izgoniţi din Biserică, ori pe cei daţi anatemei 



115 Op. cit. 

116 Compendiu, p. 147(1}. 

117 Compendiu, p. 147(2). 

118 Pidalionul, pp. 52, 119. 



(adică pe arieni şi pe macedonieni) . . . Nu înţeleg 
din ce motiv slujbele acestora, care după cano- 
nul 46 Apostolic sînt făcute în zadar şi sînt cu 
totul de neprimit şi de lepădat, Sinodul al Vl-lea 
(şi prin urmare şi al Il-lea) le-a acceptat" 119 . Şi 
continuă: „Asupra acestora rămîn nedumerit, şi 
gîndesc că la fel oricare dintre canonişti. Iar acela 
care poate, să dezlege în Domnul nedumerirea şi 
să arate Sinoadele Ecumenice în acord cu canoa- 
nele Apostolice şi cu cele ale Sf. Vasile cel Mare 
peste care şi-au pus pecetea..." 120 . Trebuie deci 
să existe o altă explicaţie privitoare la felul de 
a acţiona al celor două Sinoade Ecumenice, mai 
ales cînd Sinodul Quinisext „îşi pune pecetea" 
fără ezitare peste canoane pe care se pare că în 
alt loc le „anulează" 121 . 

Teologii noştri nu lasă întrebarea fără răs- 
puns. Şi cu toate că răspunsurile lor păstrează 
caracterul personal al fiecăruia, variind de aceea 
în anumite puncte de importanţă secundară, ele 
ajung la aceeaşi concluzie, ca o consecinţă a cu- 
getării lor comune. 

Potrivit Sf . Nicodim, poziţia Sinodului al Il-lea 
faţă de arieni şi macedonieni este explicabilă 
dacă avem în vedere că Biserica „are două cîr- 
muiri şi două îndreptare", acrivia (scumpătatea) 
şi iconomia. Pe cînd Apostolii şi Sinoadele din 



1,9 Compendiu, p. 147(12). 

120 Compendiu, p, 147(14). 

121 Pidalionul, p. 54. Compendiu, pp. 140, 147(11). 



60 



PAfuijtele Gheorghe Metallinos 



I 



MtowasBcuNBQJE 



61 



vechime şi Părinţii aplicau scumpătatea 122 , cele 
două Sinoade Ecumenice au ales iconomia 123 . 
Astfel, alternarea, în anumite condiţii, a scumpă- 
tăţîi şi a iconomiei înlătură orice bănuială de con- 
tradicţie între sfintele canoane şi Sinoade. Potri- 
vit Sfîntului, Sinodul al H-lea Ecumenic „a ţinut 
la o parte canonul de faţă" 124 , acţionînd „potrivit 
iconomiei şi îngăduinţei" 125 . Fiind rodul slujirii 
pastorale şi tămăduitoare a Bisericii, iconomia a 
fost aplicată după măsura vremurilor şi a desfă- 
şurărilor istorice. Ereticii despre care este vorba 
erau mulţi la număr şi cu putere politică 126 . Ast- 
fel, Părinţii sinodali au arătat îngăduinţă „pen- 
tru a-i atrage la Ortodoxie şi a-i îndrepta mai 
lesne", şi „pentru ca nu cumva să-i înfurie mai 
mult împotriva Bisericii şi a creştinilor şi răul să 
se facă mai rău" 127 . Deci aplicarea iconomiei nu 
se făcea samavolnic, ci motivat, avînd în vedere 
mîntuirea ereticilor şi pacea Bisericii. 

Potrivit lui Neofit, fără a se putea depărta de 
principiul ciprianeic privitor la validitatea taine- 

122 Pidalionul, p. 368, 5S7 şi urm. Vezi canonul întîi de la 
Carhidon („nu părere de curînd făcută şi nici acum înteme- 
iată grăim, ci pe cea de demult, de înaintaşii noştri hotărită 
cu toată acrivia şi grija") şi canonul întîi al Sf. Vasile cel Mare 
(„căci nu sîntem răspunzători pentru că le dăm lor har, ci ne 
supunem scumpătăfii canoanelor"). 

123 Pidalionul, p. 53. 

124 Pidalionul, p. 370. 
m Pidalionul P- 53. 

126 Idem. 

127 Idem. 






lor eretice „iconomia aceasta, în general..., era 
ţinută în locul canonului şi înainte de Sinodul al 
II-lea, astfel încît cele săvîrşite de schismatici, şi 
cu siguranţă şi de arieni, erau primite, după cum 
lasă de bănuit Sinodul al II-lea" 128 . Exista însă, 
şi în viziunea lui, un motiv serios care a făcut ca 
iconomia să fie nu doar posibilă, ci şi necesară. 
Atît Sinodul al Vl-lea, cît şi al II-lea Ecumenic 
vorbesc „despre ereticii proveniţi dintre noi" 129 . 
Adică aceia dintre ortodocşi care „au primit ari- 
anismul", „întorcîndu-se înapoi", nu erau bote- 
zaţi 130 . Dimpotrivă, „aceia care au primit arianis- 
mul nefiind dintre ortodocşi şi asupra cărora nu 
s-a săvîrşit deloc Botezul ortodox, ci cel al ere- 
ticilor" trebuiau să fie neapărat botezaţi ca unii 
care erau nebotezaţi 131 . Şi fiindcă „cei mai mulţi 
dintre aceştia (dintre arieni şi macedonieni) erau 
proveniţi dintre ortodocşi, fiind amestecaţi şi, 
potrivit lui Epifanie 132 , apropiindu-se de pre- 
oţi în chip prefăcut" astfel încît (după Sf. Vasi- 
le cel Mare) 133 „din pricina confuziei să nu mai 
existe nici o deosebire între ortodocşi şi eretici", 
Sinodul a fost nevoit sa aplice iconomia 134 care, 

128 Compendiu, p. 147(11). 
m Compendiu, p. 131. 

130 Compendiu, p. 147(24). De asemenea Compendiu, p 
147(4). r 

131 Compendiu, p. 147(5). 

132 Împotrivit ereziilor C, 1, P.G. 42, 448A. 
m Despre Sfintul Duh, cap. 3, P.G. 32, 76. 

134 Compendiu, p. 127. Compendiu, p. 141. Iconomu, Scrieri, 
p. 475. 



62 



Părintele Gheqrghe Metalunos 



potrivit Sf. Vasile, poate fi aplicată doar asupra 
schismaticilor 135 . 

O poziţie paralelă acesteia susţine şi Sf. Ni- 
codim care, interpretînd canonul Sf. Ciprian, 
observă: „Dar în cazul în care va cerceta cineva 
bine, va descoperi că aceşti eretici, pe care după 
iconomie i-a primit Sinodul al II-lea Ecumenic, 
proveneau, cei mai mulţi din ei, dintre clericii 
botezaţi căzuţi în erezie, şi de aceea s-a între- 
buinţat această iconomie" 135 . Elementul comun 
al acestor două păreri este convingerea că ace- 
ia care au fost primiţi „prin iconomie" păstrau 
„Botezul Bisericii", adică cel în trei afundări şi ri- 
dicări din apă. Potrivit lui Neofit, deoarece acest 
„obicei" a precumpănit la Constantinopole din 
pricina chestiunii primirii arienilor, el a fost cu- 
prins în epistola „Către Martirie", pe de o parte, 
iar pe de alta a primit formă canonică la Sinodul 
Quinisext, prin canonul 95, obiceiul fiind primit 
favorabil de Sinoadele întrunite la Constantino- 
pole, adică al II-lea Ecumenic şi cel Quinisext. 

Iconomu acceptă şi el faptul aplicării libere de 
către Sinoadele vechi cînd a scumpătăţii, cînd a 
iconomiei, fără existenţa nici celui mai mic con- 
flict între sfintele canoane. Potrivit lui, canoanele 
Apostolice „au fost pentru scumpătate" pe cînd 

135 Compendiu, p, 131. „Şi, pe scurt, botezul ereticilor să 
fie socotit cu totul lipsit de tărie, iar botezul celor rupţi (de 
Biserică} să fie primit, îrmoindu-i pe ei doar prin ungerea cu 
Mir", Compendiu, p. 127. 

™ Pidalionul, p. 370. 



1 









MAsniRucscmBoia 



63 



Sinodul al II-lea Ecumenic şi cel Quinisext au 
aplicat iconomia din motive istorice („căci aşa 
cereau vremurile de atunci") 137 . 

Insă, potrivit scriitorilor noştri, deosebirea fă- 
cută de Sinodul al II-lea Ecumenic între eretici 
care trebuie botezaţi şi eretici care trebuie mi- 
runşi s-a întemeiat pe o premisă eclesiologică şi 
canonică concretă. Ereticii pentru care botezul 
era considerat obligatoriu aveau, potrivit lui 
Iconomu, o „caracteristică comună": „nu numai 
blasfemia cea în tot felul îndreptată împotriva 
dumnezeieştilor dogme, dar mai ales nelegiu- 
irea cea lipsită de cucernicie care priveşte felul 
botezului pe care ei îl săvîrşeau". Nelegiuirea era 
„îndoită": un aspect „privea invocarea Persoa- 
nelor Prea Sfintei Treimi" 138 , şi un altul „privea 
întreita afundare a celui ce se boteza" 139 . Astfel, 
botezul ereticilor care se întorceau a fost regle- 
mentat de canonul 7 al Sinodului al II-lea nu nu- 
mai „în ceea ce priveşte reaua învăţătură despre 
dumnezeiasca dogmă", fiindcă pe aceasta o res- 
pingeau prin întoarcerea lor şi prin zapisul pe 
care erau nevoiţi să-1 dea, „ci în primul rînd şi 
îndeosebi în ceea ce priveşte dumnezeieştile epi- 
cleze (invocări) şi, totodată, cele trei cufundări 



137 Iconomu, Scrieri, p. 488, 491. Vezi H. Androutsos, Dog- 
matica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, Atena, 1956 2 , p. 301 şi urm. 

138 Iconomu, Scrieri, p. 491. „Exista, de pildă, botezul în 
trei_/Srâ de început (Tatăl), sau a celor ce se botezau în trei Fii 
ori în trei Mîngîietori (Duhuri Sfinte). 

139 Iconomu, Scrieri, p. 421. 



64 



PĂRINTELE GHEOfKHE MeTALLINOS 



ale slujbei celei cu totul păcătoase, şi deci pîrt- 
gărite şi fără de folos, a botezului lor" 140 . Pentru 
aceasta, completează Sf. Nicodim, cei din aceas- 
tă grupă - eunomienii, montaniştii, sabelienii - 
„şi toate celelalte eresuri" erau primiţi „ca elini 
(pagini)", fără posibilitatea vreunei excepţii, adi- 
că precum cei „cu totul nebotezaţi" deoarece „fie 
nu au fost deloc botezaţi, fie au fost botezaţi, însă 
nu după dreapta rînduială şi aşa cum sînt bote- 
zaţi ortodocşii. De aceea nici nu sînt socotiţi bo- 
tezaţi cumva" 141 . Deci aceşti scriitori, după cum 
şi vechii Părinţi ai Bisericii, înţeleg prin botez nu 
intrarea în Biserică în chip simplu, ci integrarea 
în ea printr-un mod apostolic concret (prin trei 
afundări). 

Aplicarea iconomiei în cazul arienilor şi al 
macedonienilor nu înseamnă deloc faptul că Si- 
nodul a trecut cu vederea „credinţa", ci faptul 
că gradul abaterii lor de la credinţa ortodoxă nu 
avea pentru Sinod o însemnătate de prim plan 142 . 
Iconomia devenea însă posibilă deoarece aceşti 
eretici „păzeau în botezul lor tradiţia apostolică, 
botezînd potrivit poruncii Domnului în numele 
Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh şi în trei 
afundări şi ridicări din apă" 143 . Săvîrşirea corectă 

140 Iconomu, Scrieri, p. 423. 

141 Pidalionul, pp. 164 şi 55; p. 5S7 şi urm. Parios, Compen- 
diu, p. 263. iconomu, Scrieri, p. 490 („nu aveau deloc botez, 
de aceea Biserica a legiuit a-i boteza pe aceştia"). 

142 Vezi Ier. Kotsonis, Despre validitatea..., op. cit., p. 26. 

143 Iconomu, Scrieri, p. 422. 












MMWKBCUhBoTE 



65 



a Tainei a constituit criteriul acceptării botezului 
lor. Astfel „reaua credinţă a cugetului lor se tă- 
măduia prin zapisul pe care-1 dădeau" şi „prin 
dumnezeiasca mirungere" dăruită „spre adeve- 
rirea mărturisirii şi a credinţei lor", „pentru a 
se face părtaşi împărăţiei lui Hristos şi darului 
Duhului, de care erau lipsiţi". Negreşit, unii din- 
tre aceştia poate că nici nu fuseseră unşi cu Mir, 
precum novaţienii de pildă, în cazul cărora a 
aplicat iconomia Sinodul de la Laodiceea 144 . însă 
în cazul eunomienilor nu era nicidecum posibil 
ca Sinodul să aplice iconomia, deoarece aceştia 
primiseră „botezul printr-o singură afundare", 
adică un alt botez decît cel al Bisericii. Desfiin- 
ţarea unităţii Tainei, adică a corespondenţei ele- 
mentului exterior cu cel lăuntric, prin denatura- 
rea formei ei, a avut pentru Sinod o însemnătate 
hotărîtoare, fiindcă şi iconomia - potrivit lui Ico- 
nomu, care trimite Ia Sfinţii Părinţi - are limite: 
„Căci, spunea în apoftegmă Sf. loan Gură de 
Aur, iconomia se lucrează acolo unde nu se în- 
calcă legea" 145 . Canonul 7 al Sinodului al Il-lea, 
spune Iconomu, a omis „blasfemia eunomienilor 
privitoare la epicleză" (chemarea numelui Per- 
soanelor Sfintei Treimi) „pentru a nu lungi" dis- 
cuţia, fiindu-i destul săvîrşirea ciuntită a formei 
Tainei, adică printr-o singură afundare 146 . 

144 Iconomu, Scrieri, pp. 422-3, 424, 488-9. 

145 Iconomu, Scrieri, pp. 433, 434 (şi nota 1). Vezi EWoehie 
de Alexandria, P.G. 103, 953. 

346 Iconomu, Scrieri, p, 421. 



66 



Părintele Gheorghe Metalunos 



Se dovedeşte în acest fel, potrivit lui Icono- 
mu, că „nici o contradicţie nu există între sfinte- 
le canoane privitoare la Botez" 147 . Interpretarea 
sfintelor canoane pe baza schemei scumpăta- 
te-iconomie înlătură orice aparentă dizarmonie 
între ele. Este însă demn de atenţie faptul că te- 
ologii de faţă înţeleg iconomia, pe de o parte, 
ca îngăduinţă - pogorămînt faţă de scumpăta- 
tea (acrivia) bisericească, iar scumpătatea, pe de 
altă parte, ca măsură teologică. Ei cer stăruitor 
credinţa şi respectarea cu scumpătate a cuvîntu- 
lui lui Dumnezeu, fapt care constituie practica 
rînduită canonic a Bisericii 148 , care în cazul în 
discuţie nu este stabilită de Sinoade Ecumenice, 
ci de canoane „Apostolice" şi „ale Părinţilor" 149 , 
canoane care, după învrednicirea lor de statut 
ecumenic, nu sînt deloc inferioare canoanelor 
sinodale ca autoritate, şi mai ales celor ale Si- 
noadelor Ecumenice. In cazul de faţă, Sinoadele 
Ecumenice, precum al II-lea şi cel Quinisext, fără 



147 Iconomu, Scrieri, p. 488. 

148 Potrivit Iui Hr. Androutsos, Simbolica din punct de vede- 
re ortodox, Tesalonic, 1963 3 , p. 303/4, iconomia este „abaterea 
de la ceea ce este în principiu corect şi adevărat". Vezi A. Ali- 
vizatos, Iconomia potrivit Dreptului Canonic al Bisericii Ortodo- 
xe, Atena, 1949, p. 21. Ier. Kotsonis, Probleme de „Iconomie bi- 
sericească", Atena, 1957, p. 207 şi urm. Pan. Boumis, Iconomia 
bisericească potrivit Dreptului Canonic, Atena, Î971, p. 7. 

149 Practica despre care se dă mărturie în canonul întîi de 
la Carhidon a fost apEcată în întreg veacul al patrulea, după 
cum se vede din canonul 19 al Sinodului I, 8 al celui de la 
Laodiceea, 1 şi 47 ale Sf. Vasile cel Mare şi 46 şi 68 Apostolice. 



MhmmixwSma 



67 



să încalce scumpătatea, oferă o rezolvare „după 
iconomie" 150 . Potrivit scriitorilor noştri, între 
sfintele canoane ale Bisericii noastre există nu 
numai unitate duhovnicească, ci şi egalitate de 
putere şi de recunoaştere, întrucît toate sfintele 
canoane ale Bisericii sînt „ecumenice". Drept 
urmare, canoanele Sinoadelor Ecumenice, şi în 
cazul de faţă cele ale Sinoadelor al II-lea şi Qui- 
nisext, nu fac neîntrebuînţabile, nici nu anulea- 
ză canoanele dinaintea lor 151 . Pentru teologii de 
faţă o astfel de poziţie este juridicistă la limită şi 
clar anti-bisericească, întrucît scumpătatea (acri- 
via) şi iconomia coexistau fără a se împiedica 
reciproc în rînduiala canonică a Bisericii. Posi- 
bilitatea aplicării atît a scumpătăţii, cît şi a ico- 
nomiei îi asigură Bisericii libertatea şi exclude 
prinderea ei în capcana oricăror scheme juridice. 
Insă nici principiul că „scumpătatea" înseamnă 
ceva legiuit de Sinoadele Ecumenice, iar „icono- 
mia" orice abatere de la aceasta 152 , nu ar obţine 
acordul scriitorilor noştri. După ei, scumpătatea 

150 Astfel, o rezolvare „după iconomie" aplică şi canonul 
12 al Sinodului Quinisext. Vezi Pan. Boumis, Căsătoria episco- 
pilor. Atena, 1981, p. 10. 

151 Vezi părerea lui Ier. Kotsonis: „Unde în canoane prece- 
dente se stabileşte ceva contrar acestui sfînt canon (adică 95 
al Sinodului Quinisext), au tărie cele stabilite de acesta din 
urmă". Articol în Enciclopedia Religioasă şi Morală, voi. 2, nota 
571. Vezi şi A. Hristofilopoulos, Venirea la Ortodoxie. . ., rev Te- 
ologia XXVII (1956), p. 59. 

152 Vezi Ier. Kotsonis, Probleme..., op. cit, pp. 91-93. A ace- 
luiaşi. Despre autoritatea... op. cit, p. 27. 



68 



Părintele Gheorghe Metallbvos 



I 



este practică a Bisericii care decurge din conşti- 
inţa ei de sine potrivit căreia în afara ei nu există 
nici Taine, nici mîntuire. 

In felul acesta şi iconomia aplicată de Sinodul 
al II-lea pe temeiul unor condiţii concrete, după 
cum am văzut, nu înlătură sub nici un motiv 
scumpătatea Bisericii. Potrivit Sf. Nicodim „ico- 
nomia, întrebuinţată vremelnic în anumite cazuri 
de către Părinţi, nu poate fi numită nici lege, nici 
pildă" 153 . Capitolul în care este cuprinsă această 
observaţie a lui Nicodim arata faptul că Sfîntul îi 
avea în minte aici pe Părinţii Sinodului al U-lea 
Ecumenic. Dealtfel, aceeaşi poziţie o formulează 
mai jos Iconomu, scriind: Sinoadele Ecumenice 
„nu au anulat (canoanele) legiuite potrivit scum- 
pătăţii (acriviei), canoane pe care dacă ar vrea să 
le urmeze unii (va fi) spre desăvîrşita liniştire a 
conştiinţei lor şi potrivit obiceiului vechi ţinut de 
ele". Acelaşi lucru îl susţine şi Neofit 154 care for- 
mulează pe deasupra, după cum obişnuieşte, şi 
următorul raţionament practic: „Numai Sinodul 

153 Pidalionul, p. 371. De aceea şi în subînsemnaiea lui la 
canonul 20 al Sf. Vasile cel Mare (Pidalionul, p. 605) sublinia- 
ză: „Vezi şi că pe eretici Biserica nu-i primeşte fără a-i boteza, 
potrivit acestui canon, chiar dacă Sinodul al II-lea, prin cano- 
nul 7, i-a primit prin iconomie pe unii eretici fără a-i boteza" . 

154 Iconomu, Scrieri, p. 488. Vezi şi Compendiu, p. 147 (11): 
„Aşadar, dacă acrivia canoanelor îi primeşte prin botezare pe 
unii pe care obiceiul în unge, atunci următorul din cei care se 
supun obiceiului, mai degrabă prin acrivie (trebuie primit). 
Nu că acest lucru ar fi greşit, ca unul care se face nu împotri- 
va obiceiului, ci pe deasupra obiceiului". 



MMîmECUNBoTU 



69 



al Vl-lea împreună cu al U-lea votează ca ereticii 
să fie primiţi în parte prin ungere". însă Sf. Părinţi 
(Ciprian, Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare etc), 
iar dintre Sinoadele locale cel de la Laodiceea, 
dar şi Canoanele Apostolice rînduiesc ca ei să fie 
„simplu botezaţi", precum, de asemenea, Sinoa- 
dele Ecumenice al Vl-lea şi al VH-lea, „cele care 
validează cele hotărîte de acelea". Iar în acord cu 
canonul 6 al Sinodului I Ecumenic şi 19 al celui 
de la Antiohia „se ţine votul majorităţii". Astfel el 
concluzionează: „Aşadar, votul majorităţii spune 
că ereticii trebuie botezaţi, iar votul cîtorva foarte 
puţini, că trebuie nvirunşi''. Se constată însă că în 
rîndul sfintelor canoane „cele care hotărăsc bote- 
zarea sînt mult mai multe decît cele care hotărăsc 
ungerea" 155 . Poate că n-ar trebui să ne grăbim să 
respingem în mod simplu acest „argument" al Iui 
Neofit, ci să încercăm mai degrabă să distingem 
ţinta mai îndepărtată a scriitorului, care vrea să 
dovedească prin aceasta ceea ce s-a spus deja mai 
sus, adică folosirea de către Sinodul al II-lea şi cel 
Quinisext a iconomiei doar pentru motive concre- 
te şi reale şi ca o excepţie. 

Aşadar, scriitorii noştri tind într-un glas spre 
hotărîrea că, potrivit practicii canonice a Biseri- 
cii, asupra ereticilor care se întorc la Ortodoxie 
trebuie să se aplice din punct de vedere cano- 
nic scumpătatea (acrivia), adică să fie botezaţi, 
întrucît, dealtfel, tainele ereticilor nu pot fi con- 

155 Compendiu, p. 132. 



70 



Părintele Gheorghe Metallinos 



siderate valide în ele însele nici potrivit scumpă- 
taţii, nici potrivit iconomiei 156 . 



In felul acesta este tâlcuit canonul 7 al Sinodului 
al E-lea de către Colivazi şi de către C. Iconomu. 
Scriitorii aceştia se află în conglăsuire cu canono- 
logii dinaintea lor privitor la înţelegerea canonului 
despre care vorbim. Concluziy, învăţătura acestora 
o putem rezuma la următoarele afirmaţii: 

a) Prin principiul iconomiei se înlătură orice 
contradicţie între canonul de faţă şi canoanele 
dinaintea lui considerate ca fiind în dezacord cu 
el. Nu există nici un dezacord între sfintele ca- 
noane ale Bisericii 157 , canoane care în aparenta şi 
meşteşugită lor antinomie îşi păstrează unitatea 
şi păzesc întreagă libertatea cea în Hristos. 

b) Sinodul al H-lea Ecumenic, aplicînd „nomi- 
nal" iconomia asupra unor anumiţi eretici, nu a 
lăsat deschisă poarta cuprinderii în această ca- 
tegorie a oricăror altor eretici, în afara oricărui 
control, deoarece iconomia a fost aplicată pen- 
tru pricini istorice şi pastorale serioase, fără a fi 



156 Ier. Kotsonis, Problemele. . ., op. cit., p. 201 şi urm. Sf . Ni- 
codim face observaţia semnificativă (Pidalionul, p. 52): „Aşa- 
dar, daca Sf. Vasile cel Mare leapădă botezul schismaticilor 
pe motiv că le lipsea harul săvîrşirii (tainelor), e de prisos 
atunci să mai întrebe cineva dacă trebuie să-i botezăm pe 
eretici". 

157 y ez j viasios Feidas, Premisele istorico-amonice şi eclesio- 
logice ale interpretării sfintelor canoane. Atena, 1972, p. 44. 



MÂnwmxunBoia 



71 



anulată scumpătatea aplicată asupra altor eretici 
validată în prima parte a canonului, aplicare fă- 
cută, la rîndul ei, nu în mod arbitrar. 

c) Aplicarea iconomiei a fost posibilă deoare- 
ce existau condiţiile „formale" absolut necesare, 
adică săvîrşirea corectă a Tainei de către aceş- 
ti eretici prin întreita afundare şi ridicare din 
apă 158 . Respingerea botezului cel într-o singură 
afundare al eunomienilor, încadraţi în rîndul 
celor cu totul nebotezaţi, arată condamnarea de 
către Sinod, şi prin urmare de către Biserica So- 
bornicească, a oricărei denaturări a formei Tainei 
Botezului, denaturare care este deajuns ca sa facă 
imposibilă aplicarea iconomiei asupra acestor 
eretici. Potrivit lui Iconomu, în acest caz: „Pri- 
mejdia îi paşte pe toţi: căci nu s-au născut din 
apă şi din Duh, nici nu s-au îngropat împreună 
cu Hristos în moarte prin Botez" 159 . Sînt adică 
nebotezaţi şi, prin urmare, nepărtaşi renaşterii 
celei în Hristos. 



las y ez j ] a z onaTas şj Valsamon în G.A. Rallis - M. Po- 
tlis, Syntagma sfintelor şi dumnezeieştilor canoane, voi. II, Atena, 
1852, pp. 189 şi 191. Vezi şi I. Rinne, Unitate şi uniformitate în 
Biserică, p. 38 (şi nota 6). 

159 Iconomu, Scrieri, p, 490. Şi precizează limpede pe cine 
înţelege prin aceasta: Pe „aceia care nu s au învrednicit de 
dumnezeiescul Botez, sau pe cei care nu l-au primit corect, şi 
pe aceia care nu l-au primit după tipul Bisericii Ortodoxe". 



B. Aplicarea canonului 



S-a spus deja la începutul studiului de faţă că 
abordarea hermeneutică a canonului 7 al Sino- 
dului al II-lea Ecumenic în veacul al XVTII-lea 
a fost făcută în contextul căutării unei soluţii la 
problema modului primirii apusenilor care se 
întorceau la Biserică, şi îndeosebi a latinilor cato- 
lici. Deja de o perioadă lungă de timp ortodocşii 
aveau o poziţie oscilantă în această problemă 160 , 
iar soluţia Patriarhului Chirii al V-lea (1755) nu a 
fost acceptată de toţi ca singura indicată şi corec- 
tă 161 , întrebarea pe care amîndouă părţile o for- 
mulau era aceea dacă diferenţierea ereticilor din 
perspectiva „iconomiei", care a fost aplicată la 
Sinodul al II-lea Ecumenic, ar putea fi folosită şi 
în cazul launilor-catolici. Dealtminteri, pe acest 
canon (şi, desigur, şi pe canonul 95 al Sinodului 
Quinisext) se sprijiniseră toţi aceia care aplica- 

160 Vezi I. Karmiris, Monumentele Dogmatice, II, pp. 972, 
979 şi urm. Mttrop. Ghermanos de Ainos, Despre validitatea 
botezului ereticilor, în Ortodoxia XXVII (1952), p. 301 şi urm. 

161 E de ajuns să citească cineva textele „de înfierare" „îm- 
potriva celor care rebotezau" redactate din pricina acestei 
chestiuni în veacul al XVUI. Vezi E. Skouvaras, op. cit., p. 94 
şi urm., 122 şi urm. Vezi şi Mitrop. Ghermanos de Ainos, op 
cit, p. 314. 



Măriumsbc un Botez 



73 



seră în trecut această soluţie. însă nepotrivirea 
observată în chestiunea de faţă s-a accentuat 
din pricina dezacordului ortodocşilor cu privi- 
re la încadrarea catolicilor: adică ori între eretici, 
ori între schismatici 162 . Fiindcă, fireşte, doar cei 
care îi primesc pe catolici ca eretici se confrun- 
tă cu problema aplicării în cazul lor a canonului 
7 al Sinodului al II-lea. între aceştia se găsesc şi 
scriitorii noştri, a căror învăţătură privitoare la 
aceasta o înfăţişăm în continuare. 



1. Latinii sînt„eretici"şi„nebotezaţi" 

Avînd o cunoaştere foarte profundă a istori- 
ei bisericeşti de după schismă şi a dezacordului 
dintre ortodocşi privitor la caracterizarea cato- 
licilor ca eretici ori ca schismatici, scriitorii noş- 
tri, dînd glas propriei conştiinţe de sine şi fiind 
în acord absolut între ei, îi primesc fără nici cea 
mai mică îndoială pe catolici {şi prin extensie 
pe „luterano-calvini") ca eretici. Sf. Nicodim 
susţine că latinii „sînf eretici" şi, „ca eretici, ne 
scîrbim de ei, adică în felul în care ne scîrbim de 
arieni sau de sabelieni sau de macedonienii care 
se luptau împotriva Duhului Sfînt" 163 . Referirea 
directă a Sfîntului la marii eretici din vechime 



161 Vezi semnificativ capitolul foarte cuprinzător 
„GREEKS AND LATINS, HOSTTL1TY AND FKIENDSHIP" 
în lucrarea amintită a lui T, Ware, p. 16 şi urm. 

163 Pidalionul, pp. 55, 56. 



74 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTAWNOS 



MxrtwwcunBotu 



75 



are scopul de a face cunoscut faptul că latinii ca- 
tolici sînt, după cum dealtfel şi spune, „eretici 
foarte vechi" 164 , fiind adică de aceeaşi importan- 
ţă cu cei apăruţi în Biserica veche nedespărţită, 
In sprijinul convingerii sale el invocă mărturiile 
Patriarhului Dositei, a Iui Rie Miniat, a Sântului 
Marcu al Efesului şa. 

In felul acesta grăieşte în privinţa catolicilor 
şi Neofit, „în cinci chipuri - spune el - diferă 
catolicii de Ortodoxie, Potrivit primelor patru 
puncte deosebitoare ei sînt schismatici, însă doar 
pentru adaosul purcederii Duhului şi de la Fiul 
ei sînt eretici, atît ei, cît şi luterano-calvinii care 
gîndesc asemeni lor" 165 . Dogma eretică a catoli- 
cilor despre „Filioque" 166 este de ajuns pentru a 
fi ei consideraţi eretici, avînd desigur în vedere 
că nu fuseseră încă dogmatizate doctrinele pa- 
pale despre primat şi infailibilitate, La obiecţia 
care se aduce de obicei cum că diferenţa esenţi- 
ală prin care se deosebeau catolicii era doar una 
singură Neofit răspunde că, în cazul lor, este va- 
labil ceea ce este valabil în cazul iconomahilor, 
care, „pentru faptul că nu se deosebesc de noi în 
ceea ce priveşte credinţa în Dumnezeu, nu sînt 

164 Pidalionul, p. 55. 

165 Compendiu, p. 147 (9), 

166 Importanţa şi proporţiile doctrinei catolice despre 
„Filioque" pot fi văzute în studiile prof. Ioannis Romarădîsjeologia 
Dogmatică şi Simbolica a Bisaiăi Ortodoxe Soborniceşti, voi. I, Tesalo- 
nic, 1973, p. 289 şi urm., 342 şi uim., 379 şi urm. The filoque (Angli- 
can - Orihodox joint doctrind discussions), Athens, 1978. 



eretici, ci schismatici; însă pentru faptul că, prin 
necinstirea sfintelor icoane, nu cinstesc pe Hris- 
tos Cel închipuit în ele, sînt mai răi decît ereti- 
cii aceştia" 167 . Acest singur punct deosebitor al 
catolicilor referindu-se „de-a dreptul la credinţa 
în Dumnezeu" este hotărîtor şi dă credinţei lor 
o lovitură de moarte 168 . Altfel spus, avînd un 
caracter dinamic, erezia nu se judecă după nu- 
mărul abaterilor de la adevăr deoarece, potri- 
vit cuvîntului evanghelic, „cel ce greşeşte într-o 
singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate 
porunrile"< lacov 2 < 10 >. Şi orice erezie presupune 
denaturarea fundamentelor duhovniceşti ale Bi- 
sericii, adică a experienţei mistice şi de nevoinţă 
a Părinţilor. Acest fapt constituie convingerea de 
neclintit a scriitorilor de faţă. 

Din pricina născocirii „purcederii şi de Ia 
Fiul", catolicii sînt socotiţi eretici şi de către 
Atanasie Parios 169 şi de către Iconomu. Potrivit 
lui Iconomu, catolicii, „eretici fiind, şi nu doar 
schismatici" 170 , „reaua lor cugetare eretică se 
întinde şi asupra altora, şi mai ales asupra măr- 
turisirii Simbolului celui dumnezeiesc" 171 . De 
aceea şi vorbeşte despre „erezia papistă" 172 , fă- 






167 Compendiu, p. 147 (9). 

168 Compendiu, p. 127. „Fiind credincioşi doar în puţin. . . ei 
nu sînt credincioşi deloc" Compendiu, p. 147 (8). 

169 At. Parios, Compendiu, pp. 263, 265. 

170 Iconomu, Scrieri, p. 459, 

171 Iconomu, Scrieri, p. 445. 

172 Iconomu, Scrieri, p. 485. 



76 



PSfMLE GhlEORGHE METALLINOS 



I 



M&mmxwiBfiia 



77 



cînd aluzie în felul acesta la contribuţia institu- 
ţiei papale, aşa cum a luat ea formă în istorie, la 
diferenţierea dogmatică a Apusului. 

La întrebarea pusă insistent în epoca acestor 
scriitori: cînd au fost condamnaţi catolicii ca ere- 
tici de către Biserica Ortodoxă?, Neofit răspun- 
de: „cugetarea despre Dumnezeu a catolicilor, 
adică dogma lor, fiind eretică, şi Sinoadele au 
mustrat-o...". Astfel, pentru Neofit, condamna- 
rea sinodală a doctrinei „Filioque" a fost toto- 
dată condamnarea catolicilor înşişi, aşa încît o 
alta condamnare a lor oficială sa nu mai fie so- 
cotită necesară. Iar între aceste Sinoade el enu- 
mera Sinodul al VlII-lea Ecumenic întrunit de 
Sf. Fotie (879), cel întrunit de Mihail Cerularie 
(1054), cel întrunit sub patriarhatul lui Grigorie 
al Il-lea al Constantinopolei (1283-1289), - care 
„i-a retezat pe catolici de la trupul cel întreg al 
Ortodocşilor, dezmoşteniţi facîndu-i de la Bise- 
rica lui Dumnezeu" -, cel întrunit de Serghie al 
Il-lea al Constantinopolei (999-1019), care a şters 
numele lui Serghie al Romei din Dipticele Bise- 
ricii Răsăritene, cele întrunite sub Alexie, loan şi 
Manuil Comnenii (veacurile XI - XII), cel al celor 
trei Patriarhii din Răsărit întrunit după cel de la 
Florenţa (1482), cele locale din Rusia, din Mol- 
dova etc. 173 . 



173 Compendiu, p. 147 (6). Vezi şi Iconomu, Scrieri, p. 450 şi 
urm. Vlasie Feidas, Dialogul teologic al Bisericii Ortodoxe şi ce- 
lei Romano-catolice de la schismă pînă la căderea Constantinopolei 
Atena, 1975. 



Pe baza premiselor eclesiologice de mai sus, 
catolicii, ca eretici, „nu pot săvîrşi botez, deoa- 
rece au pierdut harul slujirii", după cum obser- 
vă Sf. Nicodim 174 . Iar potrivit lui Neofit ei nu au 
botez fiindcă le lipseşte „mărturisirea sănătoasă 
a Treimii" 175 . Astfel, pe temeiul învăţăturii Sim- 
ţului Vasile cel Mare 176 , botezul lor „se îndepăr- 
tează de credinţă" întrucît, „introducînd catolicii 
în Treimea monarhică poliarhia 177 păgînească, ei 
devin atei" şi prin urmare sînt „nebotezaţi" 178 . 
De asemenea, potrivit Sf. Nicodim, ei sînt pro- 
priu-zis „nebotezaţi" deoarece „nu păzesc cele 
trei afundări", şi, pentru aceasta, nu au Botezul 
Bisericii 179 . „Ca unii care nu sînt deloc afundaţi, 
observă Neofit, şi deci botezaţi", ei rămîn nebo- 
tezaţi 180 . Aceleaşi lucruri le repetă şi Atanasie 
Parios 181 . 

Constantin Iconomu adaugă la rîhdul său ace- 
ea că, precum în cazul Tainei dumnezeieştii Eu- 
haristii şi cea mai mică modificare este pedepsită 

174 Pididionul, p. 56. Vezi de asemenea Pidalionul, p. 509, 605. 

175 Compendiu, p. 139. 

176 Compendiu, p. 145. 

77 Guvernarea comună de către mai mulţi. Conducere 
multiplă. 

178 Compendiu, p. 142. 

179 Pidalionul, p. 55. Aceasta este poziţia lui E. Argentis. 
Vezi T. Ware, op. cit, p. 93. 

180 Compendiu, p. 127. 

1M At Parios, Compendiu, p. 253 şi urm., 265 şi urm. „Ca- 
tolicii sînt cu totul nebotezaţi şi mai răi dedt eunomienii. 
Căci dacă aceia nu botezau prin trei afundări. .., cel puţin nu 
botezau într-una singuri". 



Părintele Gheorghe Metallinos 



de Biserică, fiindcă anulează Taina însăşi, tot aşa 
şi în privinţa Botezului, nu poate fi acceptată nici 
cea mai mică modificare 182 . Iar în cazul catolici- 
lor inovaţia nu s-a mărginit la respingerea afun- 
dărilor şi ridicărilor din apă, ci, urmînd duhului 
secular modernist predominant în Apus, ea s-a 
întins treptat şi asupra altor puncte ale Tainei, în- 
cît aceasta avea să se îndepărteze încă mai mult 
de Botezul cel unul al Bisericii 183 . Astfel această 
singură inovaţie fundamentală le-a adus cu ea pe 
toate celelalte. Deci îndepărtarea de duhul patris- 
tic-ortodox a provocat şi diferenţierea în dogme. 
In acest sens deosebirile dogmatice nu sînt gîndi- 
te în mod scolastic, ci patristic şi duhovnicesc. 



2. Catolicii „trebuie supuşi botezului" 

Se iveşte, aşadar, întrebarea: Cu toate că lati- 
nii-catolici sînt eretici, este posibil să fie aplicată 
şi în cazul lor deosebirea iconomică făcută de 
Sinodul al 11-lea Ecumenic în cazul arienilor şi 
al macedonienilor, încît ei să fie primiţi „potrivit 
iconomiei", fără Botez, ci doar prin Mirungere? 
Interprerînd canonul 7 al Sinodului al Il-lea, scri- 
itorii noştri au acceptat, după cum am văzut mai 
sus, faptul că acel Sinod a primit botezul ereti- 

182 Iconomu, Scrieri, p. 441 (nota a). 

183 Iconomu, Scrieri, p. 445 şi urm. Vezi E. Simarvtirakis, 
Modul săvîrşirii tainei botezului, a mirungerii şi a dumnezeieştii 
euharistii la Romano-catolki..., Atena, 1979, p. 141. 



MâkwwhcunBoih 



79 



cilor amintiţi fiindcă el păstra forma {tipul) Bo- 
tezului apostolic săvîrşit neîntrerupt în Biserică, 
acela în trei afundări, care este cel „adevărat", 
adică afundare (3ouxr|Lta=afundare) propriu-zi- 
să. Prin urmare, întrebarea este aceea dacă, pe 
temeiul acestor condiţii, este posibilă acceptarea 
„botezului" catolicilor ca „Botez apostolic". 

Apusenii susţineau că botezul lor nu se de- 
osebea deloc de Botezul apostolic. însă Icono- 
mu răspunde că nu este posibil ca „turnarea" 
să fie considerată vreodată botez, şi cu arît mai 
mult „stropirea". Cea dintîi este „modernism 
necuprins în canoane" 184 , iar cea de-a doua este 
„lucru nescris" 185 , lipsită de caracterul „Botezu- 
lui propriu şi adevărat" 186 , potrivit Sfinţilor Pă- 
rinţi 187 . Desigur, spunînd acestea, Iconomu nu 
se referă Ia cazurile botezului „din necesitate", 
cazuri pe care nu le exclude, cu condiţia săvîrşi- 
rii lor în Biserică, în opoziţie cu cei care primesc 
„botezul" oricărei erezii, prin care primesc de 

184 Iconomu, Scrieri, p. 398. 

185 Iconomu, Scrieri, p, 436. 

186 Iconomu, Scrieri, p. 430. 

187 Sf . Atanasie cel Mare este primul care, vorbind fie lite- 
ral, fie metaforic, a condamnat „stropirea" ereticilor. Cuvîntul 
al doilea Contra arienilor, 43, P.G. 26, 237 B: „... încît şi pe cel 
stropit de ei mai degrabă îl mînjesc în reaua credinţă decât îl 
răscumpără". Iconomu face însemnarea: „Şî acestea grăind 
dumnezeiescul Părinte, nu vine el oare, înainte-văzător oare- 
cum, să preîntâmpine şi să condamne stropirea catolicilor ca 
fiind fără tărie (validitate)?" Iconomu, Scrieri, p. 424. Vezi şi 
părerile altor Părinţi la Iconomu, Scrieri, p. 425 şi urm. Vezi şi 
Pidalionul, p. 52 şi urm. 



Părintele Ghemghe Metallinos 



fapt moarte în loc de viaţă. El are în minte bo- 
tezul făcut „fără a exista o nevoie urgentă" 188 şi 
„cu de la sine putere", adică practica samavolnic 
instituită în Apus 189 care-şi are începutul de Ia 
Papa Ştefan I (253-25 7) 190 şi căreia i s-a dat formă 
dogmatică la sinodul de la Trident (1545-1563), 
potrivit spiritului Apusului de a „da formă cano- 
nică" şi a legifera orice inovaţie. Cu nici-un chip 
această inovaţie nu-şi poate găsi justificare 191 , ea 
fiind un act „urît de Dumnezeu" 192 ca unul care 
distruge unitatea de-Dumnezeu-poruncită a Tai- 
nei 193 . De asemenea, potrivit Sf. Nicodim, bote- 
zul catolicilor este „numit cu mincinos nume" 194 . 
De-a lungul multor pagini Iconomu analizează 
filologic, patristic şi scripturistic sensul verbului 
„a boteza" pentru a dovedi că nu este posibilă 
nici o utilizare metaforică a acestuia 195 . Iar celor 



1Ba Iconomu, Scrieri, p. 398. Acesta este rodul „ părerii de 
sine papale". Iconomu, Scrieri, p. 449. 

189 Iconomu, Scrieri, p. 450(51). 

190 Iconomu, Scrieri, p. 448 şi urm., 452. 

191 Compendiu, p. 147 (20). Ea este contrară nu numai tra- 
diţiei bisericeşti (Fapte 8, canonul 7 al Sinodului al Il-Iea, 19 
al Sinodului I etc.), dar înainte de toate „îndoitului Botez al 
lui Hristos, cel din Iordan" şi „cel prin Cruce", precum şi 
„punerii în mormînt, care este chip al Botezului celui prin 
trei afundări". 

192 Iconomu, Scrieri, pp. 424, 485. Potrivit lui Neofit turna- 
rea este „spurcată", iar stropirea „murdară", Compendiu, p 
147(17). 

193 Iconomu, Scrieri, p. 454. 

194 Pidalionul, pp. 55, 56. 

1M Iconomu, Scrieri, p. 401 şi urm., 406 şi urm., unde pre- 
zintă şi argumentele celor ce gîndesc contrariul. 



MmmimscwBim 



81 



care insistă pe ideea că botezurile ortodocşilor şi 
catolicilor sînt identice, Iconomu le pune între- 
barea: „Dacă botezul catolicilor este echivalent 
cu al nostru, de ce îi primim pe cei ce vin (de la 
ei Ia Ortodoxie) ungîndu-i cu Sfintul Mir, ca pe 
unii care sînt cu totul lipsiţi de mirungere? Căci 
şi catolicii au mirul ungerii. Dacă acesta nu este 
primit de noi (ca şi toate celelalte taine săvîrşite 
de ei), de ce nu şi botezul cel prin stropire?" 196 . 
^ Scriitorii noştri au fost nevoiţi în mod repetat 
să combată obiecţiile aduse de catolici, dar şi de 
„apărătorii lor gratuiţi" 197 - cei de cugetare cato- 
lică dintre ortodocşi - privitoare la canonicitatea 
„botezului" lor. Ne vom mărgini Ia cele mai im- 
portante. Ele constituie o mostră de sofistică sco- 

' w Iconomu, Scrieri, p. 456. Iconomu formulează într-o 
analiza cuprinzătoare deosebirile dintre „cel botezat" şi cel 
stropit". Astfel: a) Cel dinffi „se îngroapă ca un mort în mor- 
mânt , „şi mviază iarăşi", „imitîndu-L pe Domnul" Cel de-al 
doilea „stropit fiind, stă drept" şi „nici nu se pogoară, şi ia- 
răşi, nici nu se ridică... din mormînt". b) Primul „închipu- 
îeşte prin trupul său îngroparea cea de trei zile şi învierea" 
Al doilea „nu închipuie în nici un fel taina", nepartidpînd Ia 
faptul m sine. Prin stropire el suferă „o înmormîntare stra- 
nie şi contra firii", c) Cel dintîi „are mormînrul... în care 
coboară". Al doilea „poartă mormînrul ca şi cum i-ar sta pe 
cap, şi de acolo coborîndu-i pînă la picioare, ce ar putea fi 
mai mincinos decît aceasta?" Desigur, Iconomu nu poate 
evita acuzaţia că prin aceste diferenţieri el devine scolastic 
EI caută insa să facă limpede adevărul următor: „Şi, simplu 
spus, turnarea nu are nicidecum asemănarea morţii Iui Hris- 
tos şi nici nu devine cel peste care s-a turnat mlădită altoita 
pe Hristos". Iconomu, Scrieri, p. 482 şi urm. 
197 Pidalionul, p. 56. 



82 



Părintele Gheorghe Metallinds 



lastică pură, însă ne introduc în climatul duhov- 
nicesc al epocii şi ne ajută totodată să vedem, din 
răspunsurile date lor de teologii noştri, armura 
teologică strălucitoare pe care aceştia o posedau. 

A fost, astfel, formulată obiecţia că „şi cea mai 
mică părticică" a Sfântului Agneţ „este trupul 
întreg al lui Hristos"; prin urmare şi „picătura" 
apei sfinţite „are toată puterea botezului". Ne- 
ofit răspunde în felul următor: „Pîinea sfinţită 
a Euharistiei, şi înainte de împărtăşire, şi în îm- 
părtăşire, şi după împărtăşire, măcar că nimeni 
nu se împărtăşeşte, nu este deloc mai puţin decît 
trupul lui Hristos; însă apa botezului, nici îna- 
inte de afundare, nici după afundare, ci doar în 
afundarea însăşi, deci în folosirea ei, este şi se 
numeşte botez. înainte şi după, ea este doar apa 
botezului, iar nu botez". Pe de altă parte, în bo- 
tez nu avem „băutură", ci „potop" 198 („acoperire 
totală", potrivit Sf . Dionisie Areopagitul) 199 . 

La argumentul că stropirea catolicilor, „prin in- 
vocarea Sfintei Treimi, cuprinde în ea sfinţenie şi 
har", Sf. Nicodim răspunde că „Botezul nu este de- 
săvîrşit doar prin invocările Treimii, ci are trebuin- 
ţă neapărat de chipul (tipul) morţii şi al îngropării 
şi al învierii Domnului". Credinţa în Sfirita Treime, 
chiar atunci rînd este dreaptă, trebuie întregită de 
„credinţa în moartea lui Mesia" 200 . Simpla invoca- 



198 Compendiu, p. 147(16). 

199 Despre Ierarhia bisericească, cap, 1, VIII, PG. 3, 397B. 

200 Pidalionul, p. 65. 



MtemsxwBam 



re a Sfintei Treimi nu sfinţeşte încălcarea rânduielii 
Tainei 201 . Astfel, potrivit Sf. Nicodim, „deoarece... 
catolicii nu se însămînţează împreună cu grăuntele 
Hristos Cel în două firi în apa Botezului, pentru 
aceea nici trupul lor nu este modelat de Dumne- 
zeu, nici sufletul lor. Şi, simplu vorbind, nu pot 
face să încolţească vlăstarul mîntuirii, ci se usucă 
şi se pierd" 202 . Neofit face observaţia că Domnul 
„a legiuit naşterea din apă şi din Duh. Deci nu cea 
stropită naşte, ci cea însărcinată. Şi în felul acesta 
se naşte nu un prunc stropit, ci pruncul purtat în 
pîntece" 203 . Concluzia celor de mai sus ne-o oferă 
Iconomu în felul următor: „Deci stropirea catolică, 
lipsită fiind de afundarea şi de ridicarea din apă, 
este lipsită şi de chipul (tipul) morţii celei de trei 
zile şi trei nopţi şi al îngropării şi al învierii Dom- 
nului. . . şi este lipsită de orice har, şi de sfinţenie şi 
de iertarea păcatelor" 204 . 

Se punea, desigur, pe bună dreptate întrebarea: 
De ce „asemănarea aceasta a morţii" nu se expri- 
mă şi prin turnare sau prin stropire? Răspunsul 
lui Iconomu se articulează pe următoarele patru 
puncte: a) Inovaţia catolicilor constituie o încălca- 
re „dinadins" a poruncii Domnului şi a tradiţiei 
bisericeşti; b) Ea contravine tradiţiei apostolice 
celei una şi canonice; c) Răstoarnă sensul noţiunii 

lm Iconomu, Scrieri, p. 438. De asemenea, Iconomu, Sm- 
eri, p, 424. 

*> 2 Pidalionul, p. 65, 

203 Compendiu, p. 147 (16). 

204 Iconomu, Scrieri, p. 482 şi urm. 



84 



Parintee Gheobghe Memuinos 



de a boteza (a afunda) şi d) se opune „asemănării 
de origine apostolică a morţii şi îngropării şi învi- 
erii lui Hristos, întrudt pe această asemănare au 
tălmăcit-o toţi dumnezeieştii Părinţi" 205 , 

Zadarnic iau în considerare scriitorii noştri şi 
argumentul că mirungerea vindecă „nedesăvâr- 
şirea" din rînduiala botezului catolicilor. Unge- 
rea dăruită, spune Neofit, nu aduce cu sine fap- 
tul ca botezul catolicilor este „primit ca valabil", 
întrucât Mirungerea se distinge de Botez, con- 
stituie o Taină separată care-1 face părtaş pe cel 
deja botezat împărăţiei lui Hristos (vezi canonul 
48 de la Laodiceea). Deci cel botezat şi renăscut 
necanonic nu poate deveni „părtaş lui Hristos 
doar prin mirungere ", întrudt naşterea din nou 
a omului nu se săvîrşeşte prin ungere, ci prin bo- 
tez, care-1 „face pe el împreună-altoit întru ase- 
mănarea şi moartea lui Hristos" (Romani6 ' 5 ) 206 . 

De asemenea, foarte adesea era formulat argu- 
mentul scos din practica botezului celor numiţi 
bolnavi „la pat" 207 . Pe acest argument a fost înte- 
meiată, de altfel, şi cunoscuta hotărîre a sinodului 
Bisericii Greciei din 1932, din vremea Arhiepi- 
scopului Hrisostom Papadopoulos 208 . Potrivit lui 



205 Iconomu, Scrieri, p. 482 {ud ta). 

206 Compendiu, p. 147 (13). 

207 Cea mai veche menţiune se găseşte la Ciprian, Epistola 
76, AdMagnum, 12-13, P.L. 3. 1195/6. 

208 Vezi Teoctit Strângă, Istoria Bisericii Eladci din izvoare 
nemincinoase, voi. IV, Atena, 1972, p. 1844-1847. Pentru critica 
hotărîrii vezi Ier. Kotsonis, Probleme... op. cit., p. 191/192. 



MAktuiiisescuuSotb 



85 



Anastasie Hristofilopoulos, botezul celor aflaţi la 
pat se săvîrşea prin turnare. Cu toate acestea, Bi- 
serica îi privea întotdeauna cu neîncredere pe cei 
care primeau acest botez 209 , de aceea cînd aceştia 
se însănătoşeau erau lipsiţi de dreptul de a primi 
preoţia, fiindcă botezul lor era socotit nedesăvîr- 
şit 210 . Totodată, în argumentaţiile de mai sus se 
poate uşor observa că orice botez săvîrşit asupra 
celor bolnavi la pat avea loc nu aflîndu-se ei în 
erezie, d în Biserică. Cu toate acestea, Neofit răs- 
punde acestui argument spunînd că acest fel de 
botez se împotriveşte cuvîntului Domnului, Care 
„nu ne-a predat nouă a boteza şi prin turnare" 211 . 
De aceea, completează el, oricum ar fi fost bote- 
zaţi aceştia, adică prin turnare ori prin stropire, ei 
„nu erau socotiţi ca avînd nevoie mai puţin (dedt 
cei veniţi dintre eretiri) a fi botezaţi" 212 . 

C. Iconomu oferă o interpretare puţin diferită 
şi, din această cauză, foarte interesantă: „Botezîn- 
du-i pe cei căzuţi la pat cu botezul cel de nevoie. . . 
nu n stropeau doar (după cum fac catolidi), niri 
nu turnau apă doar pe capul lor, ci turnau pes- 
te ei din belşug, adică peste tot trupul (latineşte: 
prefundebant)" 213 . Un astfel de botez nu se repe- 

209 Drept bisericesc elen, p. 114 şi nota 2. 

210 Vezi canonul 12 de la Neocezareea şi 47 de la Laodice- 
ea. Iconomu, Scrieri, p. 415 şi urm. 

2,1 Compendiu, p. 147 (16). 
212 Compendiu, pp. 147 (16), 147 (19). 
21î Iconomu, Scrieri, p. 414 şi urm. De asemenea, Sf. Cipri- 
an, Epistola 76, Ad Magnum, op. cit. 



86 



Părintele GheorgheMetalunos 



ta, „era însă socotit ca pecete nedesăvîrşită" 214 . 
Aşadar, potrivit Iui, nu este îngăduit ca bote- 
zul celor bolnavi la pat să fie promovat ca argu- 
ment în favoarea stropirii practicate de catolici. 
Fiindcă acela a fost permis „din necesitate şi în 
cazurile particulare", şi prin urmare „nu devine 
lege în Biserică" 215 . Pe de altă parte, stropirea ro- 
mano-catolică se face „dinadins şi fără a exista 
necesitate" 216 . Pe deasupra - şi lucru esenţial - 
botezul catolic nu este precum acela al celor bol- 
navi la pat, adică „turnare din belşug", ci stropire, 
săvîrşit fiind de către clerici stropiţi la rîndul lor, 
lipsiţi de preoţie, şi nebotezaţi 217 . Dacă stropirea 
acestora este acceptată, atunci trebuie acceptate 
toate celelalte taine ale lor, fapt care este cu nepu- 
tinţă potrivit canonului 46 Apostolic 218 . 

Din acestea, scriitorii noştri ajung la concluzia 
că botezul catolicilor „se abate şi de la rînduia- 
lă, şi de la credinţă" 219 , fiind astfel inexistent în 
sine, ca unul care se săvîrşeşte în erezie, adică 
în afara Bisericii (canonul 47 Apostolic). La în- 



214 Iconomu, Scrieri, p. 414. 

215 Iconomu, Scrieri, p. 416. 

216 Iconomu, Scrieri, p. 417. 

217 [bidem. 

218 Compendiu, p. 147 (9). De asemenea, Pidalionul, p. 89 şi 
urm,, Iconomu, Scrieri, p. 492: „Iar dacă li se aplici acestora 
cele ale iconomiei, va fi primită, gîndesc, şi hirotonia lor...", 
deoarece, potrivit lui Neofit, „prin acceptarea botezului ereti- 
cului, fără îndoială că este introdus împreună (în Biserica) şi 
cel botezat care are hirotonie". Compendiu, p. 147 (22). 

219 Compendiu, p. 145. 



MimusissctiuBojii 



87 



toarcerea în Biserică a catolicilor acest botez nu 
poate fi acceptat prin iconomie 220 , fiind el nede- 
săvîrşit, lepădat ca necuviincios de canonul 7 
al Sinodului al Il-lea, - care-1 caracterizează ca 
născocire de neîndreptăţit şi în afara rinduielii 
canonice - şi respins de acest Sinod laolaltă cu 
botezul „printr-o singură afundare" al eunomie- 
nilor, adică este „de nesăvîrşit şi lipsit de lucrare 
(efect)" 221 . Pe de alta parte, încălcînd prin aceas- 
tă inovaţie a lor tradiţia Bisericii, catolicii trebuie 
supuşi „anatematizării" 222 , potrivit Sinodului al 
Vll-lea Ecumenic (actele şedinţei a 8-a). 

In felul acesta, următoarele întrebări ale lui 
Iconomu dobîndesc într-adevăr o greutate deo- 
sebită: a) Dacă se cere ca stropirea catolicilor să 
fie acceptată potrivit iconomiei, de ce nu aplica 
şi ei „iconomia", „reluînd iarăşi rînduiala apos- 
tolică şi strămoşească pe care au avut-o de la în- 
ceput, şi lepădînd cu bucurie cele născocite?" 223 . 
Şi continuă: b) „Dacă acela care se întoarce la Bi- 



220 Pidalionul, p. 55. „Botezul catolicilor este botez numit 
cu mincinos nume şi de aceea nu este primit nici pe moti- 
vul scumpătăţîi (acrivia), nici pe motivul iconomiei". Faptul 
acesta îl acceptă şi Iconomu: „Cum să îi primim noi pe cei 
nicidecum botezaţi?" Iconomu, Scrieri, p. 489. De asemenea, 
Atanasie Farios, Compendiu, p. 263. Aceasta este şi poziţia lui 
E. Argentis. Vezi T. Ware, op. cit., p. 90. 

221 Iconomu, Scrieri, pp. 424, 449, 499. Vezi Neofit Com- 
pendiu, p. 147 (14), 147 (17). 

222 Compendiu, p. 147 (17). 

223 Iconomu, Scrieri, p. 457. în acelaşi sens scrie şi Sf. Nico- 
dim, Pidalionul, p. 304 şi urm. 



88 



Pjirint&e Ghedrghe Metallinos 



serică doreşte din tot sufletul şi neprefăcut toa- 
te dogmele şi Tainele Ortodoxiei, dînd totodată 
anatemei toate relele învăţături ale părinţilor săi, 
cum mai respectă el apoi ca dreaptă rînduială pe 
cea rău săvîrşită a botezului (care este temelia 
credinţei)?" 224 , c) „Dacă Biserica primeşte zapi- 
sul celui care vine la ea, prin care el dă anatemei 
toate relele învăţături de mai înainte în care cre- 
dea, cum de primeşte ea inovaţia acestuia privi- 
toare la Botez, ea fiind una din relele învăţături 
date anatemei?" 225 . 

După 100 de ani de la formularea lor, aceste 
întrebări ale lui Iconomu au primit următorul 
răspuns din partea Conciliului Vatican II: „Taina 
botezului o poate săvîrşi cineva prin afundare 
ori prin turnare. Botezul prin afundare este for- 
ma cea mai indicată, ca una care arată moartea 
şi învierea lui Hristos. Conform obiceiului care 
predomină la noi, în general, taina botezului se 
va săvîrşi prin turnare"!... 226 . 

In urma celor spuse mai sus este lesne de în- 
ţeles de ce teologii aceştia susţin că romano-ca- 
tolicii nu pot fi aşezaţi în categoria arienilor şi 
macedonienilor astfel încît să poată fi aplicată 

2,4 Iconomu, Scrieri, p. 491 Vezi At. Parios, Compendiu, p. 
264. „Cu ce conştiinţă îl primeşte ortodoxul ca botezat pe cel 
despre care s-a hotăiît prin autoritatea Duhului că este cu to- 
tul nebotezat?" 

225 Iconomu, Scrieri, p. 455. Vezi At. Parios, Compendiu, 
p, 264. 

226 Vezi E. Semantirakis, Modul săvîrşirii tainei..., op. cit 
P- 134. 



MĂRTWStXUN BOU! 



89 



şi în cazul lor iconomia Sinodului al II-lea Ecu- 
menic. Aceasta deoarece, potrivit lui Neofit, ei 
„deloc nu se afundă, şi mei nu se botează, ci se 
stropesc". Daca stropirea lor dobîndeşte tărie de 
botez, atunci „cu necesitate fie se rînduiesc două 
botezuri, fie unul din cele doua, lepădîndu-se cel 
în trei afundări" 227 . Asupra acestui punct şi Ico- 
nomu observă că „romano-catolicii... şchioapă- 
tă. . . de amîndouă picioarele în privinţa săvîrşirii 
corecte a Botezului, ca dealtfel şi în privinţa ce- 
lor trei afundări şi ridicări din apă, pe care slugi- 
le lui Arie şi ale Iui Macedonie le săvîrşeau totuşi 
în chipul legiuit după tradiţia apostolică" 228 . 
Mai mult, potrivit lui Atanasie Parios catolicii 
se află într-o poziţie mai rea decît cea a eunomi- 
enilor înşişi, care păstrează cel puţin o singură 
afundare 229 . Din această cauză, .formulează epi- 
gramatic Parios, „cei dintre catolici care se întorc 
trebuie să fie botezaţi neapărat, fără discuţie şi 
fără înduplecare" 230 . 
^ Desigur, botezarea catolicilor nu înseamnă în- 
călcarea dogmei „mărturisesc un Botez". „Nici- 
decum, negreşit nu", răspunde la aceasta Icono- 
mu 231 . „Trecînd la noi, spune Neofit, ereticii nu 

227 Compendiu, p. 147 (7), de asemenea p. 131. 

228 fconomu, Scrieri, p. 445. 

229 A. Parios, Compendiu, p. 265. 

230 A. Parios, Compendiu, p. 263. De asemenea. Neofit 
Compendiu, pp. 127, 143. Pidaliomd, pp. 589, 605. 

231 Iconomu, Scrieri, p. 425. De asemenea p. 486. Acelaşi lu- 
cru ii declara şi Evstraa'e Argentis, vezi T. Ware, op. cit., p. 97. 



90 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTALLINOS 



sînt rebotezaţi, ci botezaţi" 232 , deoarece, după 
cum spune Sf. Nicodim, „botezul lor e numit cu 
nume mincinos" 233 . Pentru aceasta „pe cei care 
au luat (botezul) în alt chip, iar nu după legiui- 
ta rînduială, canoanele îi botează, distrugînd în 
felul acesta nu singurul şi adevăratul Botez, ci 
orice născocitură de altă natură şi cu mincinos 
nume a oamenilor" 234 . Prin urmare, (re)boteza- 
rea catolicilor nu are sensul simplu de a-i face 
pe ei mădulare ale Bisericii, ci întîi de toate de a 
realiza în ei naşterea din nou, pe care stropirea 
nu le-o poate dărui. 



3. Interpretarea rinduielii 
primirii catolicilor la Ortodoxie 

Confruntîndu-se în epoca lor cu argumenta- 
ţia catolicilor şi a celor de o cugetare cu ei dintre 
ortodocşi, teologii noştri au fost nevoiţi să inter- 
preteze totodată rînduială primirii apusenilor în 
Biserica Ortodoxă din vremurile dinainte, rîn- 
duială care, după cum este cunoscut, „nu a fost 



232 Compendiu, pp. 128, 143. 

233 Pîdalwnul, p. 58. 

234 Iconomu, Scrieri, p. 426. „A reboteza" este folosit ade- 
sea abuziv — observă Iconomu — „ca u rmînd, adică, botezului 
pe care-l aveau asupra lor şi aceşti eretici, deşi acesta este fals 
şi mincinos şi nicidecum botez propriu-zis". Deci mai corect 
este a spune „a boteza", „ca unul care este singurul Botez 
adevărat, în care credem şi pe care niciodată nu-1 repetăm". 
Iconomu, Scrieri, p. 420, nota 1. 



MMunskcunBow 



91 



unitară şi uniformă, ci oscila între scumpătate 
(acrivie) şi iconomie", întrucît „fie una, fie cea- 
laltă tactică şi practică a Bisericii era determinată 
de obicei de motive mai generale şi de strădanii- 
le dobîndirii unui folos mai mare pentru Biserică 
sau de înlăturarea oricărei pagube sau primejdii 
îndreptate împotriva ei" 235 . Potrivit opiniei do- 
minante, după Schismă Biserica Ortodoxă a re- 
cunoscut „validitatea tainelor catolice" 236 , şi deci 
şi a botezului, iar la întoarcerea lor la Ortodoxie 
aplica faţă de ei canonul 7 al Sinodului al Il-lea 
ori canonul 95 al Sinodului Qinisext, ori îi primea 
uneori prin simpla proscriere a învăţăturilor lor 
greşite 237 . Chiar şi după cruciade şi după sino- 
dul de la Ferrara-Florenţa (1438/9), cînd în urma 
tensiunii survenite în relaţiile dintre ortodocşi şi 
catolici poziţia Răsăritului ortodox faţă de ei a 
devenit mai severă 238 , ea considera drept măsu- 
ră de apărare satisfăcătoare aplicarea canonului 
7 al Sinodului al Il-lea, adică primirea lor prin 
zapis de lepădare şi prin mirungere. Această 
practică a validat-o oficial Sinodul local întrunit 
la Constantinopole în 1484, la care au luat parte 
toţi Patriarhii Răsăritului, fiind alcătuită pentru 
ea şi o rînduială de slujbă 239 . Astfel, potrivit lui I. 

235 Vezi I. Karmiris, Monumentele Dogmatice, II, p. 972/3. 
De asemenea T. Ware, op. cit, p. 66 şi urm. 
236 1. Karmiris, op. cit., p. 979. 

237 Ibidem. 

238 Ibidem, p. 980. 

239 ibidem, p. 981/2 şi 987-989. 



92 



Pabintele Gheorghe Metalunos 



Karmiris, dar şi argumentaţiei celor de cugetare 
catolică şi a filoapusenilor din timpul dominaţi- 
ei turceşti, cazurile de „rebotezare" constituiau 
excepţii, ele datofîndu-se: „iniţiativei individu- 
ale" şi „nu unei hotărîri întărite prin autoritatea 
Bisericii" 240 . 

Acest obicei a fost însă „răsturnat" sub patriar- 
hatul lui Chirii al V-lea al Constantinopolei, prin 
impunerea (re)botezării catolicilor şi, în general, a 
tuturor apusenilor 241 , prin aplicarea din nou tot a 
canonului 7 al Sinodului al Il-lea Ecumenic şi a ce- 
lorlalte canoane ale Bisericii privitoare la aceasta. 
Fiind, pînă astăzi, cea din urmă hotărîre „oficială" 
a Bisericii Ortodoxe 242 , aceasta era respinsă de cei 
ce gîndeau contrariul, pe considerentul că ea răs- 
turna hotărîrea Sinodului de Ia 1484 şi pe motivul 
caracterului ei incidental 243 , ca una care nu s-a bu- 
curat de o acceptare şi aplicare universală, fiind 
de multe ori încălcată. în plus, practica Bisericii 
Ruse, începînd cu anul 1667, se deosebea de cea a 
celorlalte Patriarhii Ortodoxe, şi îndeosebi de cea 
a Bisericii Constantinopolei 244 . Şi aceste precizări 

240 îbidcm, p. 979. 

241 Ibidem, p.984. 

la H. Androutsos, Simbolica..., op. cit, p. 321. H. Papado- 
poulos, op. cit., în Farul Ortodox, ap. cit., p. 447. A. Hristofilopo- 
ulos, op, cit, p. 203/4. De asemenea p. 120/1. T. Ath. Gritsopo- 
ulos, în Enciclopedia Religioasă şi Morală, voi. 7 (1965), col. 1196. 

243 Vezi E. Skouvaras, op. cit., p. 52 şi urm. De asemenea 
Ghermanos de Ainos, op. cit., p. 309 şi urm. 

244 Potrivit lui Ier. Kotsonis {Probleme de „Iconomie biseri- 
cească", p. 189-190) „cît priveşte Patriarhia de Constantino- 



MiRWKliESCUNBOTU 



93 



sînt comun acceptate pînă astăzi privitor la tema 
în discuţie. 

Dintre scriitorii noştri, Neofit şi C. Iconomu 
se ocupă mai pe larg decît ceilalţi de istoria pro- 
blemei. Ei invocă în primul rînd mărturia acelora 
care resping „botezul" catolicilor 245 . în continua- 
re ei atrag atenţia asupra acelor cazuri în care ca- 
tolicii au fost primiţi prin botezare, motivînd în 
paralel cazurile scoase în evidenţă de opozanţii 
lor, cazuri în care „botezul" catolicilor fie a fost 
trecut cu vederea ca im lucru fără însemnătate, fie 
a fost aplicată asupra catolicilor „iconomia" Sino- 
dului al Il-lea Ecumenic 246 . învăţătura lor poate fi 
rezumată cu precizie după cum urmează: 

pole... aceasta, pînă la 1756, recunoştea «potrivit scumpătăţîi 
(acriviei)» valabilitatea botezului celor din confesiunea apu- 
seană care veneau la Ortodoxie, în timp ce prin Qrosul de 
la 1756, o respingea". în Biserica Rusă, dimpotrivă, „pînă în 
1441 avea tărie scumpătatea, potrivit căreia cei veniţi din cre- 
dinţa apuseană trebuiau să fie botezaţi de la început. Iar din 
1666-7 pînă astăzi Biserica Rusă recunoaşte «potrivit scum- 
pătăţii» valabilitatea botezului acestora". 

I4S Printre aceştia Iconomu îi socoteşte, alături de alţii, pe 
Sf. Fotie cel Mare (p. 421 şi urm., 450 şi urm. - el condamnînd 
botezul „printr-o singură afundare") -, pe Mihail Cerularie 
(p. 460), pe Teodor Valsamon (p. 463), pe Gherman al Il-lea al 
Constantinopolei <p, 465), pe cuviosul Meletie Mărturisitorul 
(p. 466), pe Matei Vlastaris <p. 467), pe Sf. Marcu Evghenicul 
(p. 468), pe Filotei Vrienie {p. 469), pe Ioan Nomofilax, fratele 
Sf. Marcu (p. 470), pe Manuil Retorul (p, 474), pe Patriarhul 
Ieremia al Il-lea (p. 475), pe Dositei al Ierusalimului (p. 476) 
şi pe Patriarhul Ieremia al III-Iea (p. 476), 

m In acest sens, opozanţii lui Chirii îl aduc ca martor pe 
Serghie Makraios, care declara în Istoria sa: „. . . De la schismă 
pînă la anul rnîntuirii 1750, şi înainte de căderea Constantin- 



94 



Parintre Gheorgke Mpmlmkb 



a) Pină ta sinodul de la Florenţa: 

1) Patriarhul Ecumenic Mihail Cerularie, în 
epistola sa către Petru al Antiohiei, enumera în- 
tre celelalte inovaţii ale catolicilor şi botezul „în- 
tr-o singură afundare" 247 . Potrivit lui Iconomu, 
dacă „împotriva Bisericii Apusene nu a fost ros- 
tită condamnarea pentru această josnică vină" 
şi nu au fost luate măsuri cuvenite, aceasta se 
datorează faptului că acest fel de a boteza nu se 
înstăpînise peste tot în Apus, ci se săvîrşea „de 
obicei Botezul apostolic" 248 . în acest punct, este 
semnificativ faptul că legatul papal Humbert îi 
acuza pe răsăriteni ca îi botezau pe catolici 249 . 

2) Tot astfel şi sinodul de Ia Lateran din 1215 
„îi acuza pe greci... că îi rebotezau pe catolicii 
care veneau la Biserica lor". însă, potrivit lui Ico- 
nomu, fiindcă „în unele ţinuturi botezul printr-o 
singură afundare ori cel prin turnare ori cel prin 
stropire era săvîrşit de apuseni în particular şi 

opolei şi după cădere, potrivit hotărîrii luate sub Patriarhul 
Simeon, cei care veneau (la Ortodoxie) erau unşi cu Mir. Şi 
nici n-a tras la judecată Biserica Răsăriteană pe cea Apuseană 
pentru acuzaţia că a încălcat Botezul apostolic al Domnului, 
nici la sinodul acela de la Florenţa, nici mai tîrziu". Comenta- 
rii pe teme de istorie bisericească, la Sathas, Biblioteca Medievală, 
voi. III, Veneţia, 1872, p. 403. Vom reveni însă mai jos, deoa- 
rece textul lui S. Makraios este ciuntit prezentat! (vezi mai 
jos, nota 320). 

247 1. Karmiris, Monumentele Dogmatice, I, p, 342. 

248 Iconomu, Scrieri, pp. 460-461. 

249 Iconomu, Scrieri, p. 498. De asemenea, Neofit, Compen- 
diu, p. 147 (9). 



MtemsBcoH Bom 



95 



sporadic", „doar pe cei botezaţi în acest fel îi bo- 
tezau grecii". Acest fapt se subînţelege din măr- 
turia pe care-o dă acest sinod 250 . 

3) Şi „prea-vestitul tălmăcitor al sfintelor ca- 
noane, Teodor Valsamon", avînd în minte practi- 
ca din vremealui, mărturiseşte că „ toţi cei botezaţi 
într-o singură afundare să se boteze iarăşi" 251 . Se 
naşte, însă, o problemă din răspunsul al 15-lea, 
în care, referindu-se limpede la catolici, el spune: 
„nu se cade ca neamul catolicilor să se sfinţească 
prin dumnezeieştile şi preacuratele Taine luate 
din mînă preoţească 252 , dacă nu declară mai întîi 
că se leapădă de dogmele şi de obiceiurile cato- 
lice, şi nu este catehizat după rînduială şi aşezat 
deopotrivă cu ortodocşii". Potrivit lui Iconomu, 
problema constă în aceea că autorul nu adau- 
gă „în mod limpede: şi se botează". Potrivit lui, 
problema îşi află răspunsul în faptul că latinii ca- 
tolici nu aveau încă în mod generalizat „botezul 
printr-o singură afundare". De aceea, pentru a 
nu fi confundaţi unii cu alţii, el „a folosit expre- 
sia mai generală «potrivit canoanelor», vorbind 
despre aşezarea «deopotrivă» cu ortodocşii a ce- 
lor care veneau". „Şi vorbind despre canon" el 
subînţelege canoanele 95 al Sinodului Quinisext 

250 Iconomu, Scrieri, p. 462-3. Pidalicnul, p. 56. Neofit, 
Compendiu, p. 147 (6). 

251 Iconomu, Scrieri, pp. 463, 498-9. 

252 „Adică din mînă de preot ortodox", tălmăceşte Icono- 
mu, p. 464. 



96 



PAWILEGHEOfiGHEMEUUINOS 






nm«S£K3 SSSSf r u T a,5amon - 

Şi cele trei afZ r ' aV6aU însă *" Ved «e 

Bisericăsâ tt ri " ^^ " 3Ceia care vu, Ia 
ui&enca sa he doar unşi m lUn,." » j. ■ . , 

Printre «]*».]«. - ţeasta nesjguranţă se vede 
- __J^ en <*8ti, nu le permitea ortodocşilor 

253 r " 

'ranomu,Scrim,pp. 563-, 
^ Iccmoimi, Scrieri, p. 464. 
Iconomu, Scrieri, p. 466. 



MÂRwmExwBom 



97 



să cunoască nemijlocit şi să stabilească o poziţie 
bine definită faţă de apuseni 256 . 

5) Un oarecare, rămas anonim 257 , scriind îm- 
potriva catolicilor în vremea lui Manuil Paleolo- 
gul (1391-1396), sprijinindu-se pe canonul 7 al 
Sinodului al 11-lea, face observaţia: „Pe cei asu- 
pra cărora s-a săvîrşit dumnezeiescul Botez cel 
în trei afundări, cel deopotrivă cu al nostru, (ca- 
nonul) este de părere că nu trebuie să-i botezăm 
din nou". Asupra acestor cuvinte Iconomu face 
însemnarea: „ ... In vremea aceea rîhduiala ţinută 
în Biserica Ortodoxă îi socotea încă pe catolici, 
negreşit după regula canonică, ca pe unii asupra 
cărora se săvîrşea Botezul cel mîntuitor, cel deo- 
potrivă cu al nostru". Dealtfel, spune el, lucrarea 
a fost scrisă în perioada de pregătire a discuţiilor 
de unire 258 , ocolind din această cauză orice as- 
prime în formulări. 

6) Insă cel mai puternic argument al celor ce 
cugetau contrariul era acela că la sinodul de la 
Florenţa (1439) nu s-a discutat deloc despre bo- 
tezul catolic. Dacă inovaţia catolică constituia un 
punct deosebitor atît de important, de ce nu a 
fost cuprinsă în tematica dialogului? Iconomu 
răspunde că sinodul s-a mărginit la cele „cinci" 
deosebiri dogmatice de bază, adică „la abaterile 

256 Iconomu, Scrieri, p, 467. 

257 Este vorba despre Macarie de Ariciră. Vezi Iconomu, 
Scrieri, p. 468, nota 1 (însemnarea editorului S. Iconomu). 

258 Iconomu, Scrieri, pp. 467-8, 502 şi urm. 



98 



Părintele Gheorghe Metallinos 



catolice de la credinţă deja legiferate" 259 , mai ales 
că inovaţia privitoare la botez nu se generalizase 
nici în acea vreme în Apus, nici nu fusese vali- 
dată oficial şi sinodal, rămînînd un obicei par- 
ticular şi local 260 . Neofit completează, spunînd 
că sînt şi alte deosebiri care, din alte pricini, dar 
şi „pentru a grăbi reîntoarcerea" 261 , nu au fost 
discutate la Florenţa, precum, de pildă, postul în 
ziua de sîmbătă, îngenuncherea în ziua de dumi- 
nică, divorţul clericilor, împărtăşirea (mîncarea) 
de sînge şi de sugrumate etc. Potrivit Iui Neofit, 
însă, chiar dacă sinodul acesta lua o hotărîre pri- 
vitoare la această problemă, hotărîrea lui nu ar 
fi avut vreo importanţă deosebită deoarece „să- 
vîrşirea dreaptă a Tainelor, precum şi ortodoxia, 
nu vin din cele spuse şi făptuite la Florenţa, ci 
îşi au începutul şi alcătuirea şi dovedirea de la 
Evanghelist! şi din canoanele Apostolice şi Sino- 
dale". Privitor la Botez, importanţă are în primul 
rînd practica Bisericii primare, iar nu tradiţia 
mai recentă şi cu atît mai mult cea a participan- 
ţilor la sinodul de la Florenţa. „Să nu ne mirăm 
aşadar - se întreabă el - cît de departe sînt cei 
de la sinodul de la Florenţa de dovedirile cele 
din vechime, încît îi vedem ca trădători ai unora 






MMwmcwfkm 



99 



2M Iconomu, Scrieri, pp. 469, 499. 

260 „Răul exista în parte şi local, Biserica Apuseană neîn- 
suşindu-şi şi nedînd formă de lege în mod declarat (acestei 
practici de botez)". Iconomu, Scrieri, p. 469. 

251 Compendiu, p. 147(8). 






din cei de ieri, şi preget a spune chiar trădători ai 
credinţei?" 252 . 

Un nume cu greutate dintre cele care au luat 
parte la acest sinod este, cu siguranţă, cel al Sf. 
Marcu Evghenicul. Persoana lui este prezentată 
de obicei drept un argument de neclintit în fa- 
voarea primirii catolicilor prin iconomie, deoa- 
rece acesta, deşi era de o ortodoxie cu torul cu- 
rată în ceea ce priveşte credinţa, referindu-se la 
„practica universală a Bisericii Ortodoxe" măr- 
turiseşte că „pe cei dintre catolici care se întorc 
îi mirungem... ca fiind eretici" 263 , adică afirmă 
calea iconomiei. Asupra acestor cuvinte scriitorii 
noştri dau următorul răspuns: 

Sfîntul Marcu şi cei din cercul lui au dat în- 
tîietate, potrivit lui Neofit, „chestiunilor de cre- 
dinţă", şi nu s-au ocupat de problema botezului, 
deoarece „cele privitoare la botez au fost puse pe 
planul al doilea". Importanţă are, însă, faptul că 
Sfîntul Marcu îi numeşte fără ocolişuri pe catolici 
„eretici", pe de o parte, iar pe de alta condamnă 
şi „dă pe faţă fără sfială" practica stropirii care 
se răspîndea, scriind ca „botezurile greco-cafo- 
licilor uniţi sînt făcute în două feluri" 264 . Sfîntul 

262 Compendiu, p. 147 (7). 

2H loannis Karmiris, Monumentele Dogmatice, U, p. 981, 
2H Neofit, Compendiu, pp. 146, 147 (8). Iconomu, Scrieri, 
pp. 468, 499 şi urm. Vezi şi loannis Karmiris, Monumentele 
Dogmatice, I, p. 422: „căci botezurile lor sînt în două feluri, pe 
unul î] săvîrşesc prin trei afundări, pe celălalt prin turnarea 
de apă de sus peste creştet. . .". 



100 



PArintreGheomheMetallinos 



MmturisbcvnBoiu 



101 



Marcu îi aşează în mod hotărît pe catolici, drept 
eretici, în ceata vechilor eretici menţionaţi de ca- 
nonul 7 al Sinodului al II-lea. Iar dacă pare că el 
încuviinţează primirea lor prin mirungere, adică 
după felul primirii arienilor şi ai macedonieni- 
lor, aceasta se datorează, potrivit lui Iconomu, 
faptului că pînă la sinodul de la Trident (sec. al 
XVI-lea) - şi chiar pînă în sec. al XVIIMea - se 
păstra în Apus „tipul apostolic" de a boteza. în 
felul acesta, Sfîntul Marcu a fost de partea pri- 
mirii catolicilor prin iconomie pentru a fi evitată 
repetarea botezului celui unul din cauza unui 
zel nesocotit, sau din neştiinţă, şi ca o concesie 
de dragul înlesnirii unirii. Sfîntul aplica astfel în 
chip particular canonul 7 al Sinodului al II-lea, 
primindu-i pe aceştia „ca pe unii care păstrau ti- 
pul Botezului apostolic" 265 . 

b) După sinodul de la Florenţa 

1) Privitor la Sinodul din anul 1450 de la Con- 
stantinopole, numit şi „cel din urmă din biserica 
Sfînta Sofia" 266 , se scotea în evidenţă argumentul 
că „nici acesta nu pomeneşte despre botezare" 267 
cu toate că s-a ocupat cu inovaţiile catolice care 

265 Iconomu, Scrieri, pp. 503, 504. 

266 Referitor la Procesele-verbale ale acestui sinod asupra 
căruia au fost exprimate îndoieli vezi Tomul dragostei asupra 
latinilor, de Dositei, Iaşi, 1692, p. 457 şi urm. Vezi şi Vasile K. 
Stefanidou, Istoria bisericească, Atena, 1959 2 , p. 395-6, 

267 Neofit, Compendiu, p. 147 (8). 






au dus la schismă. Este vorba într-adevăr des- 
pre un argument foarte puternic care-1 sileşte 
chiar şi pe Iconomu să mărturisească că acesta 
este un lucru „foarte ciudat". însă cercetarea 
critică a textului pe care o întreprinde el, duce 
Ia concluzia că există „o omisiune de cuvinte" 
la copierea Proceselor-verbale ale sinodului 268 . 
La rîndul sau, Neofit, în stilul care-1 deosebeşte, 
răspunde problemei prin următorul contraargu- 
ment: „Aşadar se pare că sinodul mai sus men- 
ţionat, întrucît n-a pomenit nici de Mir, şi nici de 
mirungere, n-a pomenit nici a-i unge pe catolici. 
Căci nu mai puţin se încearcă să se încuviinţeze 
în felul acesta şi hirotonia pe bani, la fel cum şi 
aceasta (primirea prin mirungere)!" El îşi conti- 
nuă observaţia spunînd că mai înainte de acest 
sinod, Sfîntul Marcu şi-a exprimat părerea pri- 
vitoare la inovaţia catolică de la botez, condam- 
nînd-o, fapt care constituie şi „părerea despre 
botezul catolicilor" a părinţilor acelora 269 . 

2) Cu toate acestea, cele mai mari dificultăţi 
în acceptarea fără discuţie a poziţiei faţă de bo- 
tezul catolicilor a teologilor de care ne ocupăm 
le creează sinodul din anul 1484 de la Constan- 
tinopole care a hotărît „a-i unge doar cu Mir pe 

268 în Procesele-verbale există propoziţia: „Nici nu se 
unge peste cap de-a dreptul cel ce se botează, în contra dum- 
nezeieştii tradiţii", fără ca în prealabil să se spună ceva des- 
pre botez. „Căci cum s-ar trece sub tăcere o astfel de inovaţie 
în botez, atît de mare fiind ea?", se întreabă Iconomu, p 471 

269 Neofit, Compendiu, p. 147 (8). 



102 



PĂRINTELE GhEORGHEMeTALLINOS 



catolicii care vin la Ortodoxie", „dînd ei zapisul 
de credinţă", adică i-a încadrat pe aceştia în rîn- 
dul arienilor şi macedonienilor de care s-a ocu- 
pat Sinodul al II-lea Ecumenic (canonul 7) 270 . 
Faptul acesta îl cunosc bine, desigur, atît părinţii 
Colivazi, cît şi Iconomu, care dau însă următorul 
răspuns: 

Potrivit lui Iconomu, „deoarece nu exista la 
ortodocşi nici-o hotărîre privitoare Ia primirea 
prin pogorămînt a catolicilor (întrucît majorita- 
tea respectau ca principiu... scumpătatea [acri- 
via] Sinoadelor Ecumenice), a socotit Sinodul 
acesta să-i urmeze Sfmtului Marcu în cele pri- 
vitoare la ei" 271 . Şi astfel a luat hotărîrea de mai 
sus, desigur fiindcă nici turnarea şi nici stropi- 
rea nu fuseseră încă reglementate sinodal în 
Apus 272 . Insă, dacă aceasta era o hotărîre oficia- 
lă a Bisericii Ortodoxe, cum putem explica fap- 
tul că ea nu a fost primită peste tot în Răsărit? 
Deoarece se pare că nici după acest Sinod „nu 
era primit botezul catolicilor..., şi nici nu-i so- 
coteau (ortodocşii) pe catolici ca avînd părtăşie 
de preoţie, avînd ei în vedere inovaţia privitoa- 
re la felul săvîrşirii care se răspîndise iarăşi pe 

270 Ioannis Karmiris, op. cit., E, p. 981 şi urm. Iconomu, 
Scrieri', p. 473 şi urm. Hotărîrea acestui sinod a fost în vigoa- 
re, desigur cu excepţii, pînă în 1 755. Tim. Ware, op. cit, p. 67. 

271 Iconomu, Scrieri, p. 505. 

272 Iconomu face observaţia nimerită (p. 473-4, nota 2), că 
în Rînduiak de Slujbă editată de sinod nici nu se cuprinde Bo- 
tezul între punctele deosebitoare, fiindcă inovaţia nu fusese 
încă impusă oficial. 



I 



MĂnjimtKiaiBoTB 



103 



alocuri" 273 . Astfel, în ciuda soluţiei date în sinod 
şi a alcătuirii unei slujbe speciale, „răsăritenii, cu 
privirea aţintită Ia scumpătatea Sfintelor Sinoa- 
de Ecumenice", aplicau primirea prin botezare 
a Apusenilor, deoarece nu vedeau nici un folos 
în pogorămînrul aplicat din iconomie, ci mai de- 
grabă „vătămare" „pentru ortodocşii mai simpli 
şi aflaţi sub asuprire" 274 . Se observase, dealtfel, 
că sporise şi viclenia catolicilor care, exploatînd 
în lucrarea lor prozelitistă aplecarea spre pogo- 
rămînt a ortodocşilor, interpretau această hotă- 
rîre ca o dovadă că nu exista nici o diferenţă între 
Botezul ortodox şi cel catolic. De atunci - conti- 
nuă Iconomu - în ciuda hotărîrii sinodale, acest 
obicei s-a înstăpînit şi în Marea Biserică a Con- 
stantinopolei şi în toate Patriarhiile Răsăritului 
pînă astăzi 275 . 

Neofit, dimpreună cu restul scriitorilor de care 
ne ocupăm, dau acestei chestiuni o interpretare 
mai realistă. Potrivit lor, cauza lipsei de îndrăz- 
neală alor noştri de după cucerirea Constantin- 
opolei de a-i numi pe catolici eretici şi de a le 
condamna „botezul" era teama adusă de noua 
situaţie instaurată în Răsărit. Ei evitau lucrul 



273 Iconomu, Scrieri, p. 474. C. Iconomu se sprijină pe o 
lucrare contra catolicilor a lui Manuil, Retorul Bisericii celei 
Mari a Constantmopolei (1550). 

274 Iconomu, Scrieri, p. 505-6. 

275 Iconomu, Scrieri, p. 506. Şi adaugă: „Şi acest fel de a 
cugeta (despre Botez) l-au păstrat şi toate vechile mănăstiri 
de la noi, adică cele ale Simţului Munte etc". 



104 



Părintele Gheorghe Metallinos 



acesta, spune Neofit, „numai din cauza laşităţii". 
Şi invocă următoarea mărturie a lui Ghenadie 
Scholarul: „Căci nu ne este nouă cu putinţă ca 
într-o astfel de sărăcie şi slăbiciune a lucrurilor 
a adăuga noi aceste numiri (referitoare la cato- 
lici), aflîndu-se Biserica sub o aşa stăpînire,..". 
Pe lîngă acest prim motiv, Neofit nu exclude şi 
„nădejdea îndreptării" catolicilor, adică a întoar- 
cerii lor 276 . 

In acelaşi fel răspunde şi Sfîntul Nicodim: 
Prin primirea catolicilor prin ungerea cu Mir 
- potrivit hotărîrii de la 1484 - Biserica declară 
limpede că îi consideră eretici 277 . Deci nu au fost 
încălcate vechile canoane, ci „Biserica a vrut să 
întrebuinţeze faţă de catolici o mare iconomie, în 
acest scop avînd ea drept pildă acel mare şi Sfînt 
Sinod Ecumenic, cel de-al Il-lea" 278 . Cu alte cu- 
vinte, Sfîntul întrezărea un paralelism de situaţii 
şi de hotărîri între veacurile al IV-lea şi al XV-lea. 
Astfel, continuă el, în timp ce în vremurile mai 
vechi răsăritenii îi botezau pe catolici, „mai apoi 
au întrebuinţat forma cea prin ungere cu Mir", 
sau calea iconomîei, „fiindcă nu era în folosul 
neamului nostru aflat în slăbiciunea cea mai 



276 Neofit, Compendiu, p. 146. Vezi şi cele spuse de Silves- 
tru Siropoulos: „... Noi sîntem oameni în robia catolicilor 
şi cuvîntul nostru nu-şi află ascultare". Vera Histaria, cap. 6 
(11), la V. Laurent, Les «Memoires» de Sylvestre Syropoulos sur 
te Conctle de Florence, Paris, 1971, p. 534-6. 

277 Pidalionul, p. 56. 

278 idem. 



I 



MĂmuRmujN Botei 



105 



de jos să aprindă mai mult furia catolicismului 
papal". Pe deasupra, catolicii se aflau în „mare 
fierbere" din cauza respingerii panortodoxe a si- 
nodului de la Florenţa 279 . în vreme ce Răsăritul 
ortodox gemea sub jugul robiei „şi catolicismul 
papal înflorea şi avea în miinile lui toate pute- 
rile regilor Europei", împărăţia noastră se afla 
în agonie. Aşadar, daca această iconomie nu se 
făcea, era firesc ca „Papa să ridice neamurile ca- 
tolice împotriva răsăritenilor" 280 . Şi înainte de 
căderea Cetăţii Constantinopolei, dar şi după 
aceea, situaţia politică a impus evitarea prin ori- 
ce mijloc a stîrnirii Apusului duşmănos faţă de 
Ortodocşi. In acest fel criteriile care erau puse 
înainte erau politice, iar nu bisericeşti. De aceea, 
el trage concluzia: „Vremea iconomiei trecînd, 
trebuie ca apostoliceştile canoane să-şi reia locul 
pe care-1 au" 281 . Ceea ce înseamn ă că în epoca lui 
(veacul al 18-lea) Apusul nu mai putea ameninţa 
politic neamul ortodox aflat sub stăpînirea turcă, 
nemaiexistînd aşadar nici un motiv de teamă în 
faţa apusenilor. 

Un răspuns asemănător dă şi Atanasie Pari- 
os: „Aceia care scot în faţă numita hotărîre de 
la 1484, cea care-i primeşte prin ungere cu Mir 
pe catolicii care se întorc, nu înţeleg că aceia de 
atunci au fost nevoiţi să hotărască astfel din cau- 



379 Pidalionul, p. 57. 
îso Pidalionul, p. 56. 
281 Pidalionul p. 57. 



106 



PĂRINTELE GhEORGHE MeTALLINOS 



MărjuuisiscijnBoih 



107 



za turbării catolicismului papal şi a tiraniei (asu- 
pritorului otoman)". „Acum - observă la rîndul 
său - vremea iconomiei a trecut. . . şi furia catoli- 
că nu mai are putere împotriva noastră" 282 . 

3) „Răspîndirea din ce în ce mai mult a ino- 
vaţiei din botezul catolic" a provocat reacţii din 
partea ortodocşilor. Faptul acesta îl arată şi ho- 
tărîrea unui sinod a 24 de arhierei, ţinut la Con- 
stantinopole în jurul anului 1600, care a stabilit 
primirea catolicilor prin ungere cu Mir. Potri- 
vit lui Iconomu, această reglementare sinodală 
ne permite să tragem concluzia că răsăritenii îi 
botezau pe catolici. Pe de altă parte, hotărîrea 
acestui sinod se explică „printr-una din două: 
fie, adică, ea ţinea seamă de vechea hotărîre dată 
în 1484, fără a se mai ocupa de alte amănunte" 
avînd în vedere că, păstriridu-se încă în Apus în- 
treita afundare, exista teama „săvîrşirii pentru a 
doua oară" a botezului corect; fîe pentru „a în- 
muia, prin aplicarea iconomiei, . . . pornirile săl- 

282 A. Parios, Compendiu, pp, 267-8. Au fost formulate, de- 
sigur, şi păreri contrare. De pildă, Tim. Waie scrie referitor 
la aceasta: „Niciunul dintre aceste sinoade (adică acelea din 
1484 de la Constantinopole şi din 1667 de la Moscova) nu a 
fost expus unei presiuni venite dinafară şi nici nu a acţionat 
de frica represaliilor papale; căci de ce au ajuns ele Ia con- 
cluzii atît de diferite de cele ale Iui Argentis?" op. cit, p. 95. 
Este oare sigur faptul acesta? Iar în cazul în care nu existau 
pericole imediate, oare situaţia care se menţinea, cel puţin în 
Balcani, nu avea nici o influenţă? Vezi mai jos interpretarea 
dată de Iconomu şi în acest caz. 



batice ale apusenilor şi uneltirile lor" şi pentru 
atragerea lor Ia Ortodoxie 283 . 

4) Sinodul de la Moscova din 1620/21 a hotărît 
botezarea apusenilor care se întorc 284 . însă „ma- 
rele" sinod de la Moscova din 1666/7, la care a 
luat parte şi Patriarhul Alexandriei şi cel al An- 
tiohiei, a aprobat hotărîrea sinodului de la Con- 
stantinopole din 1484, respingînd (re)botezarea 
apusenilor. Această hotărîre a sinodului este ex- 
plicată de către Iconomu în felul următor: a) Si- 
nodul de la Moscova a vrut să rămînă credincios 
sinodului de la Constantinopole. b) Ţarul Alexie 
„a fost forţat de unele împrejurări locale" să se 
situeze în favoarea unei astfel de hotărîri din ca- 
uza năvălirilor „vecinilor poloni şi lituanieni de 
orientare catolică, şi îndeosebi a acelora dintre 
aceştia care trecuseră Ia uniaţie". c) Sinodul aces- 
ta nu a venit deloc în contradicţie cu cel din anul 
1621, deoarece acela „a hotărît potrivit scumpă- 
tăţii (acriviei)", iar acesta „potrivit pogorămîn- 
tului". „Pogorămîntul" a fost însă posibil din ur- 
mătoarea pricină: între cei care luptau împotriva 
Rusiei existau uniaţi care primiseră „Botezul cel 
adevărat al Bisericii". Astfel, sinodul „a pus pe 
drept laolaltă scumpătatea cu pogorămîntul", 
astfel încît nici să se săvîrşească a doua oară bo- 
tezul asupra uniaţilor care se întorc, dar şi ca- 
tolicii să fie atraşi mai lesne, urmînd pilda Sfîn- 






283 Iconomu, Scrieri, p. 474-5. 

284 Iconomu, Scrieri, pp. 476, 507. 



108 



Părintele Gheorghe Metaujnos 



I 



Minmisscim Bojh 



109 



tului Marcu Evghenicul, d) Pogorămîntul a fost 
mărginit în cadrul hotarelor Rusiei, el nu a fost 
aplicat în celelalte Patriarhii, ca unul care nu a 
dobîndit un caracter universal, cum dealtfel nici 
hotărîrea de la 1484 285 . 

5) Patriarhul Dositei al Ierusalimului, cu toate 
că acceptă „discernămîntul înclinat spre pogoră- 
mînt" al Sfîntului Marcu Evghenicul, se situează 
„potrivit scumpătăţii" în favoarea botezării ca- 
tolicilor 286 . 

6) Răspunsul din 1718 al Patriarhului Ecume- 
nic Ieremia al III-lea către ţarul Petru cel Mare, 
în care se vorbeşte despre primirea „doar prin 
ungere cu Mir" a catolicilor, avea în vedere doar 
situaţia din Rusia şi „pacea internă... a acelui 
stat ortodox alcătuit din multe neamuri" 287 . 

7) în cele din urmă şi în ciuda hotărîrii din 
1484, sinodul de la Constantinopole din vremea 
patriarhatului lui Chirii al V-lea (1755) a hotărît 
şi a impus botezarea catolicilor 288 . Orosul sino- 

285 Iconomu, Scrieri, pp. 507-509. 

286 Iconomu, Scrieri, p. 509. „Căci cei nebotezaţi în trei 
afundări şi ridicări din apă (fără vreo pricină de necesitate) 
sînt în pericol să rămînă nebotezaţi. Astfel că şi catolicii, fă- 
când botezul prin stropire, păcătuiesc de moarte". Istoria Pa- 
triarhilor Ierusalimului, p. 525. Vezi la Iconomu, Scrieri, p. 509. 

287 Iconomu, Scrieri, pp. 509-10. 

2SS Iconomu, Scrieri, p. 477 şi urm., 510 şi urm. Privitor 
la datarea „Oraşului" (hotârîrii) acestui sinod (ţinut în iulie 
1755)^a impus anul 1756, pentru că atunci a fost publicat în 
formă tipărită pentru prima oară în lucrarea „Condamnarea 
stropirii" {pp. 173-176). (Republicată de Mansi, op. cit, voi. 
38, col. 617-22. Vezi şi în Addenda studiului de faţă). Se con- 



dului, semnat şi de către Patriarhii Alexandriei 
şi Ierusalimului, continuă să fie ultima hotărîre 
oficială a Bisericii Ortodoxe privitoare la ches- 
tiunea aceasta 289 . Iar privitor la aplicarea aces- 
teia în veacul al 18-lea Neofit consemnează; „Pe 
lîngă acestea, fac însemnarea pentru generaţia 
care vine" că, în ceea ce-i priveşte pe catolici, în 
timp ce „episcopul Efesului" „se temea să bote- 
ze" şi „cel al Smirnei boteza pe faţă", Chirii al 
V-lea a rînduit „să fie botezaţi toţi". Iar după 
Chirii al V-lea, Patriarhul Ecumenic Sofronie al 
II-lea (1774-1780) „împreună cu catolicii îi botea- 
ză cu îndrăzneală şi pe cei ce vin la Biserica cea 
Mare (Ortodoxă) dintre armeni - care mai sînt 
numiţi şi arieni şi nestorieni. Şi făcînd aceasta, 
i-a deprins pe cei de pretutindeni să săvîrşească 
urmînd pilda sa" 290 . De asemenea, este cunos- 
cut că, pe la 1786, Patriarhul Ecumenic Procopie 
(1785-1789) aplica hotărîrea (orosul) şi asupra 
celor care se întorceau dintre uniaţi 291 . 

sidera mai demult că lucrarea „Condamnarea stropirii" fu- 
sese scrisă de E. Argentis (vezi de pildă Iconomu, Scrieri, pp. 
477, 511), ea fiind mai degrabă opera lui Hristofor Etolianul. 
Vezi Tim. Ware, op. cit, p. 99. 

289 St. Rundman, The Greoi Church in Captivity, trad. în 
greacă de Nicolae Papparodos, Atena, 1979, p. 619. Runci- 
man caracterizează această hotărîre ca fiind „rezultatul unei 
convingeri sincere". 

290 Neofit, Compendiu, p. 147 (25). 

291 loannis Karmiris, Monumentele Dogmatice, voi. II, p. 
984, nota 4. 






MmwmsscunBqiez 



111 



C. O privire critică 



1, Poziţia Patriarhiei Ecumenice 

Din incursiunea istorică de mai sus, pe baza 
mărturiei acestor scriitori, dobîndim o imagine 
destul de diferită de cea pe care o cunoşteam 
pînă astăzi. Astfel, potrivit Iui Ioannis Karmiris, 
„puţinele (sic) cazuri de rebotezare a catolicilor 
se explică prin ascuţirea duşmăniei dintre Răsă- 
rit şi Apus în perioada cruciadelor şi prin îndo- 
ielile unor (sic) ortodocşi privitoare la canonici- 
tatea şi validitatea botezului prin stropire al ca- 
tolicilor, care se generalizase atunci în Apus" 292 , 
însă, potrivit scriitorilor noştri, (re)botezarea 
apusenilor a constituit, în esenţă, regula. Pe de 
o parte, ameninţarea politică venită din Apus a 
avut drept consecinţă aplicarea, în Răsărit, a ico- 
nomiei în locul scumpătăţii (acriviei). Pe de altă 
parte, folosirea uneori de către ortodocşi a icono- 
miei a fost făcută cu necesitate pe temeiul dog- 
matico-canonic al existenţei în practica liturgică 
din Apus, pînă în veacul al 18-lea, a botezului 

252 Ioannis Karmiris, op. rit, p. 981, nota. 



canonic, fapt pentru care exista teama de a nu fi 
săvîrşit „pentru a doua oară". Desigur că în cele 
două puncte de vedere de mai sus întrevedem 
o anume „tendinţă". Astfel, prin cel dintîi se ur- 
măreşte îndreptăţirea căii iconomiei, iar prin cel 
de-al doilea a celei a scumpătăţii. Negreşit, de 
ajutor pentru aflarea adevărului ne va fi aduce- 
rea împreună a celor două. 

Insă, în acest context se iveşte inevitabil între- 
barea în ce măsură interpretarea teologilor noş- 
tri este probată din punct de vedere istoric. în 
acest sens, poziţia lor fundamentală este aceea 
că (re)botezarea catolicilor nu a fost impusă de 
la început deoarece pînă la sinodul de la Trident 
predomina în Apus, pe lingă forma inovată, şi 
forma canonică a botezului, existînd astfel peri- 
colul „săvîrşirii lui a doua oară". Cu siguranţă 
că problema era acută, întrucît îi privea pe orto- 
docşii catolicizaţi (uniaţi), şi aceasta îndeosebi în 
cazul întoarcerii lor la Ortodoxie. 

Iată însă cum explică poziţia Ortodoxiei cu- 
noscutul istoric al perioadei stăpînirii otomane, 
Steven Runciman. „Problema, spune el, apărea 
adesea din cauza grecilor care se născuseră în ţi- 
nuturile stăpînite de veneţieni, cum erau insule- 
le din Marea Ionică, şi care, fie fiindcă au venit să 
se stabilească în Imperiul Otoman, fie fiindcă se 
căsătoriseră cu femei ortodoxe, voiau să revină 
la Biserica strămoşilor lor" 293 . De aceea sinodul 



293 Rundman, op. cit., p. 614. 



112 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTAWNCB 



din 1484 a fost primul care s-a angajat să regle- 
menteze chestiunea prin aplicarea iconomiei, în 
ciuda condamnării inovaţiei catolice de la botez. 
In felul acesta se evita cu orice chip pericolul 
„săvîrşirii a doua oară" a botezului canonic. Cu 
toate acestea, această hotărîre nu a fost primită 
în mod universal, evident deoarece inovaţia ca- 
tolicilor privitoare la botez se întindea pe zi ce 
trece. De aceea, continuă Runciman, „cu trece- 
rea vremii s-au născut îndoieli că aceasta (ico- 
nomia) era îndeajuns... Aceste îndoieli nu erau 
provocate de simpla antipatie faţă de apuseni, 
deşi acest motiv cu siguranţa că nu era absent, ci 
dintr-o bănuială sinceră, aceea că tipicul catolic 
al botezului nu era corect canonic" 294 . în acest fel 
se explică trecerea treptată sub tăcere în rîndul 
ortodocşilor a hotărîrii din 1484, şi îndeosebi în 
cercurile Patriarhiei Ecumenice, dar şi acţiunea 
„îndrăzneaţă" a lui Chirii al V-lea şi a discipoli- 
lor lui de a trece în faptă şi oficial la desfiinţarea 
acelei hotărîri prin hotărîrea din 1755, avînd pe 
deasupra şi consimţămîntul Patriarhilor Răsări- 
tului, însăşi hotărîrea (Orosul) din 1755 arată că 
nu erau „puţini" aceia care, şi după anul 1484, îi 
„rebotezau" pe catolici. 

Dealtminteri este adeverit istoriceşte că, de 
obicei, poziţia faţă de această problemă a unor 
patriarhi şi arhierei - adică a unor persoane cu 
răspundere în Biserică (în fapt a unor organe ofi- 

294 Ibidem. 



I 



Măutusiscscun Bora 



113 



dale de conducere) - a fost mai îngăduitoare, în 
general, decît aceea a teologilor din vremea stă- 

Ipînirii turceşti, a clerului şi a poporului, şi chiar 
a monahilor 295 . St. Runciman ne oferă destule 
date pentru a ne forma o imagine clară asupra 
acestui punct. Astfel, referindu-se la răspunsul 
Patriarhului Ieremia al HI-lea către Petru cel 
Mare (din 1718), în care îi recomanda acestuia 
din urmă neaplicarea (re)botezării apusenilor, 
face observaţia: „însă, spunînd aceasta, Ieremia 
nu vorbea ge socoteala întregii Biserici pe care 
o păstorea. Ii avea de partea lui pe aristocraţii şi 
intelectualii fanarioţi, care se făleau cu educaţia 
apuseană pe care-o aveau şi cu ceea ce ei numeau 
eliberarea de bigotism, şi cea mai mare parte a 
ierarhiei superioare, oameni dintre care mulţi 
îşi datorau poziţiile pe care le ocupau influenţei 
fanarioţilor, mulţi dintre ei provenind din insu- 
lele Mării Ionice în care ortodocşii aveau relaţii 
bune cu catolicii şi în care convertirile erau dese. 
Unii ca aceştia nu vedeau necesitatea schimbă- 
rii sistemului existent" 296 . Deci aceştia nu pose- 
dau premisele lăuntrice în baza cărora să poată 
aprecia lucrurile în chip ortodox. Pe de altă par- 
te se cunoaşte unde duce amestecul ortodocşi- 
lor cu apusenii, le ce măsură a tocirii criteriilor 






255 Ibidem, p. 615-6. Acelaşi lucru a fost observat şi în ca- 
zul lui Chirii al V-lea. Cei mai buni teologi ai epocii (de ex. 
E. Argentis, Evghenie Voulgaris), poporul şi monahii au fost 
fără rezervă în favoarea botezării. 

296 Op. tit.,p. 615. 



114 



Părintele Gheorghe Metallinos 



I 



M/t81URBHCUHB0IB 



115 



patristic-ortodoxe 297 , lucrul acesta petrecîndu-se 
uneori cu îngăduinţa şi la îndemnul arhiereilor 
în regiunile aflate sub stăpînire catolică. Aşadar 
n-ar trebui trecut cu vederea nici aici principiul 
axiomatic potrivit căruia doar acţiunile ortodoc- 
şilor autentici, adică a sfinţilor celor de-Dumne- 
zeu-văzători, constituie expresia conştiinţei de 
sine ortodoxe. 

2. Acţiunea Patriarhului Chirii al V-lea 

Mult mai semnificativ este însă în chestiunea 
de faţă cazul lui Chirii al V-lea (1750). Simplul 
fapt că acest Patriarh, după cum s-a spus, a în- 
drăznit să încalce hotărîrea sinodală de la 1484 
arată cit de puţin a fost ea primită de conştiinţa 
ortodoxă. De obicei se scoate în evidenţă argu- 
mentul că atitudinea ortodocşilor faţă de cato- 
lici se înăsprea în perioadele în care starea de 
încordare cauzată de primejdiile politice venite 
din Apus se ascuţea. Cu toate acestea este sem- 
nificativ faptul că Chirii s-a hotărît să facă acest 
lucru într-o perioadă în care încordarea nu era 



297 Este de ajuns de studiat lucrarea lui P. Grigoriou, Re- 
laţii între catolici şi ortodocşi, Atena, 1958. Astfel, de pildă. 
Mitropolitul de Sevastia şi întîistătător al Paronaxiei, losif, a 
încredinţat prin înscris personal (în 1671) slujirea de părinte 
duhovnic (!) şi de predicator (!) unor monahi capucini! (pp. 
11-12). Vezi mai mult asupra acestei teme la G. D. Metallinos, 
Vikentios Damodos, Teologia Dogmatică pe scurt sau Constituţie 
Dogmatică, Atena, 1980, p. 36 si urm. 



deosebit de mare şi, mai ales, cu ocazia venirii în 
grup la Ortodoxie a unor catolici din Galata 298 . 
Considerăm nimerit să stăruim puţin mai mult 
asupra acestui caz. 

Runcimanle face lui Chirii, colaboratorilor Iui 
şi potrivnicilor lui nişte caracterizări foarte inte- 
resante. Astfel, el îl caracterizează pe Patriarh ca 
avînd „o bună pregătire" „urcînd în ierarhie da- 
torită valorii lui". Priceperea îi era recunoscută 
şi de ceilalţi mitropoliţi, care însă nu-1 simpati- 
zau şi plăsmuiau împotrivă-i multe calomnii 299 . 

298 Vezi Iconomu, Scrieri, p. 477. Ghermanos de Ainos, op. 
cit., p. 310. E. Skouvaras, op. cit.,.p. 52. Vezi prezentarea cu- 
prinzătoare a chestiunii în lucrarea lui Pilaret Vafeidou, h- 
toria bisericească..., voi. HI 2 , Alexandria, 1928, p. 146 şi urm. 

! " Op. cit, pp. 616-7. Foarte importantă este caracteriza- 
rea făcută Patriarhului de către Serghie Makraios. Potrivit 
lui, Chirii „era... direct în părere, simplu în purtare, deşi 
unora le părea schimbărios, împotrivindu-se în felurite chi- 
puri vicleniilor celor multe ale potrivnicilor, iubitor de vir- 
tute, iubitor de bunătate, îngăduitor, iubitor de învăţătură, 
stăruind în citirea cărţilor sfinte, alegînd viaja cea mai desă- 
vîrşită, lucru pentru care săvîrşea lungi privegheri şi foarte 
dese postiri, şi iubea slujbele bisericeşti îndelungate, curajos 
în toate cele ce hotăra, ager în cele ce săvîrşea, şi îndîrjit în 
împlinirea celor hotărite, neschimbat şi neînfricat faţă de cele 
cărora li se împotrivea. Pentru acestea era cunoscut' ca avînd 
onvnă înflăcărată pentru dogmele ortodoxe, iar faima lui se 
răspîndise în tot poporul şi era iubit cu deosebire, încîntînd 
şi atrăgînd toate sufletele cu strălucirea virtuţilor lui, deşi za- 
vistnicii se meşteşugeau în felurite chipuri să ascundă rîvna 
cea adevărată a bărbatului acestuia, numîndu-1 pe el viclean 
şi, ca nişte eretici pe cel eretic, defăimîndu-1 pe cel cu totul 
ortodox.,." Vezi Istoria bisericească de K. Sathas, în Biblioteca 
medievală, Veneţia, 1872, pp. 206-7. Patriarhul avea adică toa- 



116 



PiRINTELE GHEORGHE MeîALuNOS 



Potrivit istoricului englez, reacţia contra lui avea 
cauze materiale şi personale, deoarece punea 
impozite mai grele pe mitropolii şi pe episco- 
piile mai bogate, în timp ce uşura parohiile mai 
sărace, înfuriindu-i în acest fel pe mitropoliţi 300 . 
Ca urmare, în vreme ce poporul (după unii te- 
ologi „gloata") 301 , monahii şi teologii de statu- 
ra lui Argentis şi E. Voulgaris erau de acord cu 
(re)botezarea apusenilor, susţinîndu-1 pe Chirii, 
mitropoliţii declanşaseră o opoziţie puternică. 
După cum observă Runciman, „au ajuns cumva 
la strîmtoare pentru că s-au trezit în situaţia de 
aliaţi ai trimişilor puterilor catolice 302 , care s-au 
plîns imediat la înalta Poartă împotriva acestei 
insulte aduse credinţei catolice" 303 . 

te însuşirile clericului „tradiţional", al celui care urma tradi- 
ţia isihastă a Colivazilor. 

m Ibidem, 

MT „... şi sub apăsarea gloatei" consemnează I. Karmiris 
în Monumentele Dogmatice, voi, II, p. 984. T. A. Gritsopoulos 
scrie la rîndul său: „La lupta antipapală a luat parte poporul 
credincios, nu gloata fanatizată". Vezi art, „Chirii al V-lea" în 
Enciclopedia Religioasă şi Morală, 7 (1965), col. 1195, Adversarii 
lui Chirii şi ai (re)botezării s-au repezit primii să caracteri- 
zeze poporul ca gloată („gloată şi mulţime vulgară"..., scrie 
versificatorul poemului „Planosparaktes"). Vezi E. Skouva- 
ras, cp. cit,, p. 95. 

302 Ware (p. 77) îl numeşte pe Chirii „victimă a unei alian- 
ţe între catolici şi ortodocşi". Iar S. Makraios {op. cit,, p. 221) 
face referitor la aceasta observaţia: „Arhiereii şi întîistătătorii 
neamului înclinau aşadar dintr-o parte într-alta, bîntuiţi fiind 
cu putere de duhurile cele dinafară"! 

303 Runciman, op, cit., p. 618. E. Skouvaras acceptă şi el 
faptul că reacţia arhiereilor s-a petrecut deoarece „chestiunea 



MĂRTummcuiiBom 



117 



Acelaşi istoric scrie despre Patriarhul Antio- 
hiei, care n-a semnat hotărîrea de la 1755: „. .. Ar 
fi făcut acelaşi lucru dacă nu s-ar fi aflat în Rusia 
pentru o colectă şi dacă tronul nu i-ar fi fost ocu- 
pat, în absenţa lui, de un uzurpator" 304 . Iar în 
ceea ce-1 priveşte pe Argentis, Runciman acceptă 
faptul că era „un teolog pasionat", care sprijinea 
rebotezarea din motive teologice, dar care „n-a 
găsit simpatie în cercurile intelectualilor" 305 . 

Vedem deci că părerile despre Chirii şi despre 
hotărîrea sa asupra „rebotezării" sînt foarte con- 
tradictorii 305 , însă nu ne vom ocupa aici de aceas- 
tă problemă. Vorbind despre motivele acestuia, 
cît şi despre cele ale adversarilor lui, vom cita şi 
mărturia surselor principale, adică textele sino- 
dale şi alte documente contemporane lui Chirii, 
care, după cît cunoaştem, nu au fost luate serios 



a fost stîrnită de Chirii într-un chip supărător şi nesocotit, 
fără a prevedea efectele ei defavorabile asupra relaţiilor or- 
todocşilor cu lumea creştină a Apusului, de la care aceştia tot 
nadăjduiau ajutor spre a da un suflu nou cauzei naţionale". 
Op, cit., p. 54. 

30i Ibidem. Şî Ware acceptă (op. cit., p. 76) faptul că Patri- 
arhul Antiohiei a refuzat să semneze „nu pentru că nu era 
de acord cu hotărîrea în sine, ci pentru că Chirii era lipsit de 
sprijinul mitropoliţi lor săi". 

305 Runciman, op. cit., p. 616. 

306 Este de ajuns să vedem poziţia asupra acestei chesti- 
uni a doar doi scriitori, ne-teologi: unul este E. Skouvaras 
-vezi opera menţionată- care a fost influenţat de adversarii 
lui Chirii, iar celălalt T. At. Gritsopoulos - vezi art. Chirii al 
V-ka, în ETM 7 (1965), col. 1193 - 1197, şi Patriarhul Chirii al 
V-lea Caracallos, în Anuarul Societăţii de Studii Bizantine, voi. 29 
(1959), pp. 367-389. 



118 



Părintele Gheorghe Metawnos 



în vedere pînă acum de către cei care-1 portreti- 
zează pe Chirii într-o lumină negativă. In para- 
lel, va trebui accentuat aici faptul că încercarea 
de a alcătui o imagine istorică a Patriarhului şi 
a operei sale pe baza textelor care-1 „înfierează", 
texte în mare măsură îndoielnice şi iresponsabile 
istoriceşte, nu poate fi socotită ca fiind corectă şi 
indicată cel puţin din punct de vedere ştiinţific. 
In consecinţă, textele oficiale ale epocii ne oferă 
următoarea imagine: 

Avînd în vedere stabilirea oficială sinodală a 
botezării prin stropire în Apus, prin Conciliul 
de la Trident, Patriarhul Chirii, urmînd duhului 
vechilor Părinţi ai Bisericii, precum am arătat în 
prima parte a acestui studiu 307 , declară botezul 
catolicilor ca fiind „întinat". Atît el, cît şi cei ca- 
re-1 urmau au fost caracterizaţi de cei ce gîndeau 
contrariul ca fiind „calvini", „de cugetare calvi- 
nă" şi „luterano-calvini" 308 . Era, de altminteri, 
obiceiul ca oricine era împotriva Papei fie să ca- 
ute sprijinul protestanţilor, fie să fie socotit filo- 



307 Vezi mai sus, p. 17. De asemenea Mansi, voi. 38, col. 
607 C. însuşi faptul că s-a pus chestiunea (re)botezării „cato- 
licilor din Galata" dovedeşte faptul că problema denaturării 
Tainei în Apus era una existentă. Lucrul acesta îl afirmă şi 
istoricul Serghie Makraios: „... pînă atunci li se părea preoţi- 
lor din Galata lucru vrednic de mirare şi de cercetat dacă să-i 
ungă cu Mir pe catolicii care vin către Biserica lui Hristos cea 
fără pată, ori să-i boteze pe ei, ca pe unii care au încălcat cu 
totul Botezul Domnului şi au ales născocirile preoţilor lor". 
Op. cit., p. 203. Vezi şi pp. 220, 408 şi urm. 

308 E. Skouvaras, op. cit, p. 161, 194-5, 197 etc. 



MĂRTwistsamBom 



119 



protestant sau simplu protestant, chiar dacă nu 
căuta acest sprijin. 

Insă din textele adversarilor lui Chirii se vede 
că ceea ce-i interesa pe ei în primul rînd era liniş- 
tea şi menţinerea păcii existente. In acest sens, 
sinodul Mitropoliţilor Tronului Ecumenic scrie, 
între altele, împotriva lui Chirii: „ ... Şi apoi, care 
este în clipa de faţă nevoia şi cerinţa şi folosul 
pentru neamul ortodox a învăţăturii celei despre 
rebotezare? Şi care neamuri au venit către noi în- 
cît am fost nevoiţi să punem în discuţie acest lu- 
cru? De ce atîta zgomot şi tulburare şi sminteală 
zadarnică, fără să fie nevoie?" 309 Teama lor era, 
după cum se afirmă în continuare, că vor urma 
rele „stricătoare şi aducătoare de pieire", dar şi 
„defăimări şi ocări şi batjocuri împotriva orto- 
docşilor, încă şi ură şi duşmănie şi prigoane...". 
Iar dacă lucrurile nu se îndreptau, vor aduce „în 
cele din urmă primejdie mare şi un sfîrşit adu- 
cător de pieire" 310 . Vorbesc despre tulburarea 
„care a cuprins Biserica" într-o perioadă în care 
Biserica cea Mare era în primejdie „vrednică 
de plîns din pricina greutăţii prea apăsătoare a 
datoriilor făcute care s-au srrîns peste măsură", 
şi astfel ea nu avea nevoie de altceva mai mult 
decît de pace 311 . De aceea ei pledează pentru 



309 Mansi, voi. 38, col. 601. 

310 Mansi, voi. 38, col. 602. 

311 Decretum Smodalae... din 28 aprilie 1755, la Mansi, voi. 
38, col. 611 A şi urm. Şi E. Skouvaras, judecind atacurile îm- 
potriva lui Chirii, acceptă faptul că „latino-catolidi şi uniţii 



120 



Părintele Gheorghe Metawnos 






Mimam un Botez 



121 



păstrarea practicii ţinute, cea a primirii lor prin 
zapis şi mirungere 312 . Stăruinţa lor de a fi păstra- 
tă cu orice chip liniştea existentă se vede din cele 
ce scriu împotriva cârtii unui oarecare Hristofor 
Etolianul - (E vorba despre „Condamnarea bote- 
zului prin stropire".) 

„Cărţulia - spun ei - a tulburat nu în mică mă- 
sură Biserica lui Hristos şi pe noi toţi, vrînd să 
creeze partide... şi sa provoace după puţin răs- 
coala poporului şi despărţire în turma ortodoc- 
şilor.. . Din care pricină, noi, fraţii arhierei aflaţi 
aici, în această împărăteasă a cetăţilor, stînd la 
sfat împreună cu aleşii boieri dregători ai aces- 
tei bine-credincioase Cetăţi... şi socotind că de 
la acest şarpe veninos vor apărea multe împre- 
jurări aducătoare de nenorocire pentru Biserică 
şi pentru neam, trebuie să vă facem cunoscut în- 
tr-un singur glas.. ., ca pe această cărticică.. . care 
pricinuieşte tulburare şi vătămare neaşteptată şi 
în care se vede că sînt dojeniţi aspru latinii şi, 

au văzut lucrul acesta ca pe o «tulburare a relaţiilor sociale 
liniştite» şi ca pe «o insultă adusă credinţei lor». Ambasado- 
rii regatelor Apusului s-au tulburat. «Ei au sesizat pe drept 
faptul că, răspîndindu-se şi întărindu-se lucrul acesta, le sînt 
vătămate în multe chipuri interesele în cadrul frontierelor 
imperiului otoman. Arunci au încercat să i se opună şi pe faţă 
şi în culise». L-au combătut pe Chirii «stîmindu-i în cele din 
urmă înadins pe otomani împotriva Iui», iar pe de altă parte, 
«au ameninţat că vor recurge la represalii economice şi vor 
lua contramâsuri de ordin religios împotriva numeroşilor 
greci din diaspara»", op. cit., p. 53. 
312 Mansi, voi. 38, col. 611A- 613A. 






din neştiinţă, sînt tălmăcite greşit vorbele Sfin- 
tei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi şi care alunecă 
pe nesimţite în blasfemiile de toţi cunoscute ale 
luterano-calvinilor... s-o socotiţi de-a dreptul 
aducătoare de pieire şi vrednică de aruncat şi de 
urît şi nelegiuită şi necanonicâ şi blasfemiatoare 
şi osîndită şi lepădată de Biserica lui Hristos şi 
oprita de a fi citită de credincioşii ortodocşi" 313 . 
Textele oficiale nu lasă să se vadă vreo încor- 
dare deosebită în relaţiile cu latinii, fapt pentru 
care această acţiune a Patriarhului a fost privită 
ca „un trăsnet căzut din senin". Ca urmare, argu- 
mentele adversarilor lui sînt în aceeaşi proporţie 
şi în primul rînd adecvate vremurilor şi circum- 
stanţiale, şi mai puţin teologice. Predomină în 
ele teama de a nu provoca tulburări din cauza 
ofensării apusenilor. Mitropoliţii nu vedeau nici 
un motiv pentru care să-şi înăsprească poziţia 
faţă de apuseni. Dimpotrivă, ei socoteau absolut 
necesară păstrarea păcii şi a liniştii în ceea ce-i 
priveşte. Exprirnîndu-şi astfel în unanimitate, 
împreună cu dregătorii şi cu notabilităţile, opo- 
ziţia faţă de acţiunea „nejustificată" a lui Chirii, 
ei se simt acoperiţi îndeajuns de hotărîrea sino- 
dului din 1484 susţinînd aşadar că „niciodată la- 
tinii (catolicii) nu au fost socotiţi de vreun sinod 
sau de Sfinţii Părinţi de la noi ca nebotezaţi şi ca 

313 Mansi, voi. 38, col. 615AB. Se pare că această carte a lui 
Hristofor Etolianul a circulat în manuscris înainte de tipări- 
rea ei, în anul 1756. 



122 



Părintele Gheorghe Metalunos 



MMjimscsam Soia 



123 



avînd nevoie să fie rebotezaţi" 314 , lucru, desigur, 
inexact, după cum am văzut mai sus. Aşa că se 
naşte întrebarea: ce 1-a îmboldit pe Chirii spre 
această acţiune? 

Realitatea este că el nu a fost motivat de vreo 
tensiune precedentă deosebită în relaţiile cu 
apusenii. Pur şi simplu Patriarhul exprima o altă 
tradiţie, adică aceea a Colivazilor şi a lui Icono- 
mu descrisă mai sus, şi, avînd ca singură motiva- 
ţie cererea spontană a catolicilor din Galata de a 
se întoarce în grup la Ortodoxie, el a procedat în 
primul rînd din motive teologice la luarea hotă- 
rîrii cunoscute. Dealtfel, cei care i-au pus lui Chi- 
rii întrebarea: „dacă să-i ungă cu Mir pe latinii 
catolici care se alătură Bisericii celei neprihănite 
a lui Hristos, sau să-i boteze pe ei ca pe unii care 
au lepădat cu totul Botezul Domnului..." 315 au 
fost preoţii din Galata. Aceasta adevereşte faptul 
că îndoiala faţă de validitatea „botezului" catolic 
era larg răspîndită, în ciuda spuselor de mai sus 
ale mitropoliţilor. Chirii nu a făcut decît să le per- 
mită preoţilor „să-i boteze pe catolicii veniţi (la 
Ortodoxie). . . ca pe unii care erau nebotezaţi" 316 . 
Faptul acesta este în primul rînd o dovadă limpe- 
de că hotărîrea de la 1484 nu a fost niciodată uni- 
versal acceptată, după cum susţineau şi scriitorii 
de care ne-am ocupat mai sus. Iar implicarea lui 



m Mansi, voi. 38, col. 613CD. 
315 E. Skouvaras, op, cit., p. 52. 
31 * Ibidem. 






Evstratie Argentis în acest caz este cea mai mare 
dovadă că acţiunea lui Chirii nu poate fi înţelea- 
să în afara premiselor teologico-dogmatice, dat 
fiind că înşişi mirropoliţii care se opuneau erau 
„vehemenţi anticatolici" 317 , ei preferind însă să 
sprijine atitudinea moderată de dragul păcii. 

Cu siguranţă că niciodată n-au lipsit motivele 
care făceau ca pericolul catolic să se facă simţit, 
iar încordarea în relaţiile dintre catolici şi orto- 
docşi să apară mereu. In epoca Patriarhului Chi- 
rii al V-lea Roma era cunoscută pentru încercă- 
rile ei de distrugere a Ortodoxiei prin moduri 
şi mijloace ocolite. Foarte simplu, ea răspîndea 
ideea unanimităţii în ceea ce priveşte dogmele 
a catolicismului cu Biserica Ortodoxă, atrăgîn- 
du-i astfel mai lesne pe ortodocşi. Iar aceasta 
este încă o dovadă că premisele teologice ale lui 
Chirii sînt ortodoxe şi patristice, în contrast cu 
arhiereii care i se opuneau şi care nu sesizau de- 
loc nevoia apărării turmei ortodoxe prin arăta- 
rea deosebirilor esenţiale, dintre care una era cea 
observată în Sfîntul Botez 318 . 






317 E. Skouvaras, op. cit,, p. 53. 

318 y ez j p Vafeidou, trp. cit., p. 59. Faptul că Chirii, prin 
arătarea deosebirii de la Botez, avea drept ţintă apărarea tur- 
mei ortodoxe de prozelitism îl consemnează în mod repetat 
ţi istoricul epocii lui Chirii, Serghie Makraios, op. cit., p. 214 
şi urm. Mai precis, el scrie că Chitii „vorbea de pe tron împo- 
triva inovaţiei lor şi permitea celor ce vor să condamne noile 
născociri potrivnice dreptei credinţe ale catolicilor şi păreri- 
le lor ciudate să vorbească şi să scrie fără frică, socotind pe 
drept prietenia prefăcută mai vătămătoare decît duşmănia 



124 



Pabintile Gheoughe Metawnos 



Credem că din studiile pe care le-am ales şi ana- 
lizat mai sus se dovedeşte suficient realismul gîn- 
dirii acestor teologi. Ei nu neagă faptul că a existat 
întotdeauna între ortodocşi o opoziţie de vederi 
privitoare la atitudinea faţa de apuseni. însă ei ac- 
ceptă totodată existenţa unei părţi semnificative 
a ortodocşilor - fapt care se dovedeşte a fi adevă- 
rat - care-i consideră pe catolici eretici, tainele lor 
inexistente şi (re)botezarea lor cu totul firească 319 . 
Folosirea şi de către reprezentanţi ai acestei părţi a 
iconomiei se datora faptului că botezarea prin stro- 
pire nu se înstăpînise în întreg Apusul 320 . Dar oda- 

pe faţă. Căci cît rău n-au făcut ei, fie mic sau mare, prin plăs- 
muita prietenie şi prefăcutul lor creştinism?" 

3,9 Ceva asemănător acceptă şi Runciman, op. cit., p. 615 
şi urm. 

320 ti acest punct trebuie să ne întoarcem la expunerea lui 
Serghie Makraios (vezi mai sus, nota 240) în care el continuă 
spunînd: „... fiindcă ei păzeau Botezul cel vechi şi de Dum- 
nezeu predat; şi chiar dacă prin unele locuri se savîrşea una 
ca aceasta, adică turnare ori stropire, care mai tîrziu a predo- 
minat, nu era ceva comun şi nici cunoscut peste tot. De fapt, 
s-a spus că acolo unde se savîrşea aşa ceva era o greşeală par- 
ticulară, nu o vină a Bisericii în întregul ei. Dar pentru că prin 
secolul al 18-lea al istoriei bisericeşti stropirea cea în chip rău 
introdusă s-a răspîndit şi a covîrsit în Apus, iar Botezul cel de 
Dumnezeu predat a fost mai mult neglijat, sau a fost schimbat 
în turnări şi stropiri, pe cei astfel stropiţi Biserica {prin Chirii, 
n s\.) i-a declarat nebotezaţi ca unii care nu au primit Botezul cel 
de Dumnezeu predat, mdernnînd a-i boteza pe cei ce se întorc 
dintre ei. însă ea nu alcătuise încă privitor la aceasta o hotărîre 
de necălcat, nădăjduind în întoarcerea şi îndreptarea celor din 
Apus şi în curăţirea lor de această rînduială (de botezare) gre- 
şită şi nepotrivită ... de aceea este necesar a-i boteza pe cei care 
vin la Biserica Ortodoxă, pe unii ca fiind nebotezaţi, iar pe alţii 



II 



MteiimscwBam 



125 



tă cu impunerea în lumea romano-catolică a stro- 
pirii, prin conriliul de la Trident, a dispărut şi cea 
mai mică ezitare. Acestei părţi îi aparţinea şi Patri- 
arhul Chirii al V-lea, ca dealtfel şi scriitorii noştri. 
Este acea parte, care fiinţează şi astăzi, şi care vede 
deosebirile Catolicismului faţă de Ortodoxie în 
adevărata lor dimensiune, adică nu ca simple dife- 
renţieri ritualice ori administrative, ci ca nişte sem- 
ne de demarcaţie care arată alterarea profundă pe 
care adevărul creştin a suferit-o în Apusul papal. 

3. Poziţia Rusiei 

Constantin Iconomu s-a văzut nevoit să expli- 
ce, în acelaşi timp, şi diferenţa de atitudine faţă de 
botezul apusenilor care exista în vremea lui între 
Biserica Rusiei şi Patriarhia Ecumenică. Răspunsul 

ca fiind puşi sub semnul îndoielii din pricina confuziei privi- 
toare la rînduială botezului. Aceasta este aşadar epoca din care 
Biserica Răsăriteană a început a-şi ridica glasul împotriva Bise- 
ricii Apusene (secolul al 18-lea), acuzînd-o că a lepădat Botezul 
Domnului. . . iar pe cei stropiţi ori asupra cărora s-a turnat apă 
(potrivit noului ritual) i-a declarat nebotezaţi, permiţmd preoţi- 
lor sa-i boteze pe cei care vin la Biserică. . . " (op. cit, pp. 408-409). 
Deci S. Makraios, interpretirid cauza şi motivele care au stat la 
baza hotărîrii Patriarhului Chirii, acceptă faptul că în vremea lui 
a fost luată „pentru prima oară" o hotărîre oficială privitoare Ia 
(re)botezarea apusenilor. Este un fapt adevărat. însă important 
aia este aceea că el descrie lucrurile exact aşa cum o fac şi teo- 
logii de care ne ocupăm, şi mai ales C. Iconomu, care cunoştea 
textul lui Makraios. Makraios nu condamnă deloc hotărîrea lui 
Chirii, ci este interesat să arate, ca istoric, de ce Răsăritul a fost 
nevoit să ia o asemenea hotărîre şi cînd a avut Ioc lucrul acesta. 



126 



PĂRINTELE GHEORGHE MeTALLINOS 



MĂRwmsaittBoitt 



127 



lui este acela că Biserica Rusiei nu trece cu vede- 
rea acrivia Sfintelor Canoane, în ciuda hotărîrii din 
anul 1667. Cu toate că cei din Rusia aplică icono- 
mia, ei „nu declară război neînduplecat Botezului 
celui desăvîrşit al Bisericii, şi nu-i leapădă pe cei 
care-1 cer" 321 . Dealtminteri cauheţii ruşi ai apuse- 
nilor întorşi la Ortodoxie „îi învaţă mai întîi pe cei 
ce vin îndeosebi această acrivie a Botezului apos- 
tolic, şi pe urmă primirea cea prin pogorămînt?' 322 . 
Astfel, această deosebire între Biserici nu anulează 
unitatea Ortodoxiei, întrucît celelalte Patriarhii îi 
primesc „ca fii legitimi pe cei aduşi la credinţa de- 
săvîrşită prin pogorămîntîn Rusia" 323 . 

Desigur că, în corespondenţa personală pe care 
Iconomu o întreţinea cu persoane care trăiesc în 
Rusia - el avînd cu Biserica din Rusia nu doar legă- 
turi morale, ci şi lumeşti 324 - el nu putea condamna 
fără ocolişuri practica prevalentă acolo, cu toate că 
nu încetează să se aşeze de partea hotărîrii Patri- 
arhului Chirii al V-lea (1755). însă nu neglijează 
s-o critice indirect, scriind de-a dreptul: „Cinstesc 
şi respect Biserica Rusiei ca pe o mireasă neprihă- 
nită a lui Hristos şi nedespărţită de Mirele ei şi, în 
plus, ca pe o binefăcătoare a mea personală, prin 
care multe şi mari şi minunate lucruri a făcut şi va 
face Domnul, ca una care urmează fără înşelare şi 
cu încredinţare regula dreptei credinţe. De aceea 

321 Iconomu, Scrieri, p. 513. Vezi şi p, 486 şi urm. 

322 Ibidem. 

923 Iconomu, Scrieri, p. 514. 

324 Primea din Eusia o pensie viageră. 



nu mă îndoiesc că în duhul discemămîntului a şi 
ales regula cea veche, potrivit căreia primeşte bo- 
tezul altor Biserici (sic), ungîndu-i doar cu Mir pe 
cei care vin şi care renunţă prin zapis la credinţe- 
le lor strămoşeşti şi mărturisesc cele ale credinţei 
ortodoxe" 325 . In continuare, vorbind despre „felul 
în care cugetă Bisericile Ortodoxe din afara Rusiei" 
şi susţinînd nevoia aplicării acriviei în cazul cato- 
licilor, el pune întrebarea: „Ce trebuie să facem cu 
privire la stropire?... cum îi vom primi pe cei nebo- 
tezaţi deloc?" 326 . Iar în alt loc, adresîndu-se Iui Al. 
Sturza, destinatarul scrisorii, el recomandă pe faţă 
„slujitorilor şi preoţilor Bisericii" din părţile Rusiei 
să săvîrşească contrariul, adică să aplice acrivia! 327 

325 Iconomu, Scrieri, p. 486-7. 

326 Iconomu, Scrieri, p. 489. 

327 Iconomu, Scrieri, p. 480 şi urm. Iconomu susţine că, 
dacă un „Sinod Ecumenic" socoteşte necesară aplicarea 
iconomiei, „negreşit Biserica lui Hristos va face ceea ce so- 
coteşte drept" . Şi continuă: „Iar slujitorii şi preoţii Bisericii 
în parte... grăind cele potrivite cu învăţătura cea sănătoa- 
să.., nu vor osîndi tradiţiile cele mai sfinte ale Părinţilor 
de dragul împăcării celor despărţite, torcând la un loc inul 
cu lîna şi acceptînd cele zadarnic puse înainte de cei de 
altă credinţă spre apărarea şi îndreptăţirea nelegiuitelor 
inovaţii ce-au îndrăznit a aduce... Iar pe cei dintre eretici 
care vor să vină la Ortodoxie, de vor cere din vreo pri- 
cină pogorămînt şi iconomie privitor Ia Botez, lucrătorul 
lui Dumnezeu cel încercat şi care nu se ruşinează îi va în- 
văţa drept şi curat cuvîntul adevărului, arunci cînd îi ca- 
tehizează, instxuindu-i cu blîndeţe şi amintindu-le că nu 
înfumurarea este cea care legiuieşte cele dumnezeieşti şi 
încuviinţează a dezlega (pe cineva să vină) spre îndrepta- 
rea (cea prin botez)". 



EPILOG 



Privind în ansamblu cele spuse mai înain- 
te, este nevoie să subliniem că scriitorii aceştia, 
pornind de la premisele eclesiologice şi canoni- 
ce particulare pe care le-am examinat la început 
şi pastrîndu-se credincioşi principiului aşezat 
de Sfîntul Ciprian şi de Sfîntul Vasile cel Mare, 
se pronunţă pentru aplicarea acriviei în cazul 
primirii diverşilor eretici, adică pentru (re)bote- 
zarea lor. Desigur că ei nu resping posibilitatea 
folosirii iconomiei 328 . însă, în duhul Sinodului al 
II-lea Ecumenic (şi al celui Quinisext), iconomia 
se aplică, potrivit lui Iconomu, „în cazul în care 
aceasta nu vatămă Biserica în cele esenţiale" 329 , 
adică atunci cînd este împlinită condiţia irevo- 
cabilă pusă de aceste două Sinoade Ecumenice, 



32S Vezi Pidalionul pp. 53; 56-57. Iconomu, Scrieri, p. 511. 
De asemenea, Neofit (Compendiu, p. 147-11), sprijinin- 
du-se pe canonul 102 al Sinodului Quinisext, face însem- 
narea: „Căci trebuie ca noi să le cunoaştem pe amîndouă, 
şi pe cele ale acriviei, şi pe cele ale obiceiului (tradiţiei), 
şi să urmăm faţă de cei care nu primesc cele mai de vîrf, 
adică aaivia, tipul cel predanisit, care este obiceiul. Iar 
obiceiul şi acrivia trebuie folosite în chip proporţional nu 
numai pentru cei ce se pocăiesc, ci, aşa cum s-a arătat, şi 
pentru cei ce se întorc de la erezie". 

3M Iconomu, Scrieri, p, 515. 



Mărturisesc un Botez 



129 



aceea a săvîrşirii Tainei Botezului în forma ei 
apostolică. Folosirea iconomiei, ca una care are 
un caracter vremelnic şi local, nu desfiinţează 
acrivia care constituie ordinea canonică a Bise- 
ricii. De aceea, „avînd în vedere mîntuirea oa- 
menilor, Biserica cea Una, Sfihtă, Sobornicească 
şi Apostolească a Ortodocşilor ţine arît acrivia 
dumnezeieştilor canoane, dar şi recurge din mo- 
tive misionare la iconomie în anumite vremuri 
şi locuri pentru a-i aduce la sine pe cei bolnavi 
în credinţă şi a-i tămădui pe cei căzuţi în nevoi 
şi greutăţi, pentru a scăpa de năvălirile celor ce 
războiesc Ortodoxia, pînă ce va restabili din nou 
acrivia" 330 . 

Urmînd celor de părere contrară, care-i înca- 
drau pe eterodocşii mai noi (pe catolici) în rîndul 
acelor eretici, care potrivit canonului 7 al Sino- 
dului al II-lea erau primiţi fără a fi (re)botezaţi, 
scriitorii noştri aplică şi ei acelaşi canon asupra 
aceloraşi eretici pentru a ajunge însă la concluzia 
contrară, adică la respingerea aplicării iconomi- 
ei în cazul lor. Aceasta pentru că „stropirea" lor 
nu poate fi deloc considerată botez. Şchiopătînd 
în felul acesta privitor la modul săvîrşirii Tainei, 
ei se încadrează la regula din canon care restric- 
ţionează iconomia: „într-o singură afundare". 

^Iconomu, Scrieri, p. 511. La fel spune şi Sf. Nicodim: 
„Aşa încît, vremea iconomiei rrecînd, acrivia şi canoanele 
apostolice trebuie să-şi reia locul", Pidalionul, p. 57. 



130 



Părintele GheorgheMetauinos 



M/iHwmfScmBoTii 



131 



Această părere o întăresc ei cu argumente cano- 
nice, istorice şi dogmatice. 

După socotinţele noastre, poziţia aceasta a lor 
faţă de apuseni nu poate fi considerată un pro- 
dus al vreunei prejudecăţi ori lipse de îngăduin- 
ţă 331 , ci rezultatul cugetării lor ortodoxe curate şi 
a devotamentului lor faţă de credinţa şi tradiţia 
Bisericii lor. Cunoscînd înclinaţia către inovaţie a 
Apusului 332 şi alterarea tradiţiei bisericeşti reali- 
zată odată cu trecerea timpului în părţile acelea, 
ei se tem că orice concesie poate conduce la înşe- 
lări mai mari nu doar Apusul, dar şi Răsăritul în- 
suşi 333 . Aplicarea acriviei, îndreptăţită canonic, 
ocroteşte Ortodoxia de orice fel de alunecare 334 . 

331 Sfîntul Nicodim face observaţia semnificativă: „Cre- 
dinţele rău-credincioase si obiceiurile nelegiuite ale catolici- 
lor si ale altor eretici trebuie să le urîm şi să ne întoarcem 
fata de la ele; iar dacă se găseşte la ei ceva drept şi adeverit 
de Canoanele Sfintelor Sinoade, pe acel lucru nu trebuie să4 
urîm". Eartodromio, Veneţia, 1836, p. 584, nota. Vezi şi mo- 
nahul Teodit Dionisiatul, Sfîntul Nicodim Aghiontul, Atena, 
1959, pp. 190-202 şi 287. 

» z Iconomu, Scrieri, pp. 481, 484-5, 
333 „Iar dacă primirea prin pogorămînt a celor de altă cre- 
dinţă va fi hotărîtă la modul general, atunci Botezul autentic 
este în pericol de a fi abandonat de ortodocşii înşişi (nemai- 
rămînînd nimeni, din nefericire, care să-1 apere}"! Iconomu, 
Scrieri, p. 514. Există chiar mărturii că în SUA stropirea cato- 
lică este folosită la ortodocşi în locul Botezului canonic! Vezi 
Chrysostomos Stratman, Botezul ortodox şi iconomia, Atena, 
1954, p. 60, ed. Chicago, p. 29. 

134 „Iconomia îşi are şi ea limitele ei şi măsura lucrurilor, 
şi timpurile ei, păstrînd fără încetare Biserica netulburată şi 
nebîntuită de răzvrătiri şi întreagă. Pentru ca nu cumva, prin 
prea multa folosire a iconomiei, să calce legea şi să înfăţişeze 






Scriitorii noştri par a fi absolut convinşi că în fe- 
lul acesta chestiunea se rezolvă în mod decisiv. 

Există însă şi diferenţa de practică bisericeas- 
că pe care n-o pot trece cu vederea. Intenţia lor 
este aceea de a conduce Biserica la aplicarea 
faţă de apuseni a acriviei. Aceasta înseamnă că 
ei doreau adoptarea unui mod unitar de acţiu- 
ne prin realizarea unei înţelegeri între Bisericile 
Ortodoxe locale şi înlăturarea neorînduielii care 
se observă. Atît aceşti teologi, cît şi adversarii 
lor erau în favoarea unei înţelegeri panortodo- 
xe asupra acestei probleme. Este cunoscut că 
şi după moartea acestor teologi s-a socotit a fi 
imperativă necesitatea unei hotărîri sinodale pa- 
nortodoxe asupra acestei chestiuni 335 . Patriarhia 
Ecumenică şi-a exprimat încă din 1875 dorinţa 
„de a se putea întruni la un loc Bisericile Ortodo- 
xe locale pentru a se face dorita înţelegere oficia- 
lă privitoare la chestiunea aceasta" 336 . De atunci 

pogorămintele şi îngăduirile vremelnice ca regulă şi ca fiind 
deopotrivă cu acrivia legilor dumnezeieşti de la care a făcut 
pogorămînt". Iconomu, Scrieri, p. 433. 

335 Deja din 9 august 1755 Efrem Atenianul, viitor Patriarh 
al Ierusalimului, scria referitor la cele întîmplate sub Chirii al 
V-lea: „Şi pentru că lucrurile acestea au dus Biserica Ia mare 
schismă, este nevoie de un sinod a toată Ortodoxia spre a ho- 
tărî asupra acestora în adevăr, cu rugăciuni şi chemarea lui 
Dumnezeu" {Mansi 38:631C; cf. 633B). 

336 Vezi Ioannis Karmiris, Monumentele Dogmatice, II, 
p. 978. Este grăitor faptul că din această epocă studenţi- 
lor Facultăţii de Teologie de la Halki li se cerea alcătuirea 
de „teze" ştiinţifice (şi „disertaţii") pe tema „botezului" 
ne-ortodocşilor. Avem astfel: (în greceşte) lucrarea lui Ni- 



132 



PAriutH-eGheorgheMetauinos 



încoace o serie de alţi distinşi scriitori teologi au 
susţinut necesitatea unei reglementări sinodale 
a problemei 337 . 

Dintre teologii pe care-i analizăm aici, pre- 
ocupaţi de ideea rezolvării chestiunii pentru 
întreaga Ortodoxie sînt Neofit şi Iconomu. Cel 
dintîi atinge în treacăt chestiunea prin răspun- 
sul la obiecţia ridicată atunci cum că: „nu trebu- 
ie să respingem stropirea acestora (a catolicilor) 
înainte de întrunirea unui sinod". Răspunsul pe 
care-1 dă îl alcătuieşte din cuvintele Sf. Atanasie 
cel Mare despre arieni, anume că: „mai vrednică 
de crezare decît toţi {şi decît toate Sinoadele) este 
Sfînta Scriptură, şi ea cere ca toţi cei care cred 

kiforos Zervos din 1376, „Despre aceea că Botezul valid 
şi ortodox este cel săvîrşit în trei afundări şi în tot atîtea 
ridicări din apă"; în 1878, Anastasios Hatzipanayiotou, 
„Care este Botezul valid?"; în 1887, Amvrosios Galanakis, 
„Despre aceea că stropirea este o inovaţie"; în 1913, De- 
metrios Karayiannidis, „Validitatea botezului ereticilor"; 
în 1917, George Garophalidis, „Validitatea botezului ere- 
tic" (publicată); în 1922, Gherasimos Kalokairinos, „Ce dă 
validitate Botezului?"; în 1937, Ioakeim Loukas, „Validi- 
tatea botezului ereticilor"; în 1947, Demetrios Demetria- 
dis, „Locul botezului catolicilor şi protestanţilor care vin 
la Ortodoxie". (Vezi V. Th. Stavridis, 'H Iscă QeoAoYLKrj 
ExoArj Tfjţ XdAia|c. (Facultatea de Teologie de la Halki), 
voi. I (1844-1923), Atena, 1970, şi voi II (1923 pînă astăzi), 
Atena, 1968). Un studiu comparativ al acestor lucrări ar 
dezvălui evoluţia poziţiei Patriarhiei Ecumenice şi a teolo- 
giei ei faţă de ne-ortodocşi. 

337 Vezi Hr. Andrautsos, Dogmatica, op, cir., p. 308. A ace- 
luiaşi, Simbolica, op. cit., p. 306. Ioannis Karmiris, Monumen- 
tele Dogmatice, II, p. 975. 






MknmtscwtBoiEZ 



133 






în Hristos să fie afundaţi, iar nu stropiţi. Şi dacă 
este nevoie de un Sinod pentru aceasta, zice el 
(Sf. Atanasie), avem scrierile Părinţilor". „Şi în- 
tr-adevăr, ei n-au neglijat această chestiune, ci au 
scris despre aceasta atît de bine, încît cei care ci- 
tesc în adevăr hotărîrile acelora îşi pot reaminti 
prin ele adevărul vestit în dumnezeieştile Scrip- 
turi, Prin urmare, cînd lucrurile sînt clare nu este 
nevoie să se întrunească sinod pentru chestiuni- 
le apărute" 338 . Aşadar, potrivit lor, nu este nevo- 
ie de nici un sinod, sinod care nici nu ar putea 
să răstoarne hotărîrea deja cunoscută a Bisericii. 

Discuţia despre rezolvarea prin sinod a pro- 
blemei s-a făcut auzită în mod repetat în cursul 
disputelor secolului al XVIlI-lea, în timpul Pa- 
triarhului Chirii al V-Iea. în epoca lui Iconomu 
nevoia aceasta era socotită de maximă urgenţă, 
ea fiind susţinută în principal de adepţii aplicării 
iconomiei, fiindcă pentru cei ce gîndeau contra- 
riul - între care şi teologii noştri - chestiunea era 
deja rezolvată din punct de vedere bisericesc. 

în acest duh scrie Iconomu următoarele: 
„Chiar şi atunci cînd, la chemarea dumnezeiască 
şi în numele lui Hristos se va întruni spre uni- 
rea Bisericilor un astfel de Sinod Ecumenic, el 
trebuie să legiuiască şi să orînduiască în Duhul 
Sfînt toate cele ce duc la legătura dumnezeieştii 
dragoste şi a păcii (ca un fum dispărînd îngîm- 

338 Neofit, Compendiu, p. 145. Sf. Atanasie cel Mare, Episto- 
lă despre Sinoadele care s-auficut... 6, 1. PG 26:689AB. 



134 



Părintele Gheorghe Metalunos 



fata născocire) 339 , iar privitor la canoanele cele 
despre dogmele dumnezeieşti şi despre Taine şi 
întreaga rînduială bisericească legiuite de Apos- 
toli şi de Sfinţii noştri Părinţi luminaţi de unul 
şi acelaşi Duh în Sinoadele cele de Dumnezeu 
insuflate . . . deloc să nu poruncească acest Sinod 
Ecumenic ceva vrăjmăşesc (Doamne fereşte!) şi 
împotrivitor" 340 . Fiindcă nu este cu putinţă ca 
el (Sinodul) să „legiuiască aceea că stropirile şi 
turnările pot împlini acelaşi lucru ca unul şi sin- 
gurul Botez adevărat" 341 . Aceasta ne permite să 
tragem concluzia că Iconomu (ca şi alţi părinţi 
Colivazi) nu exclude folosirea iconomiei în cazul 
în care romano-catolicismul revine la modul ca- 
nonic de săvîrşire a botezului (înţelegînd aceasta 
cum grano sa/îs 342 ). Lucrul acesta însă trebuie ho- 
tărît de toată Ortodoxia. 

Acest înţeles îl au şi cuvintele foarte semni- 
ficative ale lui Iconomu, care urmează: „Daca 
sinodul - scrie el - socoteşte că este nevoie ca 
în anumite locuri - precum într-o ţară mare în 
care trăiesc neamuri eretice numeroase şi felu- 
rite - Biserica, de dragul iconomiei evanghelice, 
să consimtă pentru scurtă vreme la lucruri care 



339 Este o aluzie limpede împotriva botezării prin stropire 
a catolicilor. 

340 Iconomu, Scrieri, p. 480. 
m Ibidem. 

342 A înţelege afirmaţia cu un grad de rezervă, cu scepti- 
cism. Expresie latină înrîlnită la Plinius cel Bătrîn (Naturalei 
Histonae). 



MĂnrmisscuxBom 



135 



nu trebuie făcute (după cum spunea odinioară 
Evloghie), ea poate folosi la vremea potrivită 
un oarecare pogorămînt faţă de cei care vin la 
ea dintre eretici, atunci cînd unii dintre ei doresc 
cu sinceritate să intre în viaţă, însă îşi pierd rîv- 
na spre aceasta din pricina acriviei canonului. în 
orice caz, Biserica lui Hristos va face ceea ce so- 
coteşte mai bine, căci Mirele ei rămîne cu ea în 
chip nedespărţit pînă la sfîrşitul lumii. El fiind 
Cel care păstrează în ea fără prihană şi nestricată 
acrivia dumnezeieştilor dogme şi Taine, şi care 
o luminează şi o îndrumă pe ea spre folosirea 
iconomiei la vremea şi locul potrivit faţă de cei 
ce vin la ea dinafară" 343 . Desigur că această ac- 
ceptare prin iconomie a botezului catolic nu ar 
însemna deloc validitatea Iui „în sine", ci doar în 
virtutea întoarcerii romano-catolicului Ia Orto- 
doxie. E de prisos să mai spunem că, după cum 
s-a arătat mai sus, încăpăţînarea cu care catolicii 
stăruie să rămînă în inovaţiile lor face problema- 
tică orice folosire a iconomiei. 

Credem că următoarea mărturisire a lui Ico- 
nomu exprimă în chip absolut duhul părinţilor 
Colivazi, msumînd în acelaşi timp şi învăţătura 
acestora: „Noi... rugîndu-ne zi şi noapte pentru 
unirea Bisericilor, acceptăm şi cinstim orice folo- 
sire a iconomiei, cînd aceasta nu vatămă în cele 
esenţiale Biserica, maica noastră cea una. Avem 
totodată în vedere mîntuirea fiilor ei ortodocşi, 



343 Iconomu, Scrieri, p. 480. 



136 



Părintele Gheorghe Metalumds 



mergînd pe urmele fericiţilor noştri Părinţi şi 
Dascăli ai Bisericii" 344 . 

în ultimă analiză, disputa teologică descrisă 
mai sus, pe care omul de astăzi o poate lesne ca- 
racteriza ca fiind zadarnică, sau chiar excesiv de 
scolastică, nu constituie nimic altceva decît lupta 
pentru păstrarea continuităţii Tradiţiei şi pentru 
respingerea spiritului modernist apusean prin 
mijloacele particulare ale unei epoci anume. 

Faptul că tradiţia pe care o reprezentau Pă- 
rinţii Colivazi şi Constantin Iconomu constitu- 
ia practica dominantă în Biserica Greciei reiese 
dintr-un studiu publicat în anul 1869, vreme în 
care spiritul apusean începuse să pătrundă mai 
intens în Ortodoxia răsăriteană şi să se întreva- 
dă zorile ecumenismului. Studiul, editat la Er- 
moupolis, poartă titlul: „Disertaţie epistolară 
despre Botez sau dovedirea faptului că Biserica 
Ortodoxă Răsăriteană, botezîndu-i pe cei care 
vin la ea din alte biserici, de fapt nu-i rebotează, 
ci-i botează, nebotezaţi fiind ei" şi-1 are ca autor 
pe profesorul şi doctorul în Teologie D. Marinos. 
Insula Syros şi capitala acesteia, Ermoupolis, era 
un centru al prozelitismului protestant, avînd şi 
o comunitate catolică puternică. împotriva învă- 
ţăturilor acestora se îndreaptă vrednicul de po- 
menire profesor. 

Deşi e dovedit că relaţiile ecumeniste slăbesc 
credincioşia faţă de tradiţia patristică, Biserica 



I 



MMmmcscuiiBoiH 



137 



ÎM Iconomu, Scrieri, p. 515. 






Greciei nu s-a îndepărtat de la practica consfin- 
ţită, cel puţin la nivelul de jos. In 1932 însă, sub 
păstoria arhiepiscopului Hrisoştom I Papadopo- 
ulos, pentru a înlesni politica ecumenistă, Biseri- 
ca Greciei n-a mai ţinut seama de Hotarîrea de la 
1755 şi a introdus în Molitfelnic „Slujba pentru 
cel ce se întoarce la Ortodoxie de la Biserica Ca- 
tolică" readucînd în uz practica de la 1484, aceea 
a primirii prin zapis de lepădare şi prin mirun- 
gere a catolicilor care se întorc. Dar şi în acest caz 
Biserica Greciei - în acord cu eclesiologia ei - nu 
a considerat botezul ereticilor ca valid „în sine", 
întrucît Taine sfinţitoare şi rnîntuitoare nu există 
în afara Trupului lui Hristos - Biserica cea una şi 
adevărată. 

Aşadar, ceea ce s-ar putea spune ca şi conclu- 
zie finală este faptul că, pe temelia învăţăturii Si- 
noadelor Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi pe care 
scriitorii noştri o expun deosebit de limpede şi 
de deplin, iconomia poate fi aplicată în cazul în- 
toarcerii la (^intrării în) Ortodoxie a catolicilor şi 
a creştinilor apuseni în general doar în situaţia 
în care o anume Confesiune creştină săvîrşeşte 
botezul prin întreită afundare şi ridicare din apă, 
potrivit formei lui apostolice şi patristice. Cînd, 
însă, acest lucru nu se petrece, ci, dimpotrivă, 
în ciuda cunoaşterii adevărului, este urmată cu 
rea-credinţă inovaţia stropirii ori cea a turnării 
(vezi decizia respectivă a Conciliului Vatican 
II), aplicarea acriviei se impune ca obligatorie. 



138 



Părintele Gheorghe Metallinos 



îndeosebi în epoca noastră în care toate se re- 
Iativizează - lumea bisericească nefăcînd deloc 
excepţie - stârnirea în Tradiţia Părinţilor consti- 
tuie cea mai substanţială împotrivire la declinul 
general, chiar dacă o astfel de atitudine este con- 
siderată batjocoritor ca „fanatică" şi „lipsită de 
dragoste". 



I 



ADDENDA 






. 






I. Sfinte Canoane privitoare la Botez 



1 . Canoane ale Sfinţilor Apostoli (după cum 
au fost păstrate in scrierile lui Clement) 



Canonul 46 

Poruncim să se caterisească episcopul sau 
presbiterul care a primit botezul ori jertfa (eu- 
haristia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire are 
Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul 
cu necredincosul? (II Corinteni 6,15). 

Canonul 47 

Episcopul sau presbiterul care va boteza din 
nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă 
nu va boteza pe cel spurcat de către eretici, să se 
caterisească, ca unul care ia în rîs crucea şi moar- 
tea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi 
de preoţii mincinoşi. 

Canonul 50 

Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvîrşi 
cele trei afundări ale unei singure Taine (a Bote- 
zului), ci numai o afundare, aceea care se dă în- 



142 



PARINIEE (ÎHEORGHE MOALLIN05 



tru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru 
că n-a zis Domnul: întru moartea mea botezaţi, 
ci: "Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîn- 
du-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului 
Duh". 

Canonul 68 

Dacă vreun episcop sau preot sau diacon va 
primi a doua hirotonie de la cineva, să se cate- 
risească şi el şi cel ce 1-a hirotonit, afară numai 
dacă va dovedi că are hirotonia (întîia) de la 
eretici. Căci cei care de unii ca aceştia sînt bote- 
zaţi sau hirotoniţi nu pot fi nici credincioşi, nici 
clerici. 



2. Canoane ale Sinoadelor Ecumenice 
Sinodul I (anul 325) 

Canonul 8 

în privinţa celor ce s-au numit pe sine cînd- 
va Catari (curaţi), iar acum vin (se întorc) la So- 
borniceasca şi Apostoleasca Biserică, i s-a părut 
sfîntului şi marelui Sinod, ca punîndu-şi mîinile 
asupra lor, să rămînă astfel în cler. Dar înainte de 
toate se cuvine ca ei să mărturisească în scris că 
vor primi (se vor învoi) şi vor urma dogmelor Bi- 
sericii Soborniceşti şi Apostoleşti, anume că vor 
avea comuniune (împărtăşire) şi cu cei însoţiţi 
prin a doua nuntă, şi cu cei care au căzut în vre- 



fAÂmmiacmBow 



143 



mea prigoanei (persecuţiei), cu privire la care s-a 
rînduit timpul (de pocăinţă) şi s-a hotărît sorocul 
(termenul de iertare), - aşa încît aceştia (catarii) 
să urmeze întru toate dogmele Bisericii Sobor- 
niceşti. Prin urmare, aceştia toţi, fie (că sînt) în 
sate, fie (că sînt) în oraşe, numai singuri cei care 
s-ar găsi hirotoniţi, (adică) cei ce se găsesc în cler, 
să rămînă în acelaşi chip (în acelaşi cin, în ace- 
eaşi stare). 

Iar dacă acolo unde este (există) episcop sau 
presbiter al Bisericii Soborniceşti, se reîntorc 
(revin) oarecari (dintre clericii catari), este înve- 
derat că episcopul Bisericii va avea vrednicia de 
episcop, iar acela ce se numeşte episcop la aşa 
zişii Catari, va avea vrednicia de presbiter; afa- 
ră numai dacă nu cumva i s-ar părea episcopu- 
lui (potrivit) a-1 împărtăşi pe acesta de cinstea 
numelui. Iar dacă lui nu i-ar plăcea acest lucru 
(atunci), să i se găsească un loc, fie de horepi- 
scop, fie de presbiter, pentru cel ce se socoteşte 
negreşit a fi în cler. Ca să nu fie doi episcopi în- 
tr-o cetate. 



Canonul 79 

In privinţa ereticilor pavlichierd care au aler- 
gat (s-au întors) mai pe urmă la Soborniceasca 
Biserică, se aşază rînduiala ca ei să fie neapărat 
botezaţi din nou. Iar daca unii în timpul trecut 
s-au numărat în cler (au făcut parte din cler) şi 
daca se arată neîntinaţi şi neprihăniţi, după ce 



144 



Pâmmele Gheorghe Metall nos 



vor fi botezaţi din nou să se hirotonească de către 
episcopul Bisericii Soborniceşti. Dacă însă cerce- 
tarea i-ar găsi pe ei nepotriviţi (nevrednici), se 
cuvine a-i caterisi pe ei. Aşijderea şi în privinţa 
diaconiţelor şi îndeobşte pentru toţi cei număraţi 
(socotiţi) în cler, să se păzească aceeaşi rînduială 
(procedură). Am pomenit însă şi pe diaconiţele 
numărate (socotite) în cin (în cler), fiindcă nici o 
hirotesie oarecare nu au, negreşit între mireni să 
se numere ele. 

Sinodul alll-lea, anul 381. 



Canonul 7 

Pe aceia dintre eretici care se adaugă (revin) 
la Ortodoxie şi la partea celor ce se mîntuiesc, îi 
primim după rînduială mai jos arătată şi după 
obicei. Pe arieni şi pe macedonieni şi pe sabati- 
nieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stîn- 
gaci, apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), 
adică pe miercuraşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti 
îi primim dacă dau zapis (scrisori de mărturisi- 
re de credinţă) şi dacă dau anatemei toată ere- 
zia care nu cugetă (învaţă) cum cugetă (învaţă) 
Sfînta lui Dumnezeu Biserică Sobornicească şi 
Apostolească şi pecetluindu-i, adică ungîndu-i 
mai întîi cu Sfîntul Mir, pe frunte, şi pe ochi, şi 
pe nări, şi pe gură, şi pe urechi şi, pecetluindu-i 
pe ei, zicem: Pecetea Darului Duhului Sfînt. Iar 
pe eunomieni, pe cei ce se botează cu o singură 



MĂMVniSBOJliBOTZZ 



145 



afundare, şi pe montanişti, adică pe cei ce se nu- 
mesc aici frigieni, şi pe sabelieni, care învaţă că 
Fiul este tot una cu Tatăl (identitatea Fiului cu 
Tatăl) şi care fac şi alte oarecare lucruri de ne- 
îndurat (urîte), şi pe toate celelalte eresuri (căci 
multe sînt aici, mai cu seamă cele care pornesc 
din ţara galatenilor) pe toţi dintre aceştia care 
vor voi să se adauge la Ortodoxie, îi primim ca 
pe elini (păgîni): şi (adică) în ziua cea dintîi îi fa- 
cem creştini. Iar întru a doua catehumeni, iar în- 
tru a treia îi jurăm (le facem lepădările de Satana 
- îi exorcizăm) cu însuflare de trei ori în faţă, şi 
în urechi, şi aşa îi catehizăm, şi îi facem să zăbo- 
vească în biserică îndestul, şi să asculte Scriptu- 
rile. Şi arunci îi botezăm. 

Sinodul Cinci-Şase Ecumenic (Quinisext), 
691-692 



Canonul 95 

Pe cei dintre eretici care se adaugă Ortodoxi- 
ei şi părţii celor ce se mîntuiesc îi primim după 
aşezata rînduială şi obicei. Adică pe arieni şi pe 
macedoneni şi pe novaţienii care-şi zic Ioruşi 
catari şi stângaci, şi pe quartodecimani (patru- 
sprezeceni), adică pe tetradiţi (miercuraşi), şi 
pe apolinarişti îi primim, dînd zapise (scrisori) 
şi dînd anatemei toata erezia care nu cugetă (în- 
vaţă) cum cugetă Sfînta Sobornicească şi Apos- 
tolească a lui Dumnezeu Biserică, pecetluindu-i, 



146 



Părintele Gheorehe Metallinqs 



adică ungîndu-le mai întîi cu Sfîntul Mir fruntea 
şi ochii, şi nările şi gura, şi urechile, şi pecetlu- 
indu-i pe ei zicem: „Pecetea Darului Duhului 
Sfmt". 

Iar despre pavlichieni, care revin la Biserica 
Sobornicească, s-a aşezat orînduirea ca neapărat 
aceştia să fie botezaţi din nou. Iar pe eunomieni, 
cei botezaţi îhtr-o singură cufundare, şi pe mon- 
tanişti, cei numiţi aici frigi, şi pe sabelieni, care 
învaţă că Fiul este tot una (deopotrivă) cu Tatăl 
şi care fac şi alte oarecare rele (lucruri de neîn- 
durat), şi pe toate celelalte erezii, pentru că mulţi 
sînt aici, mai ales cei care vin din ţara galatenilor, 
pe toţi care voiesc dintre aceştia să se adauge Or- 
todoxiei îi primim ca pe păgîni (elini). Şi în ziua 
dintîi îi facem pe ei creştini (îi primim spre creş- 
tinare), iar în a doua catehumeni, apoi în a treia 
zi le facem lepădările de satana (îi exorcizăm), 
cu suflarea de trei ori în faţă şi în ochi, şi astfel 
îi catehizăm pe ei, şi îi facem să zăbovească în 
Biserică şi să asculte Scripturile şi atunci îi bote- 
zăm pe ei. Dar şi pe manihei şi pe valentinieni, şi 
pe marcionişti, şi pe cei veniţi din erezii aseme- 
nea (acestora), primindu-i ca pe păgîni (elini), îi 
botezăm din nou. Iar nestorienii şi eutihienii şi 
severienii, şi cei din erezii asemenea (acestora) 
trebuie sa facă zapis (scrisori) şi sa dea anatemei 
erezia lor, şi pe Nestorie şi pe Eutihie, şi pe Dios- 
cor, şi pe Sever şi pe ceilalţi începători (căpetenii) 
ai unor astfel de erezii, şi pe cei ce cugetă cele ale 



I 



MhKVJK&lKmBOTU 



147 



lor şi toate ereziile arătate mai înainte şi aşa să se 
împărtăşească cu Sfînta Cuminecătură. 

3, Canoane ale sinoadelor locale 

Sinodul de la Carhidon - Cartaglna, anul 258. 

Canonul I {ai Sfîntului Ciprian) 

Iubiţilor fraţi, fiind noi în obştesc sfat am citit 
scrisorile de Ia voi trimise, pentru cei păruţi a fi 
botezaţi de către eretici, ori schismatici, care vin 
către Soborniceasca Biserică, care este una, întru 
care ne botezăm şi ne naştem din nou. Despre 
care şi sîntem încredinţaţi, că şi voi înşivă ace- 
leaşi făcîndu-le, păstraţi tăria canonului Bisericii 
Soborniceşti. însă de vreme ce sînteţi împreu- 
nă părtaşi cu noi, şi pentru obşteasca dragoste 
aţi voit a cerceta despre aceasta, nu vă aducem 
înainte o socotinţă nouă, nici acum lucrată, ci pe 
cea din vechime cercată cu toată scumpătatea şi 
sîrguinţa de către înaintaşii noştri şi păstrată de 
noi o împărtăşim vouă şi adăugăm, hotărînd şi 
acum tot ceea ce cu tărie şi statornicie totdeau- 
na ţinem, că nimeni nu se poate boteza afară 
din Soborniceasca Biserică, unul fiind Botezul, 
şi aflîndu-se numai în Soborniceasca Biserică. 
Că scris este: «Pe mine m-au părăsit, izvorul de 
apă vie, şi şi-au săpat loruşi groape sfărîmate, 
care nu pot a ţine apă»C eremia 2: 13 >. Şi iarăşi Sfîn- 
ta Scriptură, mai înainte vestind zice: «De apă 



148 



Părintele Gheobghe Metallinos 






MAMVREiSCimBoiB 



149 



străină depărtaţi-vă, şi din fîntînă străină să nu 
beţi» <pilde 5: 15 ' 16 \ Şi se cuvine a se curaţi şi a se 
sfinţi apa mai întâi de preot, pentru ca să poată 
şterge cu însuşi Botezul păcatele omului celui ce 
se botează. Şi prin Proorocul lezechiil zice Dom- 
nul: «Şi vă voi stropi pe voi cu apă curată, şi vă 
voi curaţi pe voi. Şi vă voi da vouă inimă nouă, 
şi Duh nou voi da vouă» (Iezechia 36: 25 \ Cum dar 
poate curaţi şi sfinţi apă cel ce însuşi este necu- 
rat, şi la care Duh Sfînt nu este, zicînd Domnul 
la Numeri: «Şi de toate, de care se va atinge cel 
necurat, necurate vor fi»?< Numeri l ?: 2Z ) Deci cel ce 
nu poate lepăda păcatele sale proprii, fiind afară 
din Biserică, cum poate, botezînd, să dea altuia 
iertarea păcatelor? Căci şi însăşi întrebarea care 
se pune la Botez, este martor al adevărului. Că 
zicînd celui ce se cercetează: „Crezi că primeşti 
viaţă veşnică şi iertare de păcate?" nu zice altce- 
va, decît că aceasta se poate da în Soborniceasca 
Biserică. Iar la eretici, unde nu este Biserică, este 
cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi pen- 
tru aceasta apărătorii ereticilor sînt datori sau 
să schimbe întrebarea, sau să apere adevărul, de 
nu cumva le dau şi Biserica acelora, despre care 
susţin că au botez. Este nevoie însă ca cel ce se 
botează să se şi ungă cu Sfîntul Mir, pentru ca, 
primind Hrisma (ungerea) să se facă părtaş al lui 
Hristos. Deci ereticul, care nu are nici Jertfelnic, 
nici Biserică, nu poate sfinţi untdelemnul; prin 
urmare nicidecum nu poate fi Hrismă (ungere) 



la eretici. Căci ne este lămurit că la aceia cu nici 
un chip nu se poate sfinţi untdelemn spre lucra- 
rea harului. Fiindcă sîntem datori a şti şi a nu 
trece cu vederea că s-a scris: «Untul de lemn al 
păcătosului să nu ungă capul meu» ,Fsalm t40: 6 \ 
ceea ce chiar de demult a vestit Duhul cel Sfînt în 
Psalmi. Ca nu cumva, abătîndu-se vreunul, şi ră- 
tăcindu-se de la calea cea dreaptă, să se ungă de 
eretici, vrăjmaşii lui Hristos. Căci cum se va ruga 
pentru cel se s-a botezat cel ce nu este preot, ci 
sacrileg şi păcătos, cînd Scriptura zice că: «Dum- 
nezeu pe cei păcătoşi nu-i ascultă, ci de este ci- 
neva cinstitor de Dumnezeu, şi voia Lui o face, 
pe acesta îl ascultă»?' Ioan9:31 ). Prin Sfînta Biseri- 
că înţelegem că se dă lăsarea păcatelor; dar cine 
poate să dea ceea ce el însuşi nu are? Sau cum 
poate lucra cele duhovniceşti cel ce leapădă pe 
Duhul Sfînt? Pentru aceasta cel ce vine către Bi- 
serică este dator şi a se reînnoi, ca să se sfinţească 
înlăuntru prin sfinţi. Căci scris este: «Fiţi sfinţi, 
precum sfînt sînt Eu, zice Domnul» (Levitic 11: W; 19: 
2; 20: 7} p enTru ca şj ce \ prins de rătăcire să se dez- 
brace şi el însuşi de aceasta prin Botezul adevă- 
rat şi bisericesc, fiindcă oricare om venind către 
Dumnezeu, şi căutînd preot, aflîndu-se în rătăci- 
re, a căzut în ierosilie (fur de cele sfinte). Căci a fi 
cineva de acord cu cei botezaţi de dînşii înseam- 
nă a aproba botezul ereticilor şi schismaticilor. 
Căci nu poate avea tărie (validitate) în parte. De 
a putut boteza, a putut da şi Duh Sfînt. De nu a 



150 



PÂRINTaiGHEORGHEMETAIilNOS 



putut, din cauză ca este în afara Bisericii, nu are 
pe Duhul Sfînt şi nu poate boteza pe cel ce vine, 
deoarece Botezul este unul, şi unul este Sfîntul 
Duh, şi una Biserica întemeiată de Hristos Dom- 
nul nostru pe unire, după cum a zis din început 
asupra lui Petru Apostolul. Şi pentru aceasta 
cele ce se fac de dînşii mincinoase şi deşarte fi- 
ind, toate sînt neprimite. Că nimic nu poate fi 
primit şi ales la Dumnezeu din cele ce se fac de 
aceia, pe care Domnul îi numeşte în Evanghelii 
vrăjmaşi şi potrivnici ai Săi: «Cel ce nu este cu 
Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu 
Mine, risipeşte» (Matd 12: 30) . Şi fericitul Apostol 
Ioan poruncile Domnului păzind, mai înainte a 
scris în Epistolă: «Aţi auzit că antihrist vine, şi 
acum încă mulţi antihrişti s-au făcut. Drept ace- 
ea ştim că vremea de pe urmă este. Dintre noi au 
ieşit, dar n-au fost dintru noi» (1 Ioan 2: 18 >. Drept 
aceea şi noi sîntem datori a pricepe şi a înţelege 
că vrăjmaşii Domnului, şi cei ce se numesc an- 
tihrişti, nu au putinţa de a da Harul Domnului. 
Şi pentru aceasta noi cei ce sîntem împreună cu 
Domnul, şi unirea Domnului o ţinem, care după 
vrednicia Lui ni s-a dat, Preoţia Lui în Biserică 
slujindu-o, toate cîte le fac potrivnicii lui, adică 
vrăşmaşii şi antihriştii, sîntem datori a nu le pri- 
mi şi a le înlătura, şi a le lepăda, şi a le socoti ca 
spurcate. Şi celor ce vin de la rătăcire şi de la răz- 
vrătire la cunoştinţa Credinţei adevărate şi bise- 



MĂSTUHlSESCUtiBoM 



151 



rîceşti să le dăm desăvîrşit Taina Dumnezeieştii 
Puteri, şi a unirii, şi a Credinţei, şi a adevărului. 

Sinodul de la Laodiceea (pe la anul 360) 

Canonul 7 

Cei ce se întorc din eresuri, adică dintre no- 
vaţieni sau fotinieni, sau quartodecimani ori 
catehumeni, ori credincioşi de-ai lor, să nu se 
primească înainte de a anatematiza tot eresul, şi 
mai ales pe cel de care se ţineau; şi apoi pe cei ce 
se ziceau la dînşii credincioşi, învăţîndu-i sim- 
boalele credinţei şi ungîndu-i cu Sfînta Ungere, 
aşa să se împărtăşească cu Sfintele Taine. 

Canonul 8 

Cei ce se întorc de Ia eresul celor ce se zic frigi, 
de ar fi şi în clerul cel de la dînşii socotit, şi de 
s-ar numi «cei mai mari», unii ca aceştia să se 
catehizeze cu toată sîrguinţa şi să se boteze de 
episcopii şi presbiterii Bisericii. 



Sinodul de la Cartagîna (pe la anii 418,419) 

Canonul 57 

Să nu fie îngăduit a se face botezuri de-al 
doilea, ori hirotonisiri de-al doilea, ori strămu- 
tări ale episcopilor. . . (Pidalionul, p. 498, Editura 
«Credinţa strămoşească», 2007). 



152 



Părintele Gheorghe Metallinos 



MXHwasExim Bote 



153 



Canonul 72 

Aşijderea s-a hotărît în privinţa pruncilor că 
de cîte ori nu se vor găsi martori siguri, care 
să afirme fără îndoială că aceia sînt botezaţi, şi 
nici ei din cauza vîrstei nu vor putea răspunde 
în chip potrivit despre Taina cea dată lor, aceş- 
tia să se boteze fără nici o piedică,, ca nu cumva 
această îndoială să-i lipsească pe ei vreodată de 
curăţenia acestei Taine, şi fraţii noştri, delegaţi ai 
maurilor, ne-au recomandat aceasta, deoarece ei 
cumpără de la barbari mulţi copii de aceştia des- 
pre care nu se ştie dacă au fost botezaţi. 

Scrisoarea canonică a Sfîntului Vasile cel Mare 
(t378) 

In privinţa întrebării despre catari, şi care 
întrebare s-a pus mai înainte şi de care bine îţi 
aduci aminte, că se cuvine a urma obiceiului 
din fiecare loc, deoarece atunci, cînd s-a tratat în 
privinţa acestora, au fost diferite păreri despre 
botezul lor. Dar, cel al pepuzienilor (montanişti) 
mi se pare că este fără de nici o raţiune; şi m-am 
mirat cum de Dionisie cel Mare, canonist fiind, 
1-a trecut cu vederea. Căci cei vechi au hotărît să 
se primească acel botez care nu se abate întru ni- 
mic de la credinţă; drept aceea, pe unele le-au 
numit eresuri, şi pe altele schisme, iar pe altele 
adunări nelegiuite. Deci eresuri au numit pe cei 
ce cu totul s-au lepădat şi s-au înstrăinat de la 



credinţa însăşi. Iar schisme au numit pe cei ce 
s-au sfădit între ei cu privire la unele chestiuni şi 
pricini bisericeşti îndreptabile; şi adunări nele- 
giuite au numit adunările ce se fac de presbiteri 
sau episcopi neascultători şi de poporul neînvă- 
ţat; precum dacă cineva fiind găsit în greşeală a 
fost înlăturat din slujbă, şi nu s-a supus canoane- 
lor, ci singur şi-a atribuit sieşi întîietate şi slujbă, 
şi împreună cu dînsul au plecat şi alţii, părăsind 
soborniceasca (adevărata) Biserică (ortodoxă), 
aceasta este adunare nelegiuită; şi schismă este 
cînd cineva în privinţa pocăinţei se deosebeşte 
de cei din Biserică, iar eresuri sînt precum de pil- 
dă cel al manîheilor, al valentinienilor şi marcio- 
niţilor, şi al însuşi pepuzienilor acestora, căci la 
aceştia deosebirea este chiar cu privire la însăşi 
credinţa în Dumnezeu. Deci cei vechi au hotărît 
ca cel al ereticilor (botez) să fie respins cu desă- 
vîrşijre. Iar cel al schismaticilor, ca al unora care 
sînt încă în Biserică, sa se primească, iar cei ce 
sînt în adunări nelegiuite, îndreptmdu-se prin 
pocăinţă cuvenită şi întoarcere, să se împreune 
iarăşi cu Biserica, precum adeseori şi cei ce se 
găsesc în vreo treaptă bisericească, mergînd îm- 
preună cu cei neascultători, după ce se vor căi, să 
se primească în aceeaşi stare. Deci este cu totul 
învederat că pepuzienii sînt eretici, căci au hu- 
lit asupra Duhului Sfint, atribuind lui Montan şi 
Priscilei în chip nelegiuit şi neruşinat numirea 
de „Mîngîietor". Căci sînt vrednici de osîndă fie 



154 



Părintele Gheorghe Metallinos 



ca unii care L-au făcut pe oameni dumnezei, fie 
ca unii care pe Duhul Sfînt l-au batjocorit prin 
asemănarea cu oamenii, şi astfel sînt vinovaţi 
osîndei celei veşnice, pentru că hula cea împo- 
triva Duhului Sfînt este neiertată. Deci care este 
raţiunea pentru care să se considere valid bote- 
zul acelora care botează în Tatăl şi în Fiul, şi în 
Montan şi în Priscila? Căci nu sînt botezaţi cei 
ce nu s-au botezat întru cele predanisite nouă. 
Drept aceea, deşi lui Dionisie cel Mare i-a scăpat 
aceasta din vedere, noi însă trebuie să ne ferim 
de a imita greşeala; căci necuviinţa este vădită 
de la sine însăşi şi lămurită tuturor celor ce ştiu 
a judeca cît de puţin. Iar catarii sînt şi ei dintre 
cei rupţi (de Biserică); dar s-a părut celor din 
vechime - şi vorbesc de cei împreună cu Cipri- 
an şi cu Firmilian al vostru - a-i supune pe toţi 
aceştia unei hotărîri, pe catari şi pe encratiţi, şi 
pe hidroparastaţi, şi pe apotactiţi. Căci începutul 
dezbinării s-a făcut prin schismă; iar cei ce s-au 
dezbinat de Biserică n-au mai avut harul Duhu- 
lui Sfînt peste ei, căci a lipsit împărtăşirea (haru- 
lui) prin întreruperea succesiunii. Căci cei dinrîi 
care s-au depărtat aveau hirotoniile de la Părinţi, 
şi prin punerea mîinilor peste ei aveau harisma 
duhovnicească; dar cei ce s-au rupt, devenind 
laici, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a 
hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului 
Sfînt, de la care ei au căzut; pentru aceasta Părin- 
ţii au hotăfît ca cei botezaţi de dînşii ca de nişte 



Mărturisesc un Boia 



155 



mireni, venind Ia biserică, să se curăţească din 
nou cu adevăratul Botez al Bisericii. Dar, fiindcă 
unii din Asia au fost într-un glas de părere ca, 
pentru chivernisirea celor mulţi, să se primească 
botezul acestora, fie primit. Noi însă trebuie să 
înţelegem fapta vicleană a encratiţilor, că adică 
au încercat să-i prindă pe ai lor cu botezul lor, 
spre a-i face să nu fie primiţi de Biserică; pentru 
aceea şi-au stricat şi obiceiul lor. Deci socotesc că 
se cuvine ca noi să considerăm fără tărie botezul 
lor, deoarece în privinţa lor nimic nu s-a hotă- 
rît lămurit; şi dacă cineva ar fi fost botezat de ei, 
acela, venind la Biserică, să se boteze. Dar, dacă 
aceasta ar fi o piedică pentru ordinea (bisericeas- 
că) de obşte, să se întrebuinţeze iarăşi obiceiul şi 
să se urmeze Părinţilor, care au orînduit cele de 
cuviinţă pentru noi. Căci mă tem ca nu cumva, 
vrînd a-i face pe ei să zăbovească în privinţa bo- 
tezului, să-i împiedicăm prin asprimea hotărîrii 
pe cei ce vor să se mîntuiasca. Iar dacă aceia păs- 
trează Botezul nostru, aceasta să nu ne înduple- 
ce; căci nu sîntem datori să le dăm lor harul, ci să 
slujim preciziunii canoanelor. Dar negreşit să se 
respecte rînduiala, adică cei ce vin (la Biserică) 
de la botezul acelora să se ungă înaintea credin- 
cioşilor, şi aşa să se apropie de Taine. Căci ştiu că 
pe fraţii care urmează lui Zaiu şi Satornin, deşi 
erau ei din acea grupare, i-am primit în scaunul 
episcopilor. Drept aceea, pe cei ce au fost împre- 
ună cu tagma acelora nu-i mai putem despărţi 



156 



Părintele Gheorghe Metmunos 



de Biserică, deoarece prin primirea episcopilor 
lor am aşezat ca şi un canon cele în privinţa „co- 
muniunii" cu dînşii. 

Canonul 5 

Trebuie a-i primi pe aceia dintre eretici care 
la ieşirea din viaţa se pocăiesc? Să se primească, 
însă fireşte nu fără chibzuinţă, ci cercetîndu-i, 
dacă arată adevărată pocăinţă şi dacă au roade 
(fapte) care mărturisesc rîvna lor spre mîntuire. 

Canonul 20 

Nu socotesc că trebuie a se osîndi acele femei 
care, în eres fiind, au făgăduit fecioria, iar apoi 
au ales nunta. Căci toate cîte le spune legea, pen- 
tru cei trăiesc sub lege le grăieşte (Rom. 3, 19); 
iar cele nesupuse încă jugului lui Hristos, nici 
nu cunosc legile Domnului; drept aceea, sînt pri- 
mite în Biserică cu toate greşelile lor şi primesc 
iertarea din credinţa cea în Hristos. Şi îndeobşte 
pentru cele ce se fac în viaţa de catehumen nu se 
cere socoteală (răspundere). Fireşte că pe aceş- 
tia Biserica nu-i primeşte fără Botez; drept ace- 
ea, acestora le sînt necesare privilegiile acestei 
naşterii din nou [iertarea tuturor păcatelor din 
trecut dăruită prin Botez, de pildă]. 

Canonul 47 

Encrariţii, şi Sacoforii, şi Apotactiţii sînt su- 
puşi aceleiaşi reguli ca şi novaţienii; căci pentru 



MmwiwmBow 



157 



aceia s-a formulat canon, deşi cu unele deosebiri, 
însă în privinţa acestora nu se spune nimic. Noi 
însă, într-un cuvînt, îi rebotezăm pe aceştia; iar 
dacă la voi s-a oprit această rebotezare, precum 
şi la romani, pentru o iconomie oarecare, totuşi 
regula noastră să aibă tărie, fiindcă eresul lor este 
odraslă a marcioniţilor, celor ce se îngreţoşează 
de nuntă şi se feresc de vin, şi despre creatura 
Iui Dumnezeu zic că este spurcată. Nu-i primim 
pe ei în Biserică, de nu se vor boteza cu Botezul 
nostru. Aşadar să nu zică ei: „sîntem botezaţi în 
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfitntului Duh", 
ei, care socotesc pe Dumnezeu a fi făcătorul rele- 
lor, deopotrivă cu Marcion şi cu celelalte eresuri. 
Deci dacă se primeşte părerea aceasta, trebuie să 
se adune mai mulţi episcopi [în sinod], şi aşa să 
se formuleze canonul, pentru ca atît cel ce săvîr- 
şeşte [rebotezarea] să fie fără primejdie, cît şi cel 
ce răspunde să fie vrednic de crezare în răspun- 
sul său la întrebările despre ereticii aceştia. 



II. Hotărîrî mai noi ale Bisericii şi texte 
privitoare la practica (re) botezării 

1. Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care 
întăreşte Sfîntul Botez dat de la Dumnezeu, 
dar leapădă botezurile ereticilor care se fac în 
alt chip (175S-6) 345 

Dintre multele mijloace prin care ne învredni- 
cim de mîntuire şi care se cuprind şi se leagă unul 
de altul ca o scară (fiindcă toate privesc către acelaşi 
ţel) cei dintîi este Botezul, cel predat de Dumnezeu 
sfinţiţilor Apostoli, de vreme ce fără el celelalte sînt 
nelucrătoare. 

De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu 
va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu< Ioan 3 - 
5); căci trebuia neapărat ca, de vreme ce cea dintîi 
naştere îl aduce pe om în viaţa aceasta muritoare, 
să fie găsită o altă naştere şi un chip [de naştere] 
mai tainic care să nu-şi aibă începutul în stricăciu- 
ne, nici să se sfîrşească în stricăciune, prin care să 
ne fie cu putinţă a urma lui lisus Hristos, începă- 
torul rrdhruirii noastre. Că apa botezului cea din 

345 Orosuî acesta a fost publicat pentru prima oară în 1756 
în lucrarea „Condamnarea stropirii", pp. 173-176. De arunci 
a fost republicat de multe ori. Traducerea de aici este făcuta 
după I. Karmiris, Monumentele dogmatice şi simbolice ale sobor- 
niceştii Biserici ortodoxe, Atena, 1952, pp. 989-991. 



MÂKTtmscmBoiB 



159 



colirnvitră are rolul de pîntece, şi naştere primeş- 
te cel născut, cum zice Gură de Aur* 16 ; iar Duhul 
Care se pogoară în apă are rolul lui Dumnezeu, 
Care plăsmuieşte fătul; şi după cum Acela, după 
punerea în mormînt, a treia zi s-a întors din nou la 
viaţă, tot aşa, cei ce cred, fiind cufundaţi în apă, în 
loc de pămînt, prin cele trei cufundări închipuiesc 
în sine harul învierii cel de a treia zi 347 , apa fiind 
sfinţită prin pogorirea Preasfîntului Duh, aşa îndt 
trupul să fie luminat prin apa văzută, iar sufletul să 
ia sfinţire prin Duhul cel nevăzut. Căci după cum 
apa dintr-o oală se împărtăşeşte de căldura focu- 
lui 348 , aşa şi apa din colirnvitră, prin lucrarea Du- 
hului, se preface în putere dumnezeiască, curăţind 
şi învrednicind de înfiere pe cei astfel botezaţi, dar 
pe cei iniţiaţi [botezaţi] în alt chip ară&tdu-i necu- 
raţi şi întunecaţi în loc de curaţi şi înfiaţi. 

Aşadar, pentru că deja mai înainte cu trei ani 
s-a ridicat problema dacă sînt primite botezurile 
ereticilor care vin Ia noi [la ortodoxie], săvîrşite în 
afara predaniei sfinţilor Apostoli şi dumnezeieşti- 
lor Părinţi şi în afara obiceiului şi rînduielii Bisericii 
soborniceşti şi apostoleşti, noi, prin dumnezeiasca 
milă fiind crescuţi în Biserica Ortodoxă şi urmînd 
canoanelor sfinţiţilor Apostoli şi dumnezeieştilor 
Părinţi, şi cunosdhd că Biserica noastră sfîntă, so- 
bornicească şi apostolească este singura şi unica 
[Biserică], şi [la fel] Tainele Ei, prin urmare şi dum- 
nezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, dte sînt 

346 Comentariu la han, Omilia 26, PG 59, 153. 

347 Vezi şi Ia Sfîntul Grigorie de Nyssa, PG 46, 585. 
m Vezi şi la Sfîntul Chirii al Alexandriei, PG 73, 245. 



160 



PArihiele Gheojkhe Metmiinos 



săvîrşite nu precum Duhul Sfiht a rînduit sfinţiţilor 
Apostoli şi precum Biserica lui Hristos face pînă 
astăzi, ci fiind găselniţe [invenţii] ale oamenilor 
stricaţi, [le primim deci] ca întrutotul neobişnuite 
şi le ştim străine de întreaga predanie apostolică, şi 
de aceea le lepădăm prin hotărîre obştească. Şi pe 
cei dintre ei care vin la noi îi primim ca nesimţiţi şi 
nebotezaţi, urrnînd Domnului nostru Iisus Hristos, 
Care a poruncit ucenicilor Lui „să boteze în nume- 
le Tatălui şi al Fiului şi al Sfintului Duh"^ 1 ^ 19 >, şi 
sfinţiţilor şi dumnezeieştilor Apostoli, care rîndu- 
iese*^ a-i boteza pe cei ce vin [la credinţă] prin trei 
afundări şi ridicări din apă, şi la fiecare afundare 
a chema un nume din Sfihta Treime, şi sfinţitului 
şi întocmai cu Apostolii Dionisie, care zice: De trei 
ori se afundă în colimvitră, care conţine apă sfinţi- 
tă şi ulei sfinţit, cel care vine [la credinţă], fiind el 
got de orice veşmînt, şi chemînd întreitul ipostas al 
dumnezeieştii fericiri, şi îndată cel botezat e pece- 
tluit cu preadumnezeiescul Mir şi se face părtaş de 
preasfintita Euharistie 350 . 

[Urmam] şi Sfintelor Sinoade ecumenice IP 51 şi 
V-VI 352 , care rînduiesc ca cei ce nu sînt botezaţi prin 
trei afundări şi ridicări din apă şi nu cheamă la fie- 
care afundare un nume din dumnezeieştile iposta- 
suri, ci sînt în alt oarecare chip botezaţi, cînd vin la 
ortodoxie, să fie primiţi ca nebotezaţi. 

Aşadar, urrnînd şi noi acestor dumnezeieşti 
şi sfinţite rînduieli, socotim lepădate şi neprimi- 

349 Canonul 50 Apostolic. 

350 Despre ierarhia bisericeasca II, 7. PG 3, 396. 
M1 Canonul 7. 

352 Canonul 95. 



Ma&tmikkwSqw 



161 



te botezurile ereticilor, ca unele ce sînt în afara şi 
străine de apostolica dumnezeiască rînduială şi ca 
ape fără folos, după cum zic sfinţitul Ambrozie şi 
marele Atanasie, şi nedînd nici o sfinţire celor ce 
le primesc, şi nefolosind cu nimic la curăţirea pă- 
catelor. Iar pe cei dintre ei, botezaţi nu prin afun- 
dare, îi primim ca nebotezaţi cînd vin la credinţa 
ortodoxă, şi fără nici o primejduire îi botezăm, po- 
trivit canoanelor Apostolice şi Sinodale prin care 
se întăreşte foarte mult Sfîhta Apostolească şi So- 
bornicească Biserică a lui Hristos, maica de obşte 
a noastră a tuturor. Şi pe temeiul acestei judecăţi 
şi hotărâri obşteşti pecetluim acest oros al nostru, 
care este în acord cu rîhduielile apostolice şi sino- 
dale / întărindu-1 prin semnăturile noastre. 

[Dat] în anul mîntuirii 1755. 

Chirii, cu mila Iui Dumnezeu, ar- 
hiepiscop al Constantinopolei, noua 
Romă, şi patriarh ecumenic; 

Matei, cu mila lui Dumnezeu, 
papă şi patriarh al marii cetăţi a Ale- 
xandriei şi judecător al lumii 353 ; 

Partenie, cu mila lui Dumnezeu, 
patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimu- 
lui şi al întregii Palestiiie. 



353 E vorba de o titulatură administrativă istorică a Patri- 
arhului Alexandriei. Reamintim faptul că papistaşii au furat 
termenul de „catolic", pozîncî acum în „biserică universală". 



162 



Părintele Gheorghe Metallinos 



2. (Re)botezarea catolicilor în Insulele Ionice în 
secolul al XlX-lea 

Fiind cel din urmă text privitor la chestiunea 
întoarcerii apusenilor la Ortodoxie, Orosul Pa- 
triarhilor Răsăriteni de la 1755 s-a bucurat de o 
aplicare extinsă în secolul al XlX-lea. Episcopii 
ortodocşi - purtători şi promotori ai Tradiţiei Pa- 
triarhului Ecumenic Chirii al V-lea şi ai Părinţi- 
lor Colivazi - aplicau Orosul ca regulă, ba chiar 
în regiuni aflate sub stăpînire străină, sfidînd 
consecinţele. îndeosebi acolo unde, din cauza 
legăturilor frecvente dintre ortodocşi şi catolici, 
pericolul relativizării diferenţelor dogmatice se 
făcea cu deosebire simţit, ierarhi curajoşi nu şo- 
văiau să-i boteze pe catolicii care se întorceau, 
neluînd deloc în considerare pericolele pe care le 
aducea cu sine îndrăzneala lor. Unul dintre aces- 
te locuri erau şi Insulele Ionice, şi în particular 
insula Kerkyra (Corfu), în care, pînă la al doilea 
Război Mondial, elementul catolic a fost mereu 
numeros şi înfloritor, dar şi foarte puternic po- 
litic, într-o cercetare recentă pe care am făcut-o 
la Arhivele Istorice din Kerkyra consemnam o 
serie de cazuri, începînd cu anul 1824, de întoar- 
cere a romano-catolicilor la Ortodoxie prin bote- 
zare canonică şi nu doar prin ungerea cu Sfîntul 
Mir. în aceste cazuri romano-catolicul întors cere 
Mitropolitului permisiunea 35 * de a fi botezat, iar 

3» Arhiva Istorică a Kerkyrei, Dosarul Mitropoliilor, nr. 
57, fila 6-7. 






MÂSTURliBOIuBOTS 



163 



acela i-o acordă (în cazul de faţă este vorba des- 
pre Mitropolitul Macarie de Roga, 1824-1827) 355 . 
Chestiunea a luat proporţii considerabile, fapt 
desprins şi din corespondenţa Ataşatului Angli- 
ei în Insulele Ionice, Fred. Adam 356 , cu superi- 
orul său, lordul Bathurst, Ministrul Englez al 
Coloniilor, pe care am studiat-o personal în vara 
anului 1982 la Public Record Office, C(olonial) 
O(ffice) 136, de la Londra. într-unui din aceste 
documente 357 ministrul englez îl informează pe 
ataşatul Adam că a primit plîngeri de la „Sfîntul 
Scaun" despre o serie de (re)botezări de catolici 
făcute în Kerkyra, fapt prin care se aduce atin- 
gere privilegiilor acordate „Bisericii Papale" de 
către ataşatul precedent, John Maitland 358 , De 
aceea Ministrul îi atrage atenţia lui Adam: „De 
aceea, trebuie să urmăreşti cu atenţie încercarea 
făcută de curînd, de a se inocula în mintea oa- 
menilor credinţa nejustificată că botezul făcut 
de un romano-catolic nu este valid" 359 . în plus, 

355 Spiridon K. Papagheorghiou, Istoria Bisericii Kerkyrei, 
Kerkyra 1920, pp. 131-137. 

356 Vezi despre el la Ilias Tsitselis, Ks<paAArjvLaxâ 
LvţiţitKia (Miscelanea Kefaloniene), voi. II (Atena, 1960), 
pp. 570-573. 

357 P.R.O., C.O. 136/313. fol. 29-39, ni. 104. Document 
adresat de Bathurst lui F. Adam datat 14 oct. 1826 (cf. C.O. 
136/188, fol. 296-304). 

Ki „Patronajul" englez şi-a luat asupra sa sarcina de a 
garanta drepturile legitime ale Bisericilor şi ale minorităţilor 
religioase. 

339 C.O. 136/313, fol. 36b, Este semnificativ pentru clima- 
tul care predomina comentariul Iui Bathurst: „As I observe, 



164 



PAhintele GheobgheMetallinos 



papa a acuzat faptul că episcopii greci urmăresc 
să distrugă „religia catolică" 360 şi că îndeosebi 



however, that it is at the same time admitted, that this se- 
cond baptism is not performed publicly, but with the doors 
o£ the church dosed, it is to be hoped that this has not by any 
means become a general practice, and that you will, therefo- 
re, have the less difficulty in suppressing it!" (fol. 36b-37a). 
Adică, faptul ca botezul romao-catolicului se făcea „cu uşi- 
le închise" dă certitudinea că (re)botezarea acestora nu a 
devenit o practică obişnuită şi că acest obicei „nou apărut^ 
va putea fi suprimat cu uşurinţă. Este adevărat că botezuri- 
le săvîrşite asupra apusenilor într-o regiune aflată sub ocu- 
paţie apuseană (romano-catolică şi protestantă) cereau un 
maTe eroism şi de aceea erau rare ori se săvîrşeau în ascuns, 
rămînînd astfel necunoscute. Un exemplu semnificativ este 
cazul lordului englez Frederick North-Guilford (1766-1827). 
în ianuarie 1792 nobilul englez, fiu de Prirn-ministru, a de- 
venit ortodox prin Botez canonic, după cum a cerut el însuşi. 
Şi aceasta deoarece, după cum scrie în „Mărturisirea" scri- 
să cu propria rnînă, ca anglican nu primise botezul, credea 
că Ortodoxia este „Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi 
Apostolească" şi că nici o Taină nu există în afara acesteia. A 
primit numele de Dimitrie. Vezi despre aceasta studiul epi- 
scopului Kallistos Ware de Diokleia, The Fifth Earl ofGuilford 
(1766-1827) and his Secret Conversion to the Orthodox Church, 
în The Orthodox Churches and the West, ed. D. Baker (Studies in 
Church History, voi. 13), Oxford, 1976, pp. 247-256. Guilford 
este cea mai semnificativă dovadă a faptului că, în timpul 
ocupaţiei veneţiene, în Insulele Ionice se făceau botezuri ale 
apusenilor întorşi la Ortodoxie, fiind însă ţinute secrete din 
motive lesne de înţeles, Guilford însuşi a păstrat ani de zile 
un secret absolut asupra celor săvîrşite. Vezi G. D. Metalli- 
nos, Sfinţii Trei Ierarhi, Patronii Academiei Ionice, în Avzidupov 
nvivuaTiKOv (volum în onoarea lui G. I. Konidaris), Atena, 
1981, pp- 287-288; a aceluiaşi, Academia Ionică - Prezentare cri- 
tica a cărţii omonime a lui E. P. Henderson, în rev. „Famasos", 
nr. XXIII (1981), p. 332 şi urm. 

360 „to destroy the Catholic reKgion", op. cit, fila 44. 



MMrtimsEscuttBom 



165 



episcopul grec de Kerkyra se dovedeşte a fi „cel 
mai aprig duşman" al papismului 361 . Drept ur- 
mare, romano-catolicii din Kerkyra se întrebau 
dacă nu cumva erau „turci" sau „evrei" ca să fie 
(re)botezaţi! Curios în acest caz este faptul că ro- 
mano-catolicii, cunoscînd starea de normalitate 
„forţată" a relaţiilor lor cu ortodocşii care a pre- 
dominat pînă la sfîrşitul dominaţiei veneţiene 
(1797) 362 , atribuiau atitudinea episcopului Maca- 
rie. .. educaţiei lui diferite („educated in Turkish 
Colleges. . .") 363 . Urmarea a fost aceea că Adam a 

361 După cum se consemnează într-un Raport al Roma- 
no-catolicilor din Kerkyra trimis la Vatican şi comunicat şi 
Londrei: „That schismatic bishop impudently boasts that 
136 Catholics have gone over to the Greek religion since 
he held his high office", (1824). Op. cit, fol. 63b-64a. 

362 v ez i p, Grigoriou, Reiaţii între Catolici şi Ortodocşi, Ate- 
na, 1958. Din partea ortodoxă vezi expunerea lui Spiridon K. 
PapagheoTghiou, Istoria... op. cit. p. 45 şi urm. Şi în particu- 
lar studiul special al părintelui A. Ch. Tsitsas, H 'EKKAnaia 
TTJţ XepKtipac Korră trjy AaTivoKpaiiav 1267-1795 (Biserica 
Kerkyrei in vremea stâpînirii catolice 1267-1795), Kerkyra, 1969. 
Situaţia care predomina în Insulele Ionice şi în alte regiuni 
aflate sub stăpînire catolică este analizată şi descrisă în stu- 
diul lui Ier. Kotsonis (fost Arhiepiscop al Atenei), H ano KCt- 
voviKfjc. cmoţeoK alia t/jc p.vo-tr\pi<XKi)c, EJiwoivaiw'ffţ Ava- 
toăucqjv xai Avilkwv eni <PpayKOKpcniac, xat Evezoicpatiac. 
(Valoarea din punct de vedere canonic a comuniunii sacramentale a 
răsăritenilor şi apusenilor în manea stâpmirii france şi veneţiene), 
Thesalonic, 1957. 

363 Op. cit., f. 66a. Criteriile în baza cărora romano-catolicii 
vedeau chestiunea (re)botezărilor sînt expuse în întrebarea 
pe care ei au adresat-o Vaticanului: „Is not this an affront to 
the Catholic and Roman Church7 And what an insult to the 
Catholics resîding in Corfu?" (Ibid.) Aşadar criteriile duhov- 



166 



PakiniueGheorgheMetaliinos 



menţionat în raportul său asupra chestiunii fap- 
tul că a asigurat „Simţul Scaun" că va interzice 
pe viitor (re)botezarea catolicilor („should be 
prevented for the future" 364 !) 

încă mai grăitor este cazul (re)botezării de 
către preotul Gherasim Kalos, la 7 mai 1857 la 
Lixuris, în insula Kefalonia, a profesorului cato- 
lic Bernard Fradellon. Textele care urmează, pu- 
blicate acum pentru prima dată, le-am găsit în 
Arhiva fraţilor Typaldos - Iakovatos 365 . 



niceşti, tradiţionale şi teologice deveniseră cu totul inerte în 
vremea aceea! 

344 P.R.O., C.O. 136/38, f, 13. Raport al lui F. Adam din 
Kerkyra către Bathurst, datat 16 ian. 1827. 

3" Manuscris, dosarul 100, nr. 140, Diverse Cuvtntări şi 
Omilii. Manuscrisul este constituit din 4 coli de dimensiunea 
22,6x16,8 şi cuprinde în prima parte alocuţiunea preotului 
G. Kalos urmată de dialogul-mărturisire. Baza acestui dia- 
log este „Slujba" tipărită de Sinodul mare al Patriarhiei Con- 
stantinopolei în 1484, slujbă despre care vezi la I. Karmiris, 
Monumentele Dogmatice, p. 987-989. în ceea ce priveşte respin- 
gerea inovaţiilor catolice se urmează aceeaşi înşiruire: „dog- 
mele străine" în general, Filioque, Sinodul de la Florenţa, 
azima. Textul din Kefalonia adaugă şi „focul purgatoriului" 
precum şi celelalte diferenţe cunoscute: împărtăşirea doar cu 
pîine, stropirea la botez, despărţirea Mirungerii de Botez cu 
consecinţa lipsirii pruncilor de dumnezeiasca Euharistie şi, 
în final, dogmele catolice a Primatului, a calităţii Papei de om 
politic şi a infailibilităţii - cu toate că aceasta din urmă a fost 
„oficializată" în 1870 - precum şi anumite obiceiuri catolice 
„neesenţiale". Petrecînd viaţă monahală la Sfîntul Munte şi 
cunoscuid astfel Tradiţia ortodoxă, ieromonahul G. Kalos, fi- 
ind şi un teolog capabil, a socotit de cuviinţă să folosească 
un text mai cuprinzător decît cel de la 1484, datorită noilor 
inovaţii ale Apusului de pînă în epoca lui. Sigur că pentru 
moment rămîne deschisă chestiunea dacă textul Mărturisirii 



MMWRIStXUHBoTlI 



167 



Manuscrisul Iakovatos 100/140 

întoarcerea şi mărturisirea unui oarecare catolic 
pe nume Bernard Fradellon, profesor în Kefalonia, 
în oraşul Lixuris, care a fost botezat de preotul Ghe- 
rasim Kalos 366 după dogma Bisericii Ortodoxe Ră- 
săritene şi i s-a dat numele de Gherasim, 

Anul 1857 în şapte a lunii mai. 



întrebare: Oare întoarcerea ta la Biserica Or- 
todoxă provine din vreo influenţă lumească, 
ori din silă, ori din vreun alt scop în nădejdea 
de a te bucura de avantaje materiale, iar nu din- 
tr-o anume convingere lăuntrică curată, aceea 
de a te întoarce la învăţătura cea fără prihană 
şi nevinovată a Sfintei Evanghelii şi a Apostoli- 
lor? In numele Sfintei Treimi, Celei ce nevăzut 
stă de faţă între noi, mărturiseşte conştient şi 
public dacă nu cumva ceva din cele spuse mai 
sus, ori altceva stă în calea scopului cu totul 
sânt şi plin de rîvnă al întoarcerii tale? 

a fost alcătuit de la început de către el, ori era deja folosit în 
Insulele Ionice şi Ia Sfîntul Munte. 

3<A Acesta s-a născut în Anogîs din insula Kefalonia. A tră- 
it între anii 1801-1880. Pentru mai mulţi ani a petrecut viaţă 
călugărească la Sfîntul Munte şi a slujit ani de zile ca stareţ al 
Mănăstirii Kipourion din Fallis, insula Kefalonia. A dobîndit 
o bună pregătire teologică şi stăpînea teologia scrierilor pa- 
tristice. E semnificativ faptul că însuşi Andrei Laskaratos (fi- 
losof şi poet kefalonian) aprecia virtutea, credinţa şi educaţia 
acestuia, totreţinînd cu el corespondenţă asupra chestiunilor 
teologice (1874). Vezi Ilie Tsîtselis, Miscelanea Kefaloniene, 
voi. I, Atena, 1904, p. 192-194. 



168 



PiRWTELE GhEQRGHE MEIALLHOS 



Răspuns: Mărturisesc conştient că nu mă 
constrînge nimic altceva, decît numai convin- 
gerea cea simplă şi nevinovată. 

întrebare: Scuipi afară şi te lepezi de toate 
dogmele străine ale catolicilor, acelea cîte Papii 
le-au născocit de-a lungul vremurilor şi care sînt 
în fiinţa lor potrivnice textului Sfintei Evanghe- 
lii şi autorităţii Biseridi primare în întregul ei? 

Răspuns: Scuip afară şi mă lepăd de toate 
acestea. 

întrebare: Cunoşti că Sfînta Biserică a lui Hris- 
tos, fiindcă este sobornicească, rămîne una, ne- 
împuţinată şi neschimbată, în toată perioada 
primelor opt veacuri şi că de atunci doar (în vea- 
cul al optulea) a pătruns pentru prima dată în 
Apus, în Sfihrul Simbol de Credinţă, adaosul „şi 
de la Fiul", adaos care se abate învederat de la 
învăţătura lui Dumnezeu Cel făcut om - „Duhul 
adevărului, care din Tatăl purcede"( Ioan 15 ' 26) - şi 
încalcă autoritatea celor şapte Sinoade Ecume- 
nice, care au interzis cu hotărîre orice adăugire 
ori scoatere din această concisă învăţătură de 
Credinţă? O respingi şi o condamni pe ea, pri- 
mind de astăzi Sfîntul Simbol în integritatea lui, 
aşa cum a fost alcătuit şi dat mai departe ca o 
moştenire sfîntă de Sfintele Sinoade? 

Răspuns: Scuip afară acest adaos, îmbrăţişez 
şi cinstesc Sfîntul Crez fără de adaos. 

întrebare: Te lepezi de sinodul mincinos de la 
Florenţa şi-1 socoteşti ca pe nimic, ca unul care 
a fost făcut Ia sfatul duhului satanicesc al iubi- 
rii de slavă şi care stă sub influenţa puterii ce- 



Mâhjvrisisoih 8ojh 



169 



lui mai tare (puterea politică) 367 ? Condamni şi 
scuipi afară toate cele străine şi fără de lege cîte 
a hotărît (acest sinod), ca unele care sînt potriv- 
nice hotărîrilor şi duhului celor şapte Sinoade 
Ecumenice? 

Răspuns: Mă lepăd şi-1 scuip afară. 

întrebare: Respingi dimpreună cu noi şi te 
lepezi de părerea cea de prost gust a catolicilor 
despre focul curăţitor (purgatoriu), născocire 
şi făcătură a Papilor cu scopul de a precupeţi 
mîntuirea sufletească a credincioşilor, cuvînt şi 
părere cu totul necunoscută în Biserica veche? 

Răspuns: Da, o scuip afară. 

întrebare: Respingi şi te lepezi încă şi de ino- 
vaţia Bisericii Apusene prin care îi lipseşte pe 
laici de dumnezeiescul Potir al Euharistiei, ca 
una care se împotriveşte de-a dreptul dumne- 
zeiescului cuvînt „Dacă nu veţi mînca Trupul 
Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu 
aveţi viaţă întru V oi"< Ioa " 6 - 53 3 şi se abate de la 
Tradiţia sobornicească a Bisericii? 

Răspuns: Resping şi această inovaţie. 

întrebare: Scuipi afară stropirea pe care-o 
face Biserica Apuseană la Sfîntul Botez, ca una 
care se abate cu totul de la învăţătura Sf. Apos- 
tol Pavel şi de Ia Tradiţia veche a Părinţilor, şi 
primeşti, pe de altă parte, cu plecăciune adîn- 
că şi cinstire întreita afundare în apă a Biseri- 



367 Din cîte cunoaştem, expresia „stă sub influenţa puterii 
celui mai tare" nu se regăseşte în alte texte similare, ea dez- 
văluind experienţa amară a Insulelor Ionice care au suferit 
de-a lungul a şase veacuri (1267-1864) oprimarea apusenilor. 



170 



Părintele Gheorghe Metauinqs 



cii Ortodoxe care vesteşte desluşit îngroparea 
Domnului şi învieiea Lui cea de a treia zi? 

Răspuns: Scuip afară stropirea, primesc, res- 
pect şi cinstesc Botezul Bisericii Răsăritene. 

întrebare: Mărturiseşti că Biserica latinilor 
rău face că-1 lipseşte pe cel botezat de Taina 
Mirungerii, pe care Biserica cea de la noi o dă 
imediat după Botez pentru ca toţi să vină la 
împărtăşirea dumnezeieştii Euharistii unşi cu 
Sfîntul Mir, după mărturia tuturor Bisericilor? 
Răspuns: Mărturisesc că rău face. 
întrebare: încă mărturiseşti că rău face că în- 
trebuinţează în dumnezeiasca Euharistie pîine 
nedospită (aziml) în locul celei dospite pe care 
au primit-o toate Bisericile din vechime, şi că 
folosirea acesteia este în acord cu Tradiţia sta- 
tornică a acestora? 

Răspuns: Scuip afară înşelarea catolicilor şi 
îmbrăţişez folosirea pîirdi dospite, pe care bine 
face c-o întrebuinţează Biserica Răsăriteană. 

întrebare: Condamni şi urăşti afirmaţia ab- 
surdă a Bisericii Apusene privitoare la stăpîn- 
irea spirituală şi lumească a Tronului Romei 
asupra tuturor Bisericilor, infailibilitatea şi 
impecabilitatea, pe care Biserica primelor opt 
veacuri nu le-a cunoscut şi nu le-a întrebuin- 
ţat, şi mărturiseşti împreună cu noi că Biserica 
Sobornicească, strînsă laolaltă după lege şi ca- 
nonic în Sinod, are puterea de a cerceta şi de a 
judeca orice chestiune bisericească, şi pe Papa 
însuşi, şi ca nu a acordat niciodată nici un fel de 
stăpînire Tronului Romei, ci doar o întâietate de 
ordine şi de cinste pentru faptul că Roma era 
arunci Capitala imperială? 



Mărturisesc im Bora 



171 



Răspuns: Condamn şi urăsc această absurdi- 
tate şi spun împreună cu Biserica Răsăriteană că 
toate Bisericile îl recunosc drept cel dintîi rîrmu- 
itor duhovnicesc şi cap doar pe Iisus Hristos şi 
învăţătura Acestuia, a Apostolilor şi a Sinoade- 
lor, că acestea (Bisericile) sînt una faţă de alta su- 
rori nedespărţite legate prin legătura dragostei 
duhovniceşti spre zidirea credincioşilor. 

întrebare: Există în Biserica Apuseană şi alte 
obiceiuri esenţiale sucite şi abătute de la tra- 
diţiile vechi, precum postul şi îngenuncherea 
în zilele de sîmbătă şi duminică, obiceiul de a 
se ruga întorşi spre apus, de a-şi face semnul 
Crucii doar cu două degete, necinstind deofiin- 
ţimea şi egalitatea de cinste a Treimii Celei mai 
presus de toate. Pe acestea şi pe toate cîte au 
mai născocit le lepezi conştient şi îmbrăţişezi 
rînduielile Răsăritului, care pe toate acestea le 
păstrează nefalsificate, aşa cum le-a preluat de 
la Sfinţii Apostoli şi de la Sfintele Sinoade? 

Răspuns: Da, mă lepăd şi condamn toate 
aceste obiceiuri străine. 

întrebare: Citeşte în auzul tuturor limpede şi 
desluşit Sfîntul Simbol de Credinţă fără adaos, 

Răspuns: Cred într-unui Dumnezeu... 

întrebare: Pecetluieşte prin iscălitura ta măr- 
turisirea pe care-ai făcut-o mai sus. 

(în continuare cel care a copiat textul notează:) 

Mărturisirea de faţă se găseşte iscălită în Bi- 
serica din Kefalonia. 



172 



Părintele Gheorghe Metailihos 



(Şi apoi urmează:) 



Scurtă cuvîntare rostită de preotul mai sus po- 
menit, după Botez, către cel nou luminat la împăr- 
tăşirea cu dumnezeiasca Euharistie. 

Iubite fiu întru Domnul, 

Duhul înşelării a atras, „din judecăţi de 
Domnul ştiute", pe calea cea largă şi pe poar- 
ta cea lată multe mii de credincioşi care s-au 
abătut pe urmele lui Arie şi ale celorlalţi înce- 
pători de erezii. Intre acestea şi sora noastră 
duhovnicească de odinioară, Biserica Roma- 
nă, care opt veacuri întregi a mîncat împreu- 
nă cu noi acea Pîine duhovnicească şi a băut 
Potirul cel cu totul neprihănit al dumnezeieş- 
tii Euharistii de pe o singură şi unică Masă de 
Taină neîmpuţinate, aşa cum le-a primit pe ele 
şi cum a fost învăţată de Mîntuitorul nostru 
Dumnezeu-Omul la Cina cea de Taină. „Căci 
un Domn, o Credinţă, un Botez!"< Efeseni ' 4 ' 5 ' Dar 
vai! După acea vrednică de plîns schismă a 
Bisericii Romane turma cea duhovnicească a 
lui lisus s-a arătat vrînd-nevrînd despărţită în 
două tabere duşmane în luptă, certîndu-se de 
acum una cu alta nu pentru mărar şi chimen, ci 
pentru chestiuni (subiecte) însemnate şi înalte 
care au în vedere mîntuirea întregii omeniri, în 
general! Insă această luptă este foarte inegală 
şi foarte diferită: deoarece Biserica Romei, pe 
de o parte, face prozeliţi prin focul şi sabia cea 
materială, pe cînd cea Răsăriteană, dimpotrivă, 
întrucât păstrează învăţătura Apostolilor şi a 



MÂMUIIBBCUItBoiB 



173 






Proorocilor nefalsificată şi nealterată, îi ceartă 
şi-i învaţă pe cei ce se întorc la ea doar prin sa- 
bia cea duhovnicească, „care este cuvîntul lui 
Dumnezeu" < Efese,li 6 - 17 >. 

Iar tu, o, iubitul meu fiu, ai în faţa ochilor 
tăi pildă de curînd făcută despre chipul în care 
maica noastră cea cu părintească dragoste, Bi- 
serica Răsăriteană, îi primeşte în braţele ei pe 
cei ce se pocăiesc sincer şi vin către ea. Ai măr- 
turisit în zapisul tău, pe care l-ai depus (sic) 
înaintea Bisericii locale de aici, că nici o silă lu- 
mească ori vreun lucru material te-a îndemnat 
la aceasta, ci convingerea ta curată izvorîtă din 
inimă de a reveni la calea cea duhovnicească şi 
dreaptă. Ai venit la mine cu plecăciune adîn- 
că şi cu inimă zdrobită, dînd glas intenţiei tale 
din cer insuflată, şi după ce ai trecut prin toate 
stadiile duhovniceşti pe care Biserica noastră 
le pune înainte, te-am condus la această sfîn- 
tă colimvitră, unde am fost nevrednic slujitor 
şi martor al acestei mai presus de fire Taine a 
Botezului care te-a născut din nou. Te-ai co- 
borît cu puţin înainte în sfînta colimvitră cu 
strămoşeasca „murdărie a păcatului", şi ai în- 
gropat acolo, în ape, pe „omul cel vechi" „îm- 
preună cu faptele şi cu poftele lui"< Coloseni 3, 9) r 
şi te-ai ridicat din ea ca un prunc fraged şi cu- 
rat, îmbrăcat cu noul Adam, adică cu lini I ■] 

Unul-născut al lui Dumnezeu, cu Domnul , 

tru lisus Hristos, „care a fost sirii pun.'. |>n 

păcatele noastre, şi zdrobii pentru i..i.nl.l, ri |. 
noastre"^ 1 * 53 ' 5 *. 



174 



Părintele Gheorghe Meîallinos 



Fiule! Făşeşte de acum cu îndrăzneală către 
duhovniceasca Masă a Tainelor celor fără stri- 
căciune ale lui Hristos; păzeşte-le pe ele în ini- 
mă neîntinate ca pe o „comoară" sfîntă^ 11 Tun - 1( 
M > care nu peste mult urmează să te înalţe la Ie- 
rusalimul cel ceresc. Scurtă este viaţa noastră. 
Ca un fulger trece, şi apoi mormîntul va fi mar- 
torul faptelor noastre. Fiule, rîvnesc la alegerea 
pe care ai făcut-o şi-ţi fericesc izbînda, de vei 
petrece în trezvie păzindu-te de cursele celui 
străin, pe cît îţi este cu putinţă. înscrie această 
zi în adîncul sufletului tău, iar puterea Celui 
Preaînalt să îndrepte paşii tăi spre tot lucrul 
bun... Aşa să fie! 



3. Epistolă inedită a lui Alexandru Sturza 
către K.Typaldon 

Alexandru Sturza 368 este cel care a provocat in- 
tervenţia lui C. Iconomu în problema întoarcerii 
apusenilor la Ortodoxie prezentată în această car- 
te. Printr-o epistolă din 6 oct. 1846 el a supus jude- 
căţii lui Iconomu problema deosebirii dintre Patri- 
arhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei în privinţa 
atitudinii faţă de botezul apusenilor, cerîndu-i să-i 
rezolve nedumerirea 369 . In ciuda răspunsului dat 
de Iconomu şi a alcătuirii unei disertaţii speciale 
pe această temă, Sturza revine asupra chestiunii în 



368 Vezi C. Iconomu, Alexandru Sturza, schiţă biografică, 
Atena, Î855. Sturza trăia în Rusia. 

369 Vezi C. Iconomu, Scrieri, voi. I, Atena, 1862, p. 486 şi urm. 



MMunuscm Bmu 



175 



29 iulie 1851, într-o epistolă adresată directorului 
Facultăţii de Teologie de îa Halki şi Mitropolitul 
Stavroupolei, Constantin Typaldos-Iakovatos 370 , 
ocazionată de cazul diaconului Palmer 371 care ce- 
rea să se întoarcă la Ortodoxie. Publicăm şi aceas- 
tă scrisoare în primul rînd pentru conţinutul ei şi 
în al doilea, deoarece completează corespondenţa 
dintre Sturza şi Iconomu în problema supusă cer- 
cetării. Observăm că Sturza este clar influenţat de 
hotărîrea Bisericii Rusiei din 1666-7. Important ră- 
mîne însă faptul ca el arată interes pentru o proble- 
mă atît de însemnată şi că încearcă să îmboldească 
Biserica Ortodoxă să înlăture diferenţa existentă 
prin „legiferarea unei noi hotărîri. unanime şi gt 
nerale şi a unui canon referitor la primirea nl<n 
de altă credinţă". Şi aceasta pentru ca Ortodoxi.i 
să nu apară divizată în ochii străinilor, divi/.m . 
re-i împiedică lucrarea misionară. Acv.v. 
a unei reglementări sinodale panorUnli i 
tiunii există şi astăzi, iar răspunsu I pe cin • ( Im 
nomu - urmînd părinţilor Colivazi l-a iltit uvvril 
prietenului şi colaboratorului său , Al i Nlti i 

za, marchează condiţiile şi cadrele n 
de reglementare trebuie să se r tu. u 



570 A trăit între anii 1795-1 867. A In-.i illi 
tre anii 1844-1864. Vezi biofjrjlu Im l,i Iki l u , 
669-690. O biografie mai complc -i . i > . i I , ■ t i. i , n , . . 
tole ale unor studenţi renumiţi m I m ulU 
către C. Typaldos-Iakmmlfls, A imn, l'Wil 

371 Vezi notele 21, 22 aii- studiului iii 



176 



Părintele GheorgheMetallinos 



Arhiva Typaldas-lakovatas, KT2 a, r\tF 2 

Preasfinţite! 

De dnd Preasfinţia Voastră a preluat din 
dumnezeiască iconomie directoratul Facultăţii 
de Teologie din insula Halki am dobîndit şi eu, 
din depărtări, un respect venit din inimă pentru 
luptele Voastre de-Dumnezeu-iubitoare spre 
binele Bisericii lui Hristos şi am putut să vă fac 
cunoscute de-a lungul vremii simţămintele ce 
le am pentru Preasfinţia Voastră, mereu însă 
prin mijlocirea prietenului nostru comun 373 şi 
niciodată pînă acum prin vreo epistolă de-a 
mea. Am cugetat că puţini sînt astăzi cei ce „fac 
şi învaţă", potrivit Fericirii evanghelice, şi ca 
urmare pe unii ca aceştia nu se cade a-î opri 
în loc de la lucrarea lor bineplăcută lui Dum- 
nezeu şi mîntuitoare. De curînd i-am împăr- 
tăşit din nou Preasfinţiei Voastre oarecare lu- 
cruri importante prin acelaşi domn Alexandru 
Hariton. Iar astăzi mă îndrept nemijlocit către 
Dumneavoastră, pentru a destăinui dragostei 
şi înţelepciunii Voastre cugetele inimii mele, 
fiindcă lucrul este grav şi are trebuinţă de îm- 
preună lucrarea şi pătrunderea Voastră. 

încă de acum dţiva ani am luat seamă des- 
pre neînţelegerea care domneşte între Biserica 
Mamă şi Biserica Fiică asupra unei oarecare 
chestiuni însemnate, adică botezul celor de 

371 Documentul este iormat din 4 coli de dimensiunea 
273x222 milimetri. Ultimul paragraf şi pînă la sfirşit a fost 
scris de mina expeditorului. Coala a patra este albă. 

37î Se referă la Alexandru Hariton, menţionat rnai jos. 



MărtvrixscuhBwb 



177 



altă credinţă care se întorc la Biserică. Şi fiindcă 
avem poruncă apostolească de „a cugeta ace- 
eaşi în Domnul"< Fili P eni *< 2 >, m-am întristat în si- 
nea mea prevăzînd că această neînţelegere va 
aduce curînd cu sine urmări nefaste. 

Astfel am cercetat deja îndeosebi părerile 
despre această chestiune ale Mitropolitului Fi- 
lare* al Moscovei şi ale lui Constantin Iconomu 
şi ale unor alţi venerabili episcopi ai Bisericii 
Ruse. Alături de acestea am avut în vedere 
hotărîrîle date în diferite timpuri de Patriarhii 
noştri şi mai cu deosebire răspunsul Iui Ieremia 
al IIMea (datat la 31 august 1718) la întrebarea 
adresată de Sfînrul Sinod de la noi, răspuns în 
care se arată limpede că acest Patriarh, sfâtu- 
indu-se în sinod, a aprobat şi a validat modul 
primirii celor de altă credinţă legiferat în Rusia, 
adică ungerea acestora cu Sfîntul Mir, după ce 
li se cere să mărturisească prin înscris Credinţa 
Ortodoxă. Trec sub tăcere aici, Ierarhe preaîn- 
felepte, destule alte hotărîri istorice care expri- 
mă dorita unire de păreri a Sfintelor Biserici, 
cu toate că multe (din Bisericile) Răsăritului 
gîndesc oarecum într-alt chip şi cer cu stăruinţă 
rebotezarea oricărui eterodox. 

Pe de altă parte, vechile canoane nu leghi- 
iesc ceva ce poate fi lesne aplicat ereziilor şi 
schismelor zilelor noastre 374 . Iar în prezent 
Sfînta Biserica Sobornicească, cu care împre- 
ună lucrează şi Biserica Rusiei, după cum se 



Se pare că această părere era larg răspîndită şi înainte 
de această epocă, evident de către aceia care respingeau ca- 
racterul eretic al catolicilor şi al luterano-cal vinilor. 



178 



PArinule Gheobghe Metallinos 



cuvine, nu a stabilit pînă acum nimic pozitiv 
şi satisfăcător privitor la chestiunea aceasta 
echivocă. Şi într-o parte şi în alta s-a înstăpînit, 
după cum nu trebuia, o tăcere şi o iconomică 
trecere cu vederea prin care rana neînţelegerii 
se acoperă provizoriu, dar prin care nu se vin- 
decă deloc, ci mai degrabă devine pe zi ce trece 
mai vizibilă pentru toţi. Foarte mulţi dintre ete- 
rodocşi şi mulţi dintre cei de alte credinţe cau- 
tă unirea şi primesc cu bucurie dogmele cele 
neschimbate ale Bisericii. Dar, vai, fără folos! 
Căci se smintesc unii ca aceştia şi se dau înlă- 
turi văzînd neînţelegerea dintre Bisericile Or- 
todoxe surori privitoare la aceasta. Deci aceas- 
tă vrednică de plîns neînţelegere privitoare la 
Botez are o consecinţă distructivă îndoită. Una 
este aceea că este pusă în pericol dorita unire 
în păreri şi dorita unitate, fapt care este un rău 
foarte mare. Iar a doua este aceea că Biserica 
lui Hristos se lipseşte de o mulţime de suflete 
doritoare {a se întoarce la ea) prin aceea că se 
îndoieşte de ea însăşi şî-i lasă afară pe cei ce 
vin la ea. în cele din urmă, i-am trimis priete- 
nului cunoscut o traducere precisă a epistolei 
referitoare la aceasta a domnului Andrei Mo- 
uravievos către fostul arhiepiscop de Sinaios şi 
fost Patriarh, Kyr Constantin. Iar după aceasta 
s-a întîmplat ca de multe ori să vorbesc ca îna- 
intea lui Dumnezeu cu stimatul domn Palmer, 
diacon al Bisericii Britanicilor 375 . 



37S Vezi despre acest caz la G. Florovsky, Teme de istorie 
bisericească, trad. de P. K. PaUis, Tesalonk, 1979, p. 263 şi urm. 
(în articolul Ecumenism ortodox în veacul a! 19-lea). 






MMturisbcunBojh 



179 






Şi l-am aflat pe domnul acesta tare şi încer- 
cat în cele despre dogmele adevărului celui 
de-Dumnezeu dat, însă clătinîndu-se în ceea 
ce priveşte intenţia lui sfîhtă şi zdruncinat de 
pilda trădării recente a multora din vechii lui 
prieteni, care au trecut la religia Romei. Am 
mai citit şi smerita anafora 376 adresată actualu- 
lui Patriarh Ecumenic, din 2 iulie anul curent, 
în care sînt înfăţişate cu evlavie şi cu conştiin- 
ciozitate cele privitoare la el şi la primirea lui 
în sînurile Bisericii mame. Avînd în vedere 
nădejdea dobîndirii şi a altor confraţi de-ai lui 
englezi, care sînt atraşi în cîrduri de către ca- 
tolici. Palmer, drept cugetînd, doreşte să ia ha- 
risma unirii din acest izvor (cel al Ortodoxiei), 
sau mai bine zis din rîuşorul care izvorăşte din 
el. Doreşte cu plecăciune şi acest Botez de-al 
doilea, şi neputîndu-se preface, mărturiseşte 
sincer că socoteşte botezul pe care 1-a primit 
ca nedeplin în ceea ce priveşte anumite forme 
sfinte şi esenţiale. în acelaşi timp, însă, deşi nu 
se poate convinge pe sine însuşi de faptul câ s-a 
învrednicit, cînd era prunc, de harul iertării şi 
al naşterii din nou, se supune îndoielii pe care 
o are în această privinţă Biserica Ortodoxă care 
1-a primit. 

Judecaţi, părinţilor, lucrul acesta şi alegerea 
bărbatului acestuia: are pregătit drept liman de 



376 Vezi „Smerită anafora a lui William Palmer, diacon 
al Bisericii Scoţiano-Britanice, către Freasfinţiţii Fatriarhi ai 
Bisericii Ortodoxe Soborniceşti şi către Sinodul Patriarhal al 
Bisericii Rusiei. Cu o traducere a unor documente care le cla- 
rifică acestora anaforaua", Atena, 1850. 



180 



Pârintele Gheorghe Metallinos 



împlinire a dorinţei lui sfîntul obicei al Bisericii 
ruseşti. Şi totuşi el preferă şi cere primirea lui 
nemijlocită la sînul mamei (prin botezare). 

Să se înlăture, aşadar, orice pretext, pentru 
a nu oferi pricină de calomnie şi de condam- 
nare din partea celor ce gîndesc altfel. Botezul 
bolnavilor pe patul de boală nu se repetă. Felul 
primirii eterodocşilor în Rusia a fost aprobat 
în multe rînduri de mulţi dintre arhipăstorii 
noştri şi ca urmare milioane de oameni aflaţi 
în înşelare s-au întors şi se întorc pînă astăzi 
de la înşelarea lor la dumnezeiescul adevăr. 
Poate că prin Palmer se deschide, cu ajutorul 
dumnezeiesc, largă poarta Credinţei. In final, 
neînţelegerea care stăruie între cele două Bise- 
rici a devenit cunoscută tuturor şi este pricină 
de întemeiată dojenire. 

Aşadar, Preasfinţite, aşa stînd lucrurile şi 
multe voci rididndu-se, ce e de făcut? îndrăz- 
nesc şi spun că este vorba despre o dilemă grea 
pentru Biserică, iar o a treia cale nu există. Lu- 
crul este grabnic, nu mai poate fi ascuns ori pus 
îri umbră. Este o necesitate pentru Biserică ori 
să poruncească într-un singur glas şi sinodal o 
nouă hotărîre şi canon general despre primirea 
eterodocşilor, ori să-l primească cu firească dra- 
goste, fie şi prin iconomie, pe acest bărbat în- 
semnat şi prin el pe alte mii pe care Tatăl ceresc, 
prin pilda acestuia, îi va trage la El în Hristos. 
Dacă Palmer se va adăuga Bisericii în Rusia şi 
se va întoarce apoi în locurile de unde este, oare 
nu-1 vor mustra pe el ca fiind nebotezat şi-1 vor 



MĂtmisuc im Boru 



181 



îndepărta de la împărtăşanie ori îl vor dojeni 1 1 
pe unul care nu a intrat pe uşă? ] )o<unnr lercste' 
La ce folos aşadar această dispreţuire n< m 
duplecată, care aici se adaugă şi ca o acu/.iiie 
adusă maicii atîtor felurite neamuri, curo <■■ le 
fără tăgadă Biserica tare şi credincioasă ,i Ku 
şilor. Spun şi prezic cu conştiinţa apăsată al 
dispreţuirea prozeliţilor proveniţi din Apus va 
naşte multă pagubă în ceea ce priveşte viitoarei 
şi nădăjduita întindere a Credinţei celei Uri prl 
nană. Nu, pentru numele lui Dumnezeu, ■' "" 
stăruim în a ascunde în pămînt talantul d.il di' 
Dumnezeu, să nu oferim noi înşine fiilni u.m . 

cultării şi semeţiei veacului acestui.i i nolive 

şi pretexte. Căci ei caută pricini ca si dovedi a 
că cum că Biserica Ortodoxă eslc imp.»|ii , ,i 
că nu este un Trup al lui Hristos. în 
acestea grele de pe urmă nu este de ajun 
rea în ascuns a dogmelor strânin ,.,- | 
vorbesc numai despre creştinii apuseni ill 
înşelare? Oare doar pe ei îi neglijăm ' I 
mă, prin comparaţie, Ia alîle i si ittili i |ilil 
ritene care deja „albe sini peuim -.< . 
35) precum, de pildă, ţinutul Momitiihil i 
şi al nestorienilor, Abisinu < e.i hi.it n 
şi alte multe neamuri bîntiillr iii nflt 
Iul de învăţături, care in |'.irli i i >■ li , ii 
(de Ortodoxie), iar de noi mi I I 
Am mişcat noi oare m.u.u ui tutui 
sarcinile care-i ap.is.'i pe h,i(n 
prin aşezare, şi prin alegeri . prin li nllţl 

clină într-o ui 11 ir mal degrabă »| I 

slujbă) răsărite. in. i ilei ii -.| pu 



182 



Părintele Gheorghe Metallinds 



Mulţimi nenumărate am pierdut dintre ei, iar 
redobîndirea lor nu este a (St de anevoioasă pen- 
tru noi cei aflaţi în vecinătate. Dar ce vedem în 
loc de aceasta? Roiuri de catolici fi de reformaţi 
pătrund de pretutindeni în aceste ţinuturi măr- 
ginaşe şi prăpădesc partea cea mai îndreptăţită 
a aparţine pîntecelui Bisericii. Nici măcar nu ne 
pasă de această dumnezeiască lucrare, în care şi 
de nu izbuteşte cineva, lot slăvit lucru rămîne şi 
bineplăcut lui Dumnezeu. Spunînd aceasta nu-i 
exclud deloc nici pe fraţii ruşi, nici nu-i socotesc 
pe ei ca nefiind părtaşi la răspunderea care stă 
asupra noastră a tuturor. Le mărturisesc că este 
de nesuferit duşmănia vicleană şi neobosită pe 
care apusenii o au faţă de noi. Insă deviza veş- 
nică pentru Biserica Iui Hristos cea războită tre- 
buie să fie: „biruieşte răul cu binele" P*™™ 1 12 < 21 l 
Iartă-mi, Preasfinţia ta, şi trece cu vederea 
vorba-mi tăioasă spusă fără văl, dar e vreme de 
grăbire şi ceasul cel din urmă! Nu doar îngădui, 
ci cer ca această epistolă a mea să fie comunica- 
tă arhipăstorilor. Ca fiu adevărat al Bisericii lui 
Hristos vestesc maicii celei duhovniceşti cele 
dinlăuntrul sufletului meu cu convingerea că 
orice trecere sub tăcere şi făţărnicie este păcat 
de neiertat, ca unul care vine din partea celui 
pe care ea îl numeşte fiu. Am spus, deci „păcat 
nu am" . Cer iertare şi cer răspuns şi rog fierbin- 
te pe Părintele luminilor cel ceresc ca să verse 
harul Său în inimile înalţilor arhipăstori ai Bi- 
sericii întru slava numelui lui Hristos şi spre 
rnîntuirea celor mulţi. 



MitciumixwBma 



183 



Acestea scriu din adîncul sufletului şi mişcat 
de rîvnă mă mărturisesc bunăvoinţei şi adîncii 
Voastre înţelepciuni. Cu cuvenitul respect ră- 
mîn pe viaţă al Preasfinţiei Voastre smerit sluji- 
tor, Alexandru Sturza. 

Din Odessa, 29 iulie 1851. 

Preasfinţirului Arhiepiscop de Stavroupole, 
kyr Constantinos Typaldon. . . 

Privitor la practica din Biserica Greciei, ea nu 
s-a abătut în mod evident de Ia tradiţia Părinţilor 
de a-i boteza pe eretici. în vremurile din urmft 
însă, pentru a înlesni politicile ecumeniste, ea a 
trecut cu vederea, - în 1932, sub arhiepiscopia lui 
Hrisostom I Papadopoulos - Orosul de la 1753 
introducînd în Molitfelnic 377 „Rînduinld convn 
tirii de la Biserica Latină la Ortodoxie" în CUI 

reinstiruie practica din 1484, adică prir .> . | 

tolicilor prin mirungere şi declam|ic mi v„\ I >,n 
chiar şi în acest caz, Biserica Greciei, în acord CU 
propria-i eclesiologie, nu a considerai ni< li 
botezul apusean ca fiind valid „în m 

în vedere că Taine sfinţi to.irv ■,.! i ini. ,. 

există în afara Trupului lui Hrisliv . i . 
vârâtei Biserici celei Una. 



377 Vezi Molii!"' m, ui mu u 
Editura Apostdliki I >ut ., \ 









Cuprins 









Protoiereul Gheorghe Metallinos 5 

Canonul al şaptelea al Sinodului al ll-lea 

Ecumenic de la Constantinopole (381) 7 

Prolog la ediţia a doua ateniană 9 

Părinţii Colivazi de la Sfîntul Munte 13 

Teologii principali ai studiului de faţă 20 

Constantin Iconomu ce] dintre Iconomi 

(1780-1857) 20 

Chirii al V-lea, Patriarhul Constantinopolei 

(septembrie 1748 - iunie 1751; 

septembrie 1752 - ianuarie 1757) 22 

Izvoare bibliografice generale 26 

Introducere 27 

A. Interpretarea canonului , 36 

1. Temeiurile eclesiologice 36 

2. Autenticitatea canonului 43 

3. Interpretarea canonului 53 

B. Aplicarea canonului 72 

1. Latinii sînt „eretici" şi „nebotezaţi" 73 

2. Catolicii „trebuie supuşi botezului" 78 



3. Interpretarea rînduielii 

primirii catolicilor la Ortodoxie 90 

a) Hnă la sinodul de la Florenţa 94 

b) După sinodul de la Florenţa 100 

C. O privire critică HO 

1. Poziţia Patriarhiei Ecumenice 110 

2. Acţiunea Patriarhului Chirii al V-lea 114 

3. Poziţia Rusiei 125 

Epilog 128 

Addenda 139 

I. Sfinte Canoane privitoare la Botez 141 

1. Canoane ale Sfinţilor Apostoli (după cum 

au fost păstrate în scrierile lui Clement) . . 141 

2. Canoane ale Sinoadelor Ecumenice .... 142 

3. Canoane ale sinoadelor locale 147 

II. Hotărîri mai noi ale Bisericii şi texte 
privitoare la practica (re)botezării 158 

1. Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, 

care întăreşte Sfintul Botez dat de la 
Dumnezeu, dar leapădă botezurile 
ereticilor care se fac în alt chip (1755-6) . . . 158 

2. (Re) botezarea catolicilor în Insulele 

Ionice în secolul al XlX-lea 162 

3. Epistolă inedită a lui Alexandru Sturza 

către K. Typaldon 174 



La editura noastră au apărut: 



Epistole, de Cuviosul Faisie Aghioritul 
Stareţul Hagi Gheorghe Athonitul, de Cuviosul Pai- 
sie Aghioritul 

Sfântul Arsenic Capadociamil, de Cuviosul Paisie 
Aghioritul 

Părinţi aghioriţi, de Cuviosul Paisie Aghioritul 
Crâmpeie de viaţă, de Arhimandritul Epifanie Te- 
odoropulos 

Familiei ortodoxe, cu smerită dragoste, de Arhi- 
mandritul Epifanie Teodoropulos 
Fericitul Facov Ţalikis, de profesorul Stelian Pa- 
padopulos 

Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan 
(Voi. 1), de Cuviosul Paisie Aghioritul 
Trezire duhovnicească (Voi. 2), de Cuviosul Paisie 
Aghioritul 

Nevoinţă duhovnicească (Voi. 3), de Cuviosul Pai- 
sie Aghioritul 

Viaţa de familie (Voi. 4), de Cuviosul Paisie 
Aghioritul 

Patimi şi virtuţi (Voi. 5), de Cuviosul Paisie 
Aghioritul 

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, de Arhi- 
mandritul Ignatie - Sfânta Mănăstire Paraklitu 
Sfântul Mcolae Planas, de Monahia Marta 
Fericitul Stareţ Gheorghe Karslidis, de Monahul Mo 
ise Aghioritul 

Stareţul Varsanufie - Sfaturi către monahi şi omilii 
duhovniceşti, de Mitropolitul Meletie de Nicopole 



Cuviosul David „Bătrânul", Mănăstirea Cuviosul 
David, Eubeea 

Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului 
Acatistul şi Paraclisul Sfinţilor Ciprian şi Iustina 
Carte de rugăciuni 

Gândurile şi înfruntarea lor, de Ieromonahul Be- 
nedict Aghioritul 

Patimile şi vindecarea lor, de Ieromonahul Bene- 
dict Aghioritul 

Parastasele şi folosul lor, de Ieromonahul Bene- 
dict Aghioritul 
Jertfă pentru viaţă 

Părintele Paisie mi-a spus, de Atanasie Rakovalis 
Bătrânul Arsenie Pustnicul, de Monahul Iosif Di- 
onisiatul 

Stareţul Efrem Katunakiotul, de Ieromonahul Iosif 
Aghioritul 

Sfaturi duhovniceşti ale unui stareţ de la Optina 
Ecumenismul, Sfânta Mănăstire Paraklitu 
Povăţuire către pocăinţă - îndreptar de spoveda- 
nie, de Arhimandritul Atanasie Anastasiu 
Karues - Colina Sfinţilor (Sfinţii Rafail, Nicolae şi 
Irina), de Vasiliki Rallis 

Tătcuirea Sfintei Liturghii, Sfânta Mănăstire Paraklitu 
Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul, de Ieromo- 
nahul Isaac Aghioritul 

Stareţul Haralantbie - Dascălul Rugăciunii minţii, 
de Monahul Iosif Dionisiatul 
Mersul la Biserică, Sfânta Mănăstire Paraklitu 
Cele două extreme, de Arhimandritul Epifanie Teo- 
doropulos 
Pocăinţa, Sfânta Mănăstire Paraklitu 






Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii, Sfânta Mă- 
năstire Paraklitu 

Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei, de Arhi- 
mandritul Gheorghe Kapsanis 
Ca aurul în topitoare, de Anastasie Malamas 
Despre purtarea crucii, de Sfântul Teofan Zăvorâtul 
Ereziile contemporane - o adevărată ameninţare, 
de Monahul Arsenie Vliangoftis 
Răspuns la o ficţiune (Codul lui Da Vinci) 
Indumnezeîrea - scopul vieţii omului, de Arhiman- 
dritul Gheorghe Kapsanis 

Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturii ale 
închinătorilor, de Nicolae Zumazoglu 
Picături de înţelepciune 

Greşit-am Ţie, Dumnezeul meu, primeşte-mă pe 
mine cel ce mă pocăiesc!, de Ieromonahul Cosma 
Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, de Sfân- 
tul Isaac Şirul cel de Dumnezeu-insuflat 
Bolile şi credinciosul, de Ieromonahul Grigorie 
Sunt anticalcedonienii ortodocşi?, de Arhimandri- 
tul Gheorghe Kapsanis 
Fiţi gata!, de Ieromonahul Grigorie 
Patericul Maicii Domnului, de Arhimandritul \<-< i 
filact Marinakis 

Părintele Matei de la Karakalu - Un bterătot H 
cutai virtuţii, Sfânta Mănăstire Karnk.tlu 
Biblia pentru copii, de Zoe Kanava 
învăţături, de Sfântul Nectarie ni IVnt.ijM.ln 
Părintele Ieronim Simonopel ritul Sfanţul Ml 
tocului „înălţarea Domnului", dfl Monahul M 
Aghioritul 
Asceţi în lume (I), de fcrnmon.iliiil Klliniii' Atliiinllul 



îndrumar pentru restabilirea sănătăţii, de Preotul 
Mihăiţă Popa 

Cuviosul Iosif Isihastul, de Monahul Iosif Vatope- 
dinul 

Praznicele împărăteşti, Praznicele Maicii Domnu- 
lui şi minunile lui lisus Hristos, de Sofia Guriotis 
Sfântul Cosma Etolianul, de Constantin V. Trian- 
dafillu 

Iannis cel nebun pentru Hristos (D, de Dionisie A. 
Makris 

Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfintei Mare Muce- 
niţe Eufimia 

Stareţul meu Iosif Isihastul, de Arhimandritul 
Efrem Filotheitul 

Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul cel nebun pentru 
Hristos, de Sfântul Filothei Kokkinos 
Sfânta Lumină - Minunea din Sâmbăta Mare de 
la Mormântul lui Hristos, de Haralambie K. Skar- 
lakidis 

De ce Papa şi supuşii lui s-au despărţit de Biserica 
lui Hristos (I), de Sfântul Nectarie de Eghina 
Sfântul Munte Athos - album 
Mărturisesc un Botez, de Părintele Gheorghe Me- 
tallinos 

în Colecţia „Muzică Bizantină" 
au apărut: 

Buchet muzical athonit (Voi. 1) - Dumnezeiasca 

Liturghie 

Buchet muzical athonit (Voi. 2) - Vecernia 

Buchet muzical athonit (Voi. 3) - Utreniei 

Buchet muzica] athonit (Voi. 4) - Potieleele 



• Buchet muzical athonit (Voi. 5) - Anastasimataru l 

• Buchet muzical athonit (Voi. 6) - Psaltirionul 

■ Buchet muzical athonit (Voi. 7) - Stihirarul, de 
Schimonahul Nectarie Protopsaltul 

. Buchet muzical athonit (Voi. 8) - Doxastarul (I), 
de Petru Filanthidis 

• Paraclisul Maicii Domnului 

■ Slujba învierii 

• Prohodul Domnului, de Monahul Nectarie Pro- 
dromitul 

• Slujba Sfântului Acoperământ 

Vor apărea: 



Buchet muzical athonit (Voi. 9) - Doxastarul (II), 
de Petru Filanthidis 






Centrul de difuzare: 

Editura Evanghelismos 

Str. Pridvorului rtr. 15, 

Bl. 12, Se. A, Ap. 1, Sector 4, Bucureşti 

Tel./Fax: 021-3311022; 0722690272 

e-mail: contact@evanghelismos.ro 

www. evanghelismos. ro 




Părintele protopresbiter Gheorghe Metallinos, profesor 
emerit şi fost decan al Facultăţii de Teologie din Atena, 
mărturiseşte: „Am scris studiul acesta cu un scop precis , 
legat de raporturile intercreştine şi ecumeniste din zilele 
noastre aflate în evidentă opoziţie cu Tradiţia bisericească 
autentică a Proorocilor, a Apostolilor şi a Părinţilor Bisericii 
Ortodoxe din toate veacurile." 

Părintele Placide Deseille, întors de la Catolicism la Biserica 
Ortodoxă prin botezul afundării, spunea despre această 
Taină: "Dacă toţi creştinii, de-a lungul veacurilor şi în 
felurite locuri, au înţeles Cuvin tul lui Dumnezeu în acelaşi fel 
şi l-au interpretat în acelaşi sens, această unanimitate este 
semnul că Duhul Sfînt lucrează, că această înţelegere a 
Cuvîntului dată în Biserică vine de la El. A te îndepărta de 
aceasta pentru a urma părerii tale sau a unui grup oarecare, 
înseamnă a păcătui împotriva dragostei, înseamnă ceea ce se 
cheamă «fratricid duhovnicesc»". Căci, completează Stareţul 
Errem Vatopedinul, „întrucît nu există altă Biserică, cum pot 
exista Simte Taine în altă parte?!". . . 

în ultimii ani, sute şi mii de convertiţi cer să fie primiţi în 
Biserica Ortodoxa prin unicul Botez valid. Versiunea în 
limba engleză a cărţii de faţă, publicată sub patronajul Sfintei 
Mănăstiri Sfmtul Pavel de la Sfîntul Munte Athos, a avut 
efectul unei adevărate revelaţii în Statele Unite ale Americii, 
ea lămurind şi înlesnind multor americani calea spre 
Ortodoxie prin poarta Botezului cel în trei afundări, încît 
astăzi mai mult de o treime dintre preoţii ortodocşi 
americani provin dintre cei convertiţi.